Ferma lui Dumnezeu de la Draxeni. Cum face părintele Macsim să pară ușoară și bănoasă munca de fermier
DIN INIMA SATULUI… Părintele Macsim, duhovnicul tinerilor din județul Vaslui, cel care a construit o catedrală într-un sat ascuns printre dealuri, la Draxeni (com. Rebricea), uimește din nou. Și-a construit o fermă de capre și vaci, numită sugestiv „Din inima satului” și produce cele mai bune brânzeturi din lapte de capră și de vacă din județ. Produsele sale au ajuns în Vaslui, la magazinul „Doi Pași” din Cartier și sunt foarte căutate: de la lapte covăsit și kefir, până la telemea de capră maturată, brânză topită sau cașcaval afumat. Interesant este modul prin care distribuie la clienți produsele în Vaslui. Are un grup pe WhatsApp, care se mărește continuu, și în zilele de marți și luni seara le aduce acestora în oraș, cu o mașină cu frig, comenzile lansate. Mai are și magazinul din Cartier, la Vaslui, unde are la dispoziție o vitrină întreagă și de curând și-a lansat și site-ul www.dininimasatului.ro. Ferma sa are peste 100 de căprițe din rasa Alpină franceză în lactație, 13 vaci – Bălțate românești, dar și o turmă de măgărițe, de unde recoltează lapte în scop terapeutic, pentru Efremuț cel Mic, cum îi spune părintele fiului său cel mic de 1 an și două luni, dar și celorlalți voinicei din sat care au nevoie de un antibiotic natural. De asemenea, are și o lăptărie utilată de ultimă generație, însă la superlativ este sala de muls a caprelor, complet automatizată. Părintele Maxim spune că de la muls se vede calitatea laptelui: „Laptele este un produs a cărui grăsime este volativă și împrumută foarte mult din mediul în care acesta stă. Suntem foarte atenți la acest aspect. Căprițele urcă aici pe slant (n.r., rampă) și fiecare este spălată înainte de muls. I se atașează grupul de muls și apoi laptele pleacă pe țeava de inox și de acolo într-un bazin. După aceea, îl ducem în tancul de răcire, unde este o temperatură de 4 grade Celsius și apoi intră la procesat”.
Te întrebi ce are preoția cu lăptăria și ferma de capre de rasă cu biserica. În cazul părintelui Macsim de la Draxeni, totul se explică. Acesta a făcut liceul de veterinari, plus doi ani de facultate de Medicină Veterinară. După aceea, a fost atras de biserică și a urmat calea preoției. De loc este din Fălticeni, iar la Draxeni, prin tot ceea ce a făcut la biserică și în ferma sa, o mică afacere de familie, se simte aerul de gospodar bucovinean.
Ferma sa se mărește pe zi ce trece. De câteva luni, părintele Macsim a adăugat și un grajd unde crește măgărițe. Decizia a luat-o după ce Efremuț cel Mic, fiul său de un an și două luni, a tot fost răcit și nici cu antibiotice nu-i trecea. Cu acceptul doctorului i-a dat lapte de măgăriță de la un prieten și când a văzut efectele, a și adus la ferma «Din inima satului » 16 măgărițe și șapte măgari. «Am început în copilărie cu creșterea animalelor. Îs crescut la țară, de bunici și dragostea aceasta pentru animale mi-a fost sădită încă de acasă. Am făcut liceul veterinar, am făcut doi ani de Medicină Veterinară și nu mă gândeam că voi ajunge din nou, matur fiind, așezat aici la locul meu, să îngăduie Dumnezeu ca pe lângă preoție să mă bucur și de animăluțele acestea minunate. La modul cel mai concret am început în plină pandemie când, la sfatul soției, am hotărât ca din economiile pe care le aveam să luăm două văcuțe și laptele obținut de la ele să le dăm familiilor cu mulți copii din sat. Ne gândeam noi că va fi o foamete foarte mare după pandemie și în felul acesta ne-am gândit că ajutăm. I-am zis preotesei că-i foarte bună ideea, dar nu-mi asum să am grijă de văcuțe, fiindcă ele îmi vor face programul. Am căutat în sat o familie care să aibă grijă de văcuțe. Eu m-am angajat să mă ocup de tot ceea ce însemnă nutreț și plătitul pășunii pe vară la Primărie, iar familia respectivă să aibă grijă de văcuțe. Într-o zi să-și ia ei laptele pentru osteneala lor și într-o zi să mi-l dea mie și să-l dau cui consider eu. Și n-am găsit în tot satul o familie să-și asume aspectul acesta. Și povestind asta unui meșter cu care am făcut lucrări de construcție la biserică și așezământ și auzindu-mi dorința, mi-a zis: „Părinte, dar nu vrei o capră, două? În felul acesta ai lapte pentru matale și apoi vezi ce faci cu ceilalți”. Mi-a adus atunci domnul Nicu, trei căprițe, cred că de la Oradea, de la un părinte. Trei căprițe, din rasa alpină franceză. Una dintre ele este și acum în fermă», și-a început povestea părintele de la Draxeni despre începuturile fermei sale.
