Efectele mistic-transfiguratoare ale meditãrii la cuvintele Sfintei Scripturi

ÎNDEMN…Citirea Sfintei Scripturi reprezintã una din datoriile esentiale ale fiecãrui crestin care doreste aprofundarea comuniunii sale cu Dumnezeu, acest fapt fiind subliniat de Însusi Mântuitorul Hristos, atunci când zice: „Cercetati Scripturile, cã socotiti cã în ele aveti viatã vesnicã. Si acelea sunt care mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). Pãrintii filocalici au împlinit acest îndemn al Domnului Hristos si ne-au arãtat cã practica citirii cuvintelor Sfintei Scripturi are o multitudine de efecte harice mistic-transfiguratoare asupra continutului si modului desfãsurãrii vietii duhovnicesti a crestinului ortodox, câteva dintre acestea urmând sã le prezint succint în rândurile urmãtoare.

Pr. Ursu Marian

Spiritualitatea isihastã a evidentiat dimensiunea ascetic-taumaturgicã a practicii meditãrii la cuvintele Sfintei Scripturi, arãtându-ne cã toti crestinii angajati pe calea unirii mistice cu Domnul Hristos „sunt datori sã culeagã cu toatã silinta puteri duhovnicesti din dumnezeiestile Scripturi si sã le punã pe minte ca niste plasturi de însãnãtosire” (Filotei Sinaitul). Acest fapt înseamnã cã sensurile dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi au rolul de a vindeca sufletul omului de nestiintã si de a întãri puterile sale gnoseologice, deoarece „atât zidirea, cât si Scriptura s-au desfãsurat prin cuvântul lui Dumnezeu si, privite duhovniceste, întãresc mintea si toate puterile ei spre vederea si întelegerea lui Dumnezeu, odatã ce inima e lucratã si miscatã duhovniceste” (Calist Catafygiotul). Mai mult decât atât, Pãrintii filocalici ne aratã faptul cã meditarea la cuvintele Sfintei Scripturi determinã desfãsurarea unui amplu proces mistic de iluminare si logosificare a mintii crestinului, care devine din ce în ce mai pregãtitã pentru aprofundarea comuniunii cu Mântuitorul Hristos în sanctuarul inimii sale. Astfel, odatã cu înaintarea omului în procesul purificãrii mintii de tot continutul sãu ideatic-pãtimas, Sfânta Scripturã ne oferã o descoperire continuã a noi sensuri ale tainelor dumnezeiesti cu privire la iconomia mântuirii: crestinul nu cunoaste toate tainele câte le are fiecare cuvânt al Scripturii ascunse la Dumnezeu, ci câte poate primi curãtia mintii de la har. Aceasta o stim de acolo cã de multe ori cunoscând un cuvânt al Scripturii, reusim sã descoperim unul sau douã din scopurile pentru care s-au scris. Dar dupã o vreme oarecare, fãcându-se mintea, poate, mai curatã, se învredniceste de alt înteles mai înalt decât cel dintâi. Astfel, dându-si seama de nepriceperea sa si minunându-se de harul lui Dumnezeu si de întelepciunea Lui negrãitã, omul se pomeneste cutremurându-se înaintea Dumnezeului cunostintelor, cum a zis proorocita Ana, cã «Domnul e Dumnezeul cunostintelor»“ (Sfântul Petru Damaschin).

