STIAI CÃ… Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu si Regimentul 43/59 Infanterie au fost cantonati, timp de o lunã de zile, în comuna Dãnesti? De acolo, au plecat în Codãesti. 11 dintre “oltenii” acesteia au rãmas, însã, definitiv în comunã, fiind rãpusi de tifos exantematic.
ISTORIA LOCULUI… Despre Dãnesti, comuna cu trei mari academicieni, s-au scris multe, dar se stiu putine. Opinia publicã a filtrat atât de mult informatiile încât a reusit sã omitã detalii importante despre întâmplãrile care au avut loc aici sau oamenii de culturã pe care i-a dat. Putinã lume stie cã, în timpul Rãzboiului de Întregire Nationalã, Ecaterina Teodoroiu, eroina poporului român, a fost încartieratã aici împreunã cu Regimentul 43/59 Infanterie. O lunã de zile cât a stat, aceasta a locuit în casa familiei Cozma, “la poalele dealului Dãnesti”, asa cum stã scris în monografia comunei. Vremea Nouã a mers în localitate, pe urmele eroinei de la Jiu, a stat de vorbã cu nora dãnãsteanului Vasile Cozma si a încercat sã afle câti cunosc aceastã filã din istoria comunei. Din pãcate, casa în care a stat Ecaterina Teodoroiu nu mai existã, a fost demolatã în anul 2000, pentru a face loc unei noi locuinte. Fostul director al scolii din Dãnesti, Ionel Coman, consilier local, a propus anul acesta, într-o sedintã de consiliu, ca locul sã fie marcat printr-o placã comemorativã. A avut surpriza neplãcutã sã se loveascã de refuzul colegilor sãi, însã a promis cã, dacã legea îi va permite, va face acest lucru din fonduri proprii.
Facem, astãzi, o incursiune în istoria Dãnestiului. Traversãm comunele Stefan cel Mare si Zãpodeni si ajungem în satul de resedintã care a dat trei academicieni: Emil Racovitã, Gr. T. Popa si Emil Condurachi. Poposim în casa familiei Coman, profesorii Ionel si Gabriela, doi oameni care au investit întreaga lor viatã în binele elevilor. Au îndrumat zeci de generatii pe drumul educatiei; multi dintrei ei au acum profesii frumoase precum cea de medic sau de avocat. Acum ne îndrumã si nouã pasii în povestea comunei lor. Dãnestiul nu a fost niciodatã o localitate bogatã material, însã are un tezaur cultural pretios si niste povesti aparte. Dãm citire unor detalii prea putin cunoscute. “Nu stiu câtã lume stie, dar Râscaniul, unul dintre cele sase sate ale comunei Dãnesti, a fost printre primele cinci colectivizate din tarã. Era un sat sãrac si usor de manipulat, prin urmare, trecerea a venit aproape de la sine. Comunistii i-au folosit pentru a convinge alte comunitãti din tarã sã treacã la Colectiv. Îi prezentau drept oameni de o înaltã tinutã (procurori, medici), care duc o viatã prosperã pentru cã au acceptat colectivizarea. Cei care nu se lãsau convinsi, erau amenintati sau întepati cu o sulã (n.r. obiect ascutit). Tin minte si acum un moment: eram mic si am vãzut o astfel de comisie la un bãtrânel care locuia lângã mine. Cred cã avea vreo 70 ani. L-au urcat în sãniutã si l-au dus pe un deal, iar când s-au întors, a semnat, vã dati seama cum l-au convins… Nici tata nu a vrut sã se treacã la Colectiv si nu vã spun câtã muncã de lãmurire am dus cu el, pentru cã, la scoalã, nu voiau sã mã facã pionier. Am reusit, într-un final, prin clasa a IV-a, sã fiu”, îsi aminteste profesorul Ionel Coman.
