În 2010, Vladimir Martinuşi avea 42 de ani, era asistent la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. Nu faptul că tocmai își luase doctoratul i-a schimbat viața, ci decizia de a pleca din țară.
În ultimii ani, situaţia sa financiară era din ce în ce mai grea, dădea meditaţii la matematică, dar tot căuta o metodă prin care să-și mărească veniturile și s-a apucat să facă mobilă la comandă.
”Aveam un salariu de 1.700 de lei, cu tot cu sporul de merit, plus că toate salariile bugetarilor urmau să fie reduse cu 25%, deci aş fi rămas cu vreo 1.200 de lei net. Dădeam meditaţii până îmi curgea sânge pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar.
Apoi, în puţinul timp liber de care mai dispuneam, am început să fac mobilă şi s-o vând. Era mai mult un hobby, nu eram eu tâmplar sau mare specialist, dar nici nu cădea mobila în capul oamenilor, plus că aşa mai făceam şi ceva bani“, descrie situația Vladimir Martinuşi, pentru cotidianul Adevărul.
În acel moment proaspătului doctor în inginerie i s-a ivit ocazia de a părăsi România.
”Îl cunoscusem pe cercetătorul israelian Pini Gurfil, care mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Gurfil mi-a propus să merg în Israel şi să urmez un stagiu postdoctoral la Technion, cea mai mare universitate tehnică din Orientul Mijlociu.
Am acceptat, mai ales că numai bursa de studiu era echivalentul a aproximativ 12.000 de lei, fără să mai vorbesc de faptul că mi se deschideau noi perspective“, a descris momentul Vladimir Martinuşi…https://3dots.ro/povesti-de-viata/roman-doctor-inginerie-spatiala-belgia-14521.html
Cine isi sacrifica adolescenta învătănd o face doar pentru binele lui personal punct .