Numele sublocotenentului Ion GHIGULESCU este înscris în galeria eroilor neamului românesc care au luptat pânã în ultima clipã a vietii pentru înfãptuirea Unirii.
Eroul de la Turtucaia s-a nãscut în ziua de 23 martie 1891, în comuna Muntenii de Jos, satul Mânjesti, judetul Vaslui, conform actului de nastere nr. 12, descoperit la Arhivele Nationale-Filiala Vaslui A fost primul în toti anii de scoalã. Dupã absolvirea liceului, s-a înscris la Universitatea din Bucuresti, dar la izbucnirea Primului Rãzboi Mondial, s-a retras si, purtat de elanul ce cuprinsese tineretul român, a ales sã se pregãteascã sã devinã ofiter, pentru a fi combatant pe frontul ce cuprinsese Europa.
A ales Scoala de Artilerie, Geniu si Marinã, iar la absolvire, pe 1 iulie 1916, când a primit cel dintâi grad, acela de sublocotenent, în calitate de sef de promotie, a fost repartizat la bordul Vedetei de sigurantã nr. 6 „Maior Nicolae Grigore Ioan”, din Flota de Operatiuni pe Dunãre.
Dupã o lunã si jumãtate, avea sã primeascã botezul focului, în aprigele lupte de la Turtucaia. Vedeta nr. 6 a primit ordin sã se alãture celor patru monitoare si sapte vedete, pentru a participa la acoperirea si transportul trupelor române, aflate în apãrarea capului de pod de la Turtucaia. În haosul creat de retragerea precipitatã, în dezordine, a miilor de ostasi, marinarii au fost singurii care au intervenit prompt si eficace la salvarea lor, sub focul mitralierelor germane si bulgare, instalate pe malul înalt al Dunãrii, în vecinãtatea Ostrovului Cusui. În aceastã înclestare, Vedeta nr. 6 „Maior Nicolae Grigore Ioan” si-a pierdut comandantul, cãpitanul Constantin Dumitrescu, secundul, sublocotenentul Ion I. Ghigulescu si o bunã parte din echipaj. Ei se avântaserã pe canal pânã la cîtiva metri de inamic. Datoritã tragerilor îndrãznete de la bordul vedetei, cu tunul si mitraliera, dusmanul a tãcut, dar manevra timonierului de a scoate nava din canal, dupã încheierea misiunii, a fãcut ca vedeta sã atingã fundul, împotmolindu-se. A fost tintuitã de barajul de foc al inamicului, care, de data aceasta s-a dovedit a fi fatal. Monitoarele nu au putut sã se apropie pentru a o proteja. Gloantele de 5,6 si 8 mm au ciuruit-o. Au cãzut mai întâi, comandantul, cãpitanul Constantin Dumitrescu. Cu mâinile înclestate pe mânerele mitralierei, secundul, de numai 27 de ani, a fost rãpus de rafala focului inamic. Alãturi de ei, au plãtit cu viata si mai multi marinari din echipaj.
Trupurile neînsufletite ale comandantului si secundului au fost înhumate în Cimitirul Eroilor din Cãlãrasi, unde, dupã rãzboi, au fost ridicate cruci de piatrã si un monument.
Numele sublocotenentului Ion Ghigulescu a fost dat uneia dintre cele mai moderne nave ale marinei militare românesti, achizitionatã prin acordul de tip guvern la guvern, încheiat între România si Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, Vânãtorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghigulescu”, fost „HMS Blyth” în Marina Regalã Britanicã
A primit primul pavilion românesc în portul britanic Rosyth, Scotia, odatã cu intrarea oficialã în dotarea Fortelor Navale Române si respectiv în componenta Divizionului 146 Nave Minare‑Deminare. Marsul vânãtorului de mine cãtre portul militar Constanta a durat mai bine de o lunã, timp în care a parcurs aproximativ 4.500 de mile marine în apele Oceanului Atlantic, Mãrii Mediterane, Mãrii Marmara si Mãrii Negre.