“Un dãnãstean pe urmele lui Racovitã”
Tot din perioada regimului totalitar, profesorul îsi aminteste cum au reusit comunistii sã distrugã o clãdire de patrimoniu. Este vorba de Casa Memorialã Emil Racovitã: “au devastat tot. Si casa, si gardul. Au furat cãrãmida si au fãcut sediul CAP. Dar, pe lângã asta, au furat si pianul din muzeu. Nu l-a mai gãsit nimeni, probabil a fost pus pe foc. Însã apoi Inspectoratul Scolar a investit mult în reparare. Stiu cã s-a organizat, la un moment dat, o activitate mare, iar înainte de aceasta s-a schimbat tot interiorul, ba chiar fãcuse si un laborator de biologie pentru elevii scolii din comunã. Fiecare birou era dotat cu microscop, trusã de disectie, totul ca la carte”. Întrebat în ce situatie se aflã astãzi si dacã este de pãrere cã se face ceva pentru promovarea acestuia, profesorul ne-a spus: “Dacã mã întrebati pe mine, vã spun cã nu. Dacã îi întrebati pe ei (nr. cei din conducerea Muzeului Judetean Vaslui), cred cã vor zice “da”. Dar probabil cã nu depinde doar de ei. Nu stiu cum aratã pe interior, ce obiecte mai sunt în acesta. Cât timp am fost director de scoalã si încercam, în luna noiembrie, când sunt zilele Emil Racovitã, sã merg cu elevii sã le arãt muzeul, am fost mereu amânat de cei care îl au sub grijã”. “În urmã cu câtiva ani, Cosmin, bãiatul nostru cel mic, a mers în Argentina. El a terminat Facultatea de Geografie si e pasionat de cãlãtorii. A mers din Buenos Aires pânã jos la Capul Horn, de unde s-a îmbarcat Racovitã spre Antarctica. Ne-a povestit cât e de frumos. E acolo un muzeu, o statuie cu Racovitã… Ne pare rãu, noi voiam sã mergem si sã le arãtãm: <<uite, domne, un dãnãstean pe urmele lui Racovitã>>. Dar nu s-a putut”, ne-a spus Gabriela Coman. Douã camere din Casa Memorialã Emil Racovitã sunt dedicate altor doi dãnãsteni: istoricul Emil Condurachi si Grigore T. Popa, reprezentant al scolii nationale de anatomie.
11 dintre “oltenii” Ecaterinei Teodoroiu rãmân definitiv la Dãnesti
Profesorul Coman scoate câteva cãrti, printre care si monografia comunei. “Ia priviti! Un lucru pe care foarte putinã lume îl stie: Ecaterina Teodoroiu a fost încartieratã aici”, ne spune acesta, arãtându-ne pagina în care stã însemnatã cantonarea acesteia si a regimentului ei în Dãnesti. “În iarna si primãvara anului 1917, armata românã este supusã unei largi actiuni de refacere si instruire. În cadrul acestor vaste mãsuri, la sfârsitul lunii februarie soseste pentru a fi cantonat în Dãnesti, Regimentul 43/59 Infanterie. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, “Eroina de la Jiu”, este cazatã în locuinta lui Vasile C. Cozma, la poalele dealului Dãnesti, iar sublocotenentul Gh. Mãnoiu, conjudeteanul si prietenul eroinei, în casa lui N. Viureanu, la 200 m spre nord de deal. “Oltenii”, cum le-au spus dãnestenii, au stat în sat o lunã de zile, iar în aprilie regimentul îsi schimbã cantonamentul si se instaleazã la Codãesti. Unsprezece dintre “oltenii” regimentului vor rãmâne definitiv în Dãnesti, fiind rãpusi de tifos exantematic”, se prezintã în monografia comunei.
Casa în care a stat “eroina de la Târgu Jiu”, demolatã pentru a face loc unei casei noi
AMINTIRI…Ne îmbarcãm si pornim cãtre casa în care a fost cantonatã Ecaterina Teodoroiu, în speranta cã vom reusi sã aflãm de la urmasii lui Vasile Cozma câte ceva despre acea perioadã. O gãsim acasã pe nora acestuia, Elena Cozma (în fotografie, alãturi de profesorul Coman). “Stiu cã a locuit aici, în vechea casã. Noi am demolat-o pe aceea în anul 2000, pentru cã era prea veche. Însã era plasatã ca cea de acum si aproape la fel de mare. Când m-am mutat, în ’58, sotul meu mi-a povestit de Ecaterina Teodoroiu, dar nu foarte multe. Stia câte ceva de la pãrintii lui, pentru cã el nu a prins momentul. Ea si “oltenii” ei, cum am înteles cã li se spunea, erau aici ca sã-si recapete puterile si sã se pregãteascã de front, nu pentru cã la noi ar fi fost vreo luptã. Dar în orice caz, vã dati seama cã era o tensiune mare, erau vremuri de rãzboi, în care lumea se astepta la orice. Majoritatea celor mai în vârstã stiu despre ce vorbesc, stiu si de Ecaterina Teodoroiu, am rãmas surprinsã când am auzit cã o parte din consilierii locali nu ar vrea sã punã aici o placã comemorativã. Eu zic cã ar fi bine, pentru cã face parte din istoria comunei”, ne-a povestit Elena Cozma.
47 fii ai satului Dãnesti au murit pe front, pentru întregirea neamului
IN MEMORIAM…Înainte de a pleca din comunã, trecem putin si pe la biserica din sat, acolo unde se aflã un monument închinat eroilor dãnesteni care au luptat pe front în timpul Rãzboiului de Independentã, Primului Rãzboi Mondial, celui de-al Doilea Rãzboi Mondial si Revolutiei din decembrie 1989. Potrivit datelor din monografia comunei, “în focul luptelor din vara anului 1917, au cãzut eroic cu arma în mânã, pentru apãrarea României, 47 dintre fiii satului Dãnesti”.
