EDITORIAL | L-au găsit pe președintele Nicușor Dan, beat în parc!

Este una dintre miile de fotografii trucate care circulă pe rețelele sociale. Orice om, cât de cât normal și educat, realizează din primele secunde că este vorba de un fake, o fotografie trucată sau, în cel mai bun caz, o glumă! Doar că sunt alții care chiar cred că Nicușor Dan a fost găsit pe o bancă la băut cu Băsescu și nu știe nici cum îl cheamă, nici cum să ajungă acasă. Până la urmă, dacă tot crezi că există cai din pâine făcuți la cuptor și bătrânei în costume tradiționale care vând pătrunjel și plâng după like-uri, ce ar fi așa ieșit din comun ca doi omuleți să se îmbete pe o bancă? Nu e nici glumă, nici exagerare, iar dovada o reprezintă comentariile unor oameni reali (pe lângă cele ale boților) care se declară scandalizați că “un asemenea specimen a ajuns președintele românilor”. Ei se uită la această fotografie stângaci trucată și chiar cred că Nicușor Dan e rupt de beat pe o bancă, alături de Băsescu. Nu prea poți să-i condamni sau să-i acuzi de nimic. Mulți dintre ei fac parte din generația care s-a trezit lovită în plex de Internet. În țările nordice, sunt lecții predate, încă de la grădiniță, despre fake-urile de pe rețelele sociale. În România, fenomenul ne-a luat ca din oală pentru că alde Dragnea, Dăncilă, Mihai Tudose, Grindeanu, Ciucă și toți ceilalți premieri anteriori au avut multe alte griji decât pregătirea populației naive pentru avalanșa de știri și fotografii trucate care bombardează zi de zi pe bieții votanți confuzi precum peștii în fața cârligului cu momeală artificială.

Știu că asta nu e un subiect nou, nu e o descoperire personală, dar, din punctul meu de vedere, în acest moment este cea mai mare problemă a acestei țări. Avem o mulțime imensă de oameni cu drept de vot fără un minimum de discernământ informațional. Deja au apărut câțiva pescari de ape tulburi care agață tot ce prind pentru că momeala e incredibil de delicioasă. Până la alegerile viitoare vor fi și mai mulți, și mai agresivi, dotați cu și mai multe cârlige pe fir. Niciodată această formă de guvernare, numită democrație, nu a fost perfectă, dar, din păcate, altceva mai bun nu a fost inventat. Paradoxul constă în faptul că tocmai democrația care garantează libertatea de exprimare și votul liber al tuturor indivizilor, educați sau idioți, s-ar putea să ne ducă la un dezastru. Singura soluție ar putea fi educația, doar că asta trebuia făcută cu mulți ani în urmă. Acum e mult prea târziu! Cine s-ar fi gândit acum câțiva ani că Internetul, această minune extraordinară, va fi un blestem pentru civilizație și va provoca probleme mai mari decât orice altă armă de distrugere în masă. Doar că nu Internetul este problema, ci educația și comportamentul gregar al celor care îl folosesc. Sunt cei care înjură fără să înțeleagă nimic, cei care și-au făcut din rețelele sociale o portavoce imensă a frustrărilor și a prostiei imense despre care mulți ne-au avertizat că ar putea duce la distrugerea acestei lumi.

Prostia, un pericol mai mare decât răutatea
(Eseu de Horia Dumitru Oprea)

Dietrich Bonhoeffer a fost un teolog german și unul dintre cei mai mari critici ai regimului nazist. În 1943, a fost arestat pentru conspirație și, doi ani mai târziu, a fost executat în lagărul de la Flossenbürg. În timpul detenției, Bonhoeffer a meditat profund asupra naturii răului și a prostiei, ajungând la concluzii fascinante despre aceste fenomene. Bonhoeffer a observat în mod direct efectele devastatoare ale regimului nazist asupra oamenilor obișnuiți, mulți dintre aceștia transformându-se în executanți fără scrupule ai ideologiei totalitare. Această observație l-a condus la o înțelegere diferită a prostiei, văzută nu doar ca o lipsă de inteligență sau de cultură, ci ca o stare de dependență mentală, de manipulare și lipsă de gândire critică. Pentru el, prostia nu era doar o trăsătură individuală, ci o condiție colectivă care avea o forță destructivă imensă.

