spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Drumul în cerc al unei distinse doamne profesoare: Felicia Bourceanu

- Advertisement -

Prof. dr. Petru Ioan

DESTIN… Pe 13 mai 2011, la doar o zi dupã ce pãsise în cinul octogenarilor, a plecat dintre noi profesoara Felicia Bourceanu, venitã pe lume la Berezeni, mirifica asezare din tinutul Fãlciului, pe 12 mai 1931, ca prim nãscut la casa învãtãtoarei Maria Pascal si a preotului Mihai Pascal. O viatã dedicatã elevilor, având în vedere cã, prin mâna domniei-sale, au trecut mii de elevi, care au ajuns, astãzi, persoane respectate în comunitãtile din care provin.

La încheierea ciclului de studii primare, în cadrul scolii din localitate, „norocoasa” (respectiv binecuvîntata” si „fericita”) fiicã de intelectuali ai satului din lunca Prutului urmeazã si îsi încheie cursurile secundare în cadrul Liceului de fete „Iorgu Radu” din Bârlad, hotãrând sã facã ceea ce a vãzut la pãrinti: sã se implice în opera de influentare si de acomodare a celor din jur cu normele convietuirii sociale si ale rãzbirii în viatã, ca profesor de stiinte naturale. Pentru aceasta, ea frecventeazã cursurile sectiei de Biologie în cadrul facultãtii de profil a Universitãtii „Al. I. Cuza”, luându-si licenta în promotia anului 1954. Urmându-si sotul (consãtean si fost coleg de scoalã primarã), la Vaslui, unde acesta fusese repartizat ca medic de garnizoanã, tânãra profesoarã nu reuseste sã se încadreze la niciuna dintre scolile urbei. Abia dupã mutarea cu sotul la Husi, va obtine o catedrã la ciclul gimnazial, iar apoi la clasele secundare superioare din cadrul Liceului „Mihail Kogãlniceanu”, unde va preda – între altele – Botanica, Zoologia, Anatomia si Fiziologia omului, respectiv Biologia. Dupã anii petrecuti la liceul unificat (începînd cu toamna anului 1964, când promotia noastrã intra în ultimul an de studii), revine la institutia initialã, care îsi va pierde pentru totdeauna identitatea, odatã comasatã cu Liceul Agricol “Dimitrie Cantemir”.

A fost un factor mobilizator pentru liceele din Husi

Pânã la pensionare, distinsa slujitoare a catedrei s-a remarcat ca eminent diseminator de cunostinte, ca inspirat si eficient formator si ca un înzestrat cãlãuzitor al multor generatii de elevi. Exemplu de pasiune si dãruire profesionalã, distinsa doamnã a liceelor husene a fost un factor mobilizator pentru întreaga comunitate scolarã a orasului dintre vii, în cadrul cãreia s-a miscat, de-a lungul unei vieti, ca într-o adevãratã familie. Și-a iubit elevii asa cu si-a iubit si fiica, dupã cum si-a pretuit înaintasii, la fel cum s-a raportat la proprii pãrinti. În inima sa mare, era loc pentru fratele Valeriu (plecat în aceeasi lume a umbrelor la doar douã sãptãmâni dupã evenimentul relatat!…), la fel cum era loc pentru sot si pentru propriul copil. Încãpeau, însã, în egalã mãsurã, elevii claselor unde functiona ca diriginte, ca si elevii celorlalte clase unde preda nu doar cunostinte de specialitate. Datoritã atasamentului sãu netãrmurit pentru problemele scolii si ale elevilor cu care lucra, doamna profesoarã Felicia Bourceanu avea sã devinã una din rãsfãtatele întâlnirilor de promotii. Dupã 1990, tot doamna profesoarã Felicia Bourceanu însufletea si întâlnirile anuale de rememorare a profesorilor huseni din alte timpuri, actionând ca un neobosit ferment al perpetuãrii traditiei, în sensul dintotdeauna al termenului: ca transmisie de valori si resuscitare a unor idealuri.

S-a întors la biserica de lângã casa natalã…

Alergãtoare de cursã lungã pe un pilduitor traseu al vietii, profesoara Felicia Bourceanu a revenit, în serafica duminicã de 15 mai 2011, în punctul de unde plecase cu sapte decenii în urmã: la biserica de lângã casa în care se nãscuse si în incinta cãreia slujise pânã la adânci bãtrânete tatãl sãu. A fãcut-o pentru a se despãrti de fostii colegi din scoala primarã si de urmasi, ori de urmasi ai urmasilor acestora. A mai fãcut-o si pentru a-si afla o binemeritatã odihnã alãturi de pãrinti si de strãbunii sãi. Pe drumul de întoarcere spre resedinta de la Bordea (în zona Grajdurilor Domnesti ale fostei capitale moldave), am zãbovit pentru câteva clipe la Husi, în fata casei din bulevardul “1 Mai”, acolo unde a rãmas de unul singur reputatul medic neurolog Ioan Bourceanu. Am zãbovit, de asemenea, în fata celor douã licee devenite colegii („Cuza Vodã” si, respectiv, „Dimitrie Cantemir”), acolo unde a predat de-a lungul anilor mult regretata slujitoare a catedrei, întrebându-mã cum vor arãta locuinta si cum vor arãta de-acum înainte cele douã institutii dupã pierderea suferitã. În mod sigur, nu ca pânã acum, când – pentru foarte multi dintre absolventi – orice întoarcere cu gîndul la anii petrecuti în urbea natalã includea – volens nolens – si conturul luminos al profesoarei de suflet, fericitã pentru fiecare dram de fericire al celor cu care s-a mândrit cã i-au fost elevi …

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

17 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.