Cum a crescut ferma „Din inima satului” și de la trei capre, părintele are 100 și o lăptărie care procesează laptele
„Și mi le-a adus (n.r., caprele) în Postul Mare, în a treia săptămână. N-am să uit niciodată, Miercurea a III-a din Postul Mare. Căprițele erau fătate. Spovedeam atunci pe grafic, fiindcă eram în perioada aceea de pandemie, când nu trebuia să se adune lume și terminam pe la 10.00 -11.00 seara. Îmi puneam lanterna în frunte și mă duceam să mulg caprele. Simt nevoia să mărturisesc acest lucru, că era presiunea aceea pentru mine, nu din cauza spovedirii, ci mai degrabă din restricțiile care se nășteau atunci. Urcam acasă și acele 10-15 minute cât stăteam cu ele și le mulgeam erau momente de deconectare maximă. M-a ajutat enorm de mult acest lucru. În ziua de Paște, după a doua Înviere, m-am dus să mulg căprițele. Și atunci mi-am luat soția și fetița și le-am dat și lor o cană cu lapte. A fost o mare bucurie, văzându-le că consumă lapte de capră, lucru pe care nu-l mai făcuseră până atuncea. Ele sunt un pic mai selective, să nu spunem altfel. Văzându-le că consumă, mi-am zis că nu mă băligesc (asta-i cuvânt de-al meu, adică nu mă murdăresc) cu două, trei căprițe, am intrat eu pe net am mai găsit încă două, apoi încă trei și în toamna acelui an, cred, că aveam 11 căprițe. De la 11 au fătat ele, am mai mers și am mai ales din nuclee unde am avut informații că genetica este superioară și cu mila lui Dumnezeu, în momentul de față suntem la 100 de căprițe în lactație”, a mai povestit părintele Macsim.
Fiecare capră din ferma de la Draxeni are numele ei inscripționat pe o curelușă specială
Povestea caprelor de rasă alpină franceză din ferma de la Draxeni este demnă de povestit. Fiecare capră are numele ei și toate sunt iubite ca și cum ar fi membrele familiei părintelui. Căprițele părintelui sunt blânde și ascultătoare. „Fiecare căpriță are un nume, fiecare căpriță are personalitatea ei și în modul acesta având aceste curele cu numele pus ne este foarte ușor să le identificăm și numele și culoarea curelelor sunt în funcție de anul în care sunt ele născute. Cele născute în 2012 au numele cu litera D, cele care sunt în 2021 au de exemplu numele cu litera U, cele din 2023 au cureaua roz și litera T, astfel încât să le putem identifica să le putem împărți pe grupe. Astfel, știm, de exemplu, grupurile la care trebuie să fim mai atenți în perioada de montă sau de fătări. Avem nume, începând de la Ursula, o capră din Austria, până la Tudorița sau Doina. Am avut și un țap Ilie. A fost primul meu țap, care nu era din rasa Alpin Francez, ci din rasa Saanen. Mai avem unul Ștefan, este tot din Austria. Aici e un țap obținut din însămânțări artificiale, căruia noi îi spunem Bretonatul, fiindcă a avut părul un pic mai mare în frunte, dar acum i s-a mai dus din breton, tot giorsăind caprele”, ne-a explicat părintele. Acesta ne-a explicat că din laptele de capră face un produs foarte apreciat de vasluieni: telemeaua maturată de capră.
De la capre, la vaci și măgărițe, toate… în inima satului
PREOT, FERMIER ȘI TĂMĂDUITOR… Părintele Macsim ne-a explicat cum a ajuns să aibă în fermă și vaci, dar și măgărițe. „La văcuțe am ajuns tot așa. Aveam doi băieți și iarna căprițele erau gestante, nu le mulgeam. Și trebuia să trimit unul dintre băieți acasă. Primăvara nu l-am mai fi găsit. Și atunci am luat două văcuțe din rasa Bălțată românească și am regăsit gustul laptelui de la bunica mea de acasă. Și de la două s-a ajuns la 10 și acum sunt 13”, ne-a mai spus preotul. Vara atât căprițele, cât și vacile sunt scoase la păscut pe deal. Caprele au un loc special, fiindcă lor le place să pască printre mărăcini: „Vara le scoatem pe deal, unde avem plante diversificate și mărăcini. Caprelor tare mult le place. Merg pe câmp câteva ore dimineață, câteva ore seara și primesc suplimentul de mâncare”. Părintele spune că la căprițele sale proverbul „Capra sare masa, iada sare casa” nu se adeverește. Căprițele lui sunt foarte docile și, cum spune părintele, „Așteaptă doar o mână întinsă și ele îți iau degetul. Nu sar nici casa, nici masa”. Tot în fermă, părintele mai are de curând aduse și 16 măgărițe. Părintele ne-a explicat că a adus măgărițele în fermă disperat că copilul său de un an și două luni tot răcea și nu-i dădea de capăt nici cu antibiotic. A adus de la un prieten o jumătate de litru de lapte de măgăriță, iar Efrem l-a tolerat și de atunci a cumpărat măgărițele și nici că a mai răcit. Odată că Efremuț, mai mulți „voinicei” din sat care au aceeași problemă primesc și ei lapte de măgăriță. Și le merge de minune la toți.
