Episcopul Ignatie, despre îmbogãtirea spiritualã, în fata studentilor de la teologie!

DESCHIDERE AN UNIVERSITAR…Pe 3 octombrie a.c., a avut loc, la Facultatea de Teologie Ortodoxã „Dumitru Stãniloae” Iasi, Festivitatea de deschidere a anului universitar 2022-2023.  Evenimentul a fost precedat de Sfânta Liturghie, oficiatã, cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Pãrinte Mitropolit Teofan, de cãtre Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, în Catedrala Mitropolitanã din Iasi. Soborul slujitorilor a fost alcãtuit din profesorii Facultãtii de teologie iesene, iar rãspunsurile liturgice au fost date de studenti. La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul Husilor a afirmat cã „Teologia nu înseamnã ceva static, ci este un permanent dinamism, o permanentã strãdanie de a ne conecta la harul dumnezeiesc. Adevãrata catedrã de teologie este Sfântul Altar, în fata cãruia noi slujim Sfânta Liturghie, împreunã cu credinciosii”. Preasfintia Sa a transmis studentilor îndemnul Pãrintelui Mitropolit Teofan: „Spor si multã întelepciune, multã cumintenie si, desigur, chemare intensã a Numelui lui Iisus!”

În cuvântul rostit dupã citirea fragmentului evanghelic, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre perseverenta de a ne îmbogãti din punct de vedere spiritual.

Pilda orbului

„Pasajul evanghelic ne vorbeste despre una dintre minunile sãvârsite de Domnul Hristos, o minune din continutul cãreia retinem atitudinea pe care a avut-o cel care a beneficiat de vindecare. Hristos propovãduia cuvântul Împãrãtiei lui Dumnezeu pe drumurile Tãrii Sfinte. La un moment dat, fiind înconjurat de foarte multi oameni, aude, de la marginea drumului, o rugãciune intensã, rostitã cu foarte multã fervoare: «Iisuse, Fiule al lui David, miluieste-mã!». Cel care se ruga în felul acesta era un orb – Sfântul Evanghelist Marcu ne spune cã îl chema Bartimeu. Printr-o simtire duhovniceascã adâncã, acest orb stia cã Cel care trece pe lângã el este Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Avea constiinta faptului cã e o ocazie pe care nu o poate rata în niciun fel. Asa se explicã insistenta lui, dorinta lui arzãtoare de a fi vindecat, în ciuda faptului cã cei care erau de fatã încercau sã-l reducã la tãcere. Rugãciunea lui era un strigãt pornit din adâncul fiintei, cu convingerea cã Iisus, Fiul lui David, Dumnezeu-Omul, îl poate vindeca. Chiar dacã cei care erau în jurul sãu încercau sã-l reducã la tãcere, el striga si mai tare, ca sã fie auzit de cãtre Cel în care el si-a pus întreaga nãdejde. Noi, în general, când vorbim despre încãpãtînare, ne gândim doar la ceva negativ, care este reprobabil, si folosim aceastã sintagmã când cineva este de neîncovoiat. Când cineva nu renuntã în niciun fel la un anumit punct de vedere, la o anumitã viziune sau atitudine, la un anumit tip de comportament, îl numim cã este încãpãtînat. Hristos tine cont de aceastã încãpãtînare bunã, de aceastã insistentã extraordinarã a orbului, si-l cheamã la El. Acesta îsi leapãdã haina la marginea drumului, si se duce bucuros sã primeascã vindecare de la Hristos”, a spus PS Ignatie, pentru a-i face atenti pe enoriasi si pe studenti, cum se poate ajunge la succes cu o atitudine de … încãpãtânat!

„Este important sã fim încãpãtânati în cele bune”

„Din aceastã atitudine a orbului ar trebui sã învãtãm si noi cã este asa de important sã fim încãpãtînati în cele bune, insistenti, perseverenti în tot ceea ce ne poate îmbogãti din punct de vedere spiritual. Sunt situatii în care suntem persiflati, ironizati, în trãirea credintei noastre – fie cã suntem la Bisericã, fie cã venim sã ne închinãm la Sfintele Moaste, fie cã abordãm un subiect cu continut duhovnicesc. Dacã suntem plini de credinta si convingerea cã slujim lui Hristos, sã rãmânem neclintiti, încãpãtînati în cele bune, ca sã putem sã contracarãm si sã destabilizãm încãpãtînãrile cele rele din viata noastrã – care sunt destule”, a mai spus Ierarhul Husilor si astfel a arãtat cã insistenta de a cultiva cele spirituale ne modeleazã gândirea si întreaga viatã.

Domnul a rânduit ca aceastã Liturghie, de la începutul anului universitar, sã fie pusã sub tutela duhovniceascã si sub puterea cuvintelor lui Hristos, care ne ajutã sã întelegem – asa cum a fãcut-o acest orb – cã, pentru a obtine cele bune, e nevoie de multã trudã, de foarte multã jertfã si perseverentã, si nimic din cele ale lumii de astãzi nu ar trebui sã ne distragã. Sfântul Simeon Noul Teolog, cel cãruia îi este dedicat acest an, are un cuvânt foarte adânc legat de perseverentã si de faptul cã mintea trebuie sã fie locuitã de o convingere, cãreia sã-i slujim si sã i ne dedicãm cu întreaga noastrã fiintã. „Noi trãim o stare de schizofrenie si de conflict lãuntric, pentru cã n-am reusit sã ne unificãm propria noastrã fiintã, prin harul lui Dumnezeu. De multe ori, în noi este o degringoladã incredibilã, din cauza faptului cã nu am reusit, încã, sã avem starea orbului din Evanghelia de astãzi – perseverenta lui -, sã fim chiar obsedati (în sens pozitiv) ca mintea noastrã sã fie acaparatã de un gând bun, de o convingere bunã în care sã credem, si care sã capete trupul realitãtii. Sã ne dea Domnul încãpãtînarea cea bunã!”, a încheiat PS Ignatie cuvântul adresat studentilor teologi.