„Prostia” la Bonhoeffer este, așadar, o formă de sclavie mentală, o închidere deliberată a minții față de adevăr. Aceasta nu depinde neapărat de educație sau inteligență; mulți oameni educați și inteligenți pot cădea în capcana prostiei atunci când sunt supuși presiunii sociale și propagandei. În această stare, individul încetează să mai gândească critic și devine un instrument ușor de manipulat în mâinile celor care dețin puterea. Bonhoeffer subliniază că prostia înflorește în contexte în care oamenii sunt încurajați să renunțe la individualitate și să se alinieze unui grup. În regimurile totalitare, această aliniere devine o normă și chiar o obligație. Persoanele care își supun mintea normelor impuse de societate ajung să adopte convingeri și comportamente care, altfel, ar fi inacceptabile pentru ele. Bonhoeffer observă că oamenii, în încercarea de a se adapta și de a fi acceptați, sunt dispuși să își sacrifice gândirea critică. În grupuri mari, această tendință devine copleșitoare și se creează o iluzie de unanimitate: indivizii simt că toți ceilalți gândesc la fel și, prin urmare, își acceptă propriile prejudecăți sau idei prost concepute ca fiind „normale” sau chiar corecte.

Pentru a înțelege ce este prostia, Bonhoeffer face o distincție importantă între prostie și ignoranță. Spre deosebire de ignoranță, care este pur și simplu o lipsă de cunoștințe, prostia presupune o rezistență activă față de adevăr, o blocare a minții. Bonhoeffer crede că această blocare nu este un simplu rezultat al educației precare, ci apare atunci când individul ajunge să depindă de convingerile care îi sunt impuse, și nu de propria rațiune. Spre deosebire de o persoană ignorantă, care poate învăța dacă este educată, prostul este impenetrabil la cunoaștere. Această imunitate față de argumente logice face prostia mai periculoasă decât răutatea. Bonhoeffer spune că, în general, răutatea poate fi combătută prin argumente și opoziție morală, dar prostia este imună la acestea. Este o stare mentală care blochează activ gândirea critică.

Bonhoeffer subliniază că, în circumstanțe excepționale, prostia colectivă devine un pericol mult mai mare decât răutatea. Persoanele malefice sunt, în mod normal, conștiente de ceea ce fac și pot fi oprite prin legi sau printr-o opoziție morală puternică. În schimb, persoanele prost informate sau cele manipulate să nu mai gândească nu pot fi convinse cu argumente. Ele ajung să își apere convingerile cu o agresivitate de neclintit, fiind convinse că ceea ce fac este corect și legitim. De exemplu, susținătorii fanatici ai regimurilor totalitare au fost adesea indivizi care nu și-au pus întrebări, care au urmat orbește ordine și ideologii fără să își asume responsabilitatea morală pentru acțiunile lor. Bonhoeffer observă că această „prostie periculoasă” este, de fapt, o stare de sclavie mentală față de convingerile impuse.

Soluția lui Bonhoeffer nu este una simplă, dar este profundă. El nu crede că prostia poate fi eliminată prin educație, cel puțin nu atât timp cât educația este controlată de forțe autoritare. În schimb, soluția este o formă de eliberare personală și socială, prin care oamenii sunt puși în situația de a-și asuma responsabilitatea gândirii și a acțiunilor lor. Pentru Bonhoeffer, eliberarea de prostie începe cu crearea unui climat în care individul se simte încurajat să gândească pentru sine, să pună întrebări și să fie critic față de informațiile pe care le primește. Aceasta necesită o schimbare de paradigmă în societate, în care să se promoveze nu conformismul, ci curajul de a exprima opinii diferite și de a cerceta adevărul. Aceasta este esențială pentru a împiedica manipularea în masă și ascensiunea unor noi regimuri totalitare.

Teoria prostiei a lui Bonhoeffer rămâne incredibil de actuală. În lumea de azi, vedem cum manipularea informației și presiunile sociale continuă să influențeze gândirea și acțiunile oamenilor. Prostia colectivă, înțeleasă ca o acceptare fără discernământ a ideologiilor, este un pericol real pentru orice societate democratică. Bonhoeffer ne amintește că adevărata libertate se cîștigă prin curajul de a gândi pentru noi înșine și de a nu ne lăsa manipulați de opinia majorității.