Dumitru Boroș are senzația că e un primar excepțional, o binecuvântare a bârlădenilor… sau cel puțin așa pare și se comportă. Consilierii locali au și ei aceeași senzație, dar asta doar dacă primarul le mai scapă niște firmituri pentru că, dacă nu le dă nimic, încep să latre a pagubă, scandal și depresie post-șpăguială. Au fost recent cazuri de consilieri care-și rupeau fâșul de pe ei de nervi și spirit civic și care, mai apoi, s-au calmat brusc, iar acum sunt căței cuminți care fac sluj la toate propunerile dubioase ale primarului. Să nu uităm cu câte lacrimi și eforturi „supraprimărești” a reușit să-l impună primarul Boroș pe finul lui Bîca drept viceprimar erect și supra-calificat, pentru că se știe cea mai mare legătură cu administrația publică o are Facultatea de Educație Fizică și Sport. Culmea este că însuși sportivul Palade se exprimă pe rețelele de socializare pentru vânzarea terenului de antrenament al rugbyștilor bârlădeni. Tot el spune, ca un înțelept și om cultivat „care este”, că ăia care se opun vânzării sunt vinovați de populism ieftin. Cumva, în cultura politică și socială din mintea cuprinzătoare a viceprimarului Palade există și populism scump! Dar ăsta e rezervat doar celor de la Putere!
Eu înțeleg interesul aproape isteric al lui Boroș pentru vânzarea aia scandaloasă cu terenul de rugby că e pe foloase imediate: apar blocuri noi, mai mult profit și mai multă bucurie pentru bârlădenii care cumpără un apartament nou sau pentru cei care îl primesc gratis, ca recompensă. Ca să fie bine pentru toată lumea! Dar nu înțeleg ce are primarul Boroș cu câinii care au murit săracii fără nicio șansă. De ce să aduci un casap să-I ucidă și de ce să blochezi accesul la adăpost? Că poate mai sunt unii oameni care și-au păstrat sufletul intact din copilărie și ar putea să adopte un condamnat la moarte! De ce să fugi ca un laș penibil atunci când se discută despre problema câinilor uciși în adăpostul pe care îl păstorești cu grijă de gardian de la Auschwitz. Poate e domnul Boroș mai sensibil și nu suportă să audă de animale nevinovate ucise? Așa cum domnul Boroș nu suportă nicio critică și se refugiază în turnul său de fildeș păzit cu strășnicie de consiliera Simona și city managerul Bîca?
Decât retorică ieftină, cum ar spune viceprimarul Palade după ce ar căuta pe google să vadă ce înseamnă retorică! Dar ca să nu fie chiar așa ieftină vă propun una din operele uitate ale consilierei personale, cândva ziarist feroce care îl ataca pe primarul Boroș din toate pozițiile.
„Organigrama Primăriei Bârlad mai cuprinde un post, creat în urmă cu cîțiva ani și în jurul căruia au roit mulți, însă nu a fost niciodată scos la concurs și nici oferit cuiva, în ciuda faptului că a fost bine ferit de ochii opiniei publice. Este vorba de funcția de city manager, prevăzută cu un salariu aferent de circa 3.500 de lei, o leafă mai mult decât nesimțită pentru un târgușor sărac așa cum este Bârladul”, citat din opera ziaristei Simona Mihăilă, aceeași persoană cu Simona Vasile, consiliera personală a primarului Boroș de astăzi! Opera e din 2016… ca să știți că acum salariul lui Bîca e cu mult mai mare, adaptat la inflație și la creșterile salariale repetate prin bunăvoința PSD. Nu vi se pare dubios cum ziarista Simona lătra agresiv la primarul Boroș, iar acum șcheaună duios la toate mofturile primarului? Cum plângea ea de dragul bârlădenilor că sunt săraci, iar primarul Boroș cheltuie ca un nesimțit pe tot felul de consilieri și city manageri? Acum nu mai plânge că ia și ea salariu de la Primărie și soțul ei!
Ei bine, asta înseamnă să fii baron adevărat! Înseamnă să dresezi toți dulăii și să-i convingi că sunt doar niște javre, iar tu ești stăpânul absolut! Felicitări, domnule Dumitru Bouroș!
Nea primare, in groapa de la unitatea militara îngroapă poliția locală, ca tot stau degeaba , bai Chelarule tu nu vezi ca noaptea e nevoie de dirijori ka circulație, că ziua se vede ca frecați menta, de fapt nu iai dresat și pe Popa, Rîpan si Balaban sa frece motanul in bârlog la aer condiționat.
Pai înseamnă că voi, comentarii de serviciu, nu-i l știți pe Titi Constantinescu. Sau spuneți că a fost un primar f bun?
Cel mai jegis primar pe care la avut Bârladul vreodată, înconjurat de bișoni care la fiecare oscior o rod continuuu.
Ai dreptate! Omul e pus numai pe distrugere: a distrus orasul, a distrus PNL ul, acum distruge PSD ul si tot asa, Si cand vezi ca el, si cei din jurul lui , propsera pe spinarea barladenilor ti se face o greta de iti vine sa vomiti la el in staul (pardon Primarie)!
PS Cat de actuala este fabula lui Grigore Alexandrescu in acest caz!!!!!
Un bou ca toti boii, putin la simtire,
In zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decat toti fratii mai cu osebire,
Dobandi-n cireada un post insemnat.
Un bou in post mare? – Drept cam ciudat vine,
Dar asta se-ntampla in orcare loc:
Decat multa minte, stiu ca e mai bine
Sa ai totdauna un dram de noroc.
Asa d-a vietei vesela schimbare
Cum si de mandrie boul stapanit,
Se credea ca este decat toti cel mai mare.
Ca cu dansul nimeni nu e potrivit.
Vitelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind ca unchiul s-a facut boier,
Ca are clai suma si livezi o mie:
„Ma duc, zise-ndata, nitel fan sa-i cer”.
Far-a pierde vreme, vitelul porneste.
Ajunge la unchiu, cearca a intra;
Dar pe loc o sluga vine si-1 opreste:
„Acum doarme, zice, nu-1 poci supara”.
„Acuma doarme? ce fel! pentru-ntia data
Dupa-pranz sa doarma! Obiceiul lui
Era sa nu saza ziua niciodata;
https://www.versuri.ro/w/wc77
Ast somn nu prea-mi place, si o sa i-o spui. „.
„Ba sa-ti cauti treaba, ca mananci tranteala;
S-a schimbat boierul, nu e cum il stii;
Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,
Priimit in casa daca vrei sa fii. „.
La o mojicie atata de mare,
Vitelul raspunde ca va astepta;
Dar unchiu se scoala, pleaca la plimbare,
Pe langa el trece far-a se uita.
Cu mahnire toate baiatul le vede,
Insa socoteste ca unchiu-a orbit;
Caci fara-ndoiala nu putea a crede
Ca buna sa ruda sa-1 fi ocolit.
A doua zi iarasi prea de dimineata,
Sa-i gaseasca vreme la dansul veni:
O sluga, ce-afara il vedea ca-ngheata,
Ca sa-i faca bine, de el pomeni.
„Boierule, zise, asteapta afara
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu. ”
„Cine? a mea ruda? mergi de-1 da pe scara.
N-am astfel de rude, si nici voi sa-1 stiu. „