Dimensiunea mistic-sacramentalã a citirii cuvintelor Sfintei Scripturi

Continuând aceastã ordine a ideilor, se cuvine sã evidentiem dimensiunea mistic-sacramentalã a citirii cuvintelor Sfintei Scripturi, ceea ce înseamnã cã aceastã practicã ne oferã posibilitatea unei împãrtãsiri reale cu Domnul Hristos, întrucât, asa cum spune Paul Evdokimov, „Biblia este Hristos, cãci, fiecare din cuvintele sale ne conduc spre Acela care le-a rostit si ne pun în Prezenta Sa. Astfel, orice lecturã biblicã se plaseazã în perspectiva sacramentalã: consumi cuvântul ca pâinea si vinul euharistice. (…) Resimtind toatã sfintenia Cuvântului, trebuie sã mergem mai departe si sã intrãm în natura sa sacramentalã; sã nu rãmânem în fata Cuvântului, ci sã intrãm adânc în misterul sãu”. Acest adevãr mistic ne aratã cã ori de câte ori citeste sau ascultã dumnezeiestile cuvinte ale Sfintei Scripturi, crestinul experiazã în inima sa prezenta realã a lui Hristos, Care i se adreseazã personal ca Cel ce are un cuvânt cu putere multã (Luca 4, 32). Astfel, prin Sfânta Scripturã suntem pusi într-o legãturã personalã tot mai intimã cu Domnul Hristos, Care este prezent tainic în cuvintele Sale si care ne invitã la un dialog progresiv în iubire prin intensificarea rugãciunii: „Fericit cel ce mãnâncã si bea în viata aceasta, fãrã sã se sature, rugãciuni si psalmi, ziua si noaptea si se întãreste pe sine cu slãvita citire a Scripturii. Cãci aceastã împãrtãsire va da sufletului o bucurie nemicsoratã în veacul ce va sã vie” (Ioan Carpatiul). Experierea acestei realitãti mistice i-a determinat pe unii Pãrinti filocalici sã arate cã „posturile, privegherile, citirea Scripturilor, lepãdarea de avere si lepãdarea de toatã lumea nu sunt desãvârsirea însãsi, ci, uneltele desãvârsirii. Cãci nu într-acestea stã desãvârsirea, ci cu acestea se cîstigã. Deci în zadar ne lãudãm cu postul, cu privegherea, cu sãrãcia si cu cititul Scripturilor dacã n-am dobândit dragoste cãtre Dumnezeu si cãtre aproapele. Cãci cel ce a dobândit dragostea are pe Dumnezeu în sine si mintea lui de-a pururi este la Dumnezeu” (Sfântul Ioan Casian).

Fiecare crestin este chemat sã mediteze la cuvântul lui Dumnezeu

CONCLUZII…În felul acesta, prin asimilarea ratiunilor dumnezeiesti din cuvintele Sfintei Scripturi se intrã într-o relatie mistic-transfiguratoare cu Persoana Logosului divin. Citind sau ascultând cu atentie cuvintele Domnului Hristos simtim cum El Însusi ne agrãieste, deoarece „Hristos rosteste si acum în Duhul Sfânt cuvintele Sale, scotînd în relief alte si alte întelesuri ale lor, dupã nivelul meu de întelegere duhovniceascã, dar si dupã nivelul timpului, al comunitãtii bisericesti. Îndatã ce se trece dincolo de litera Scripturii si de citirea ei fãrã întelegerea duhovniceascã, se dã nu numai de întelesurile ei duhovnicesti, ci si de lucrarea Duhului lui Hristos sãvârsitã prin aceste întelesuri în cel ce citeste, sau de Hristos Însusi, Care-si descoperã tot mai adânca bogãtie spiritualã a Lui” (Pr. Prof. Dumitru Stãniloae).

Ajungând în acest stadiu al evolutiei sale duhovnicesti si având mintea curãtitã de patimi, crestinul percepe fiecare cuvânt al Sfintei Scripturi ca fiind adresat lui personal si, în consecintã, relatia sa cu Domnul Hristos se redimensioneazã si devine mult mai profundã si mai coerentã. Meditarea la cuvântul Scripturii oferã sens si continut mistic întregii activitãti duhovnicesti a crestinului, care raporteazã la propria sa existentã toate ratiunile dumnezeiesti ascunse în Scripturã: „Cel ce e smerit în cugetul sãu si împlineste o lucrare duhovniceascã, când citeste dumneziestile Scripturi pe toate le aduce în legãturã cu sine si nu cu altul. Roagã pe Dumnezeu sã deschidã ochii inimii tale, si vei vedea folosul rugãciunii si al citirii”(Sfântul Marcu Ascetul).

În concluzie, fiecare crestin este chemat sã mediteze la cuvântul lui Dumnezeu, întrucât „toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu si de folos spre învãtãturã, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârsit, bine pregãtit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 16-17).