spot_imgspot_img
11.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Hotararea judecatoreasca a Tribunalului Vaslui impotriva primarului Husului, Ioan Ciupilan, pronuntata in favoarea reclamantei Popa Catalina

- Advertisement -

Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2019:004.000091 Dosar nr. 353/89/2018

R O M Î N I A
TRIBUNALUL VASLUI
CIVILÃ

Sentinta civilã Nr. 91/2019

Sedinta publicã de la 05 Februarie 2019
Instanta constituitã din:
PRESEDINTE: DANIELA MIHAELA MANOLE
Grefier: TITINA BACIU

Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta POPA CÃTÃLINA- EUGENIA, domiciliatã în Husi,  jud. Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul CIUPILAN IOAN, domiciliat în mun. Husi,  jud. Vaslui cu sediul procesual ales la CABINET DE AVOCAT CIOCAN LUIGI-CRISTINEL din mun. Husi,  jud. Vaslui, având ca obiect actiune în rãspundere delictualã.

La apelul nominal fãcut în sedinta publicã au lipsit pãrtile.

Procedura legal îndeplinitã.

S-a fãcut referatul cauzei de cãtre grefier care învedereazã cã dezbaterile în prezenta cauzã au avut loc în sedinta publicã din 08.01.2019, fiind consemnate în încheierea de sedintã din acea zi, ce face parte integrantã din prezenta, când, pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronuntarea pentru data de 22.01.2019, când, având nevoie de timp pentru deliberare s-a amânat pronuntarea pentru data de 05.02.2019, dupã care:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de fatã constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistratã pe rolul instantei la data de 19.02.2018 sub nr. 353/89/2018 reclamanta POPA CÃTÃLINA EUGENIA, în contradictoriu cu pârâtul CIUPILAN IOAN, a solicitat obligarea pârâtului la urmãtoarele:

  1. plata despãgubirilor morale în valoare de 100.000 EUR în echivalent lei la data plãtii cu titlu de despãgubiri morale, pentru prejudiciul cauzat prin afectarea profundã a onoarei, reputatiei, demnitãtii si personalitãtii umane;
  2. publicarea hotãrârii pe propria cheltuialã în trei cotidiene locale, respectiv: Vremea Nouã, Bunã Ziua Vaslui si Adevãrul de Vaslui;
  3. cheltuielile de judecatã ocazionate de acest proces, în conformitate cu dispozitiile art.274 C.proc.civ.

În sustinerea cererii, în fapt, se aratã cã reclamanta este consilier în cadrul Consiliului Local al Municipiului Husi, din iunie 2012, iar pârâtul este Primarul Municipiului Husi din iunie 2008, aflat în functie si la data prezentei cereri. În calitate de consilier local al Consiliului Local al Municipiului Husi, a fost convocatã pe data de 11 septembrie 2017 de secretarul consiliului local sã participe la o sedintã extraordinara, conform dispozitiei nr. 872/08.09.2017 emisã de primarul Ioan Ciupilan, pentru data de 13 septembrie 2017, ora 8. La aceastã sedintã, care a avut un caracter public, dupã cum rezultã din procesul-verbal al sedintei anexat prezentei cereri, au participat, pe lângã primar, consilierii locali, persoane din aparatul administrativ al Primãriei Husi si reprezentanti ai presei locale. În cadrul dezbaterilor purtate în sedintã asupra subiectelor aflate pe ordinea de zi, la un moment dat a fost atacatã verbal într-un mod injurios, jignitor si calomniator de cãtre pârât. Astfel, dupã ce, în calitate de consilier local, a cerut explicatii si lãmuriri în legãturã cu un proiect de hotãrâre ce urma sã fie supus votului consilierilor locali- punctul 3 de pe ordinea de zi, pârâtul i-a adresat, initial pe un ton mai scãzut, apoi tot mai ridicat, insulte si a fãcut afirmatii calomnioase la adresa ei, sugerând cã ar fi plecat de la B.R.D. (locul de muncã de unde s-a pensionat) în conditii nu tocmai onorabile. Pârâtul a continuat în aceeasi manierã, afirmând cã a fost datã afarã de la BRD pentru cã au „prins-o furând”, folosind la adresa sa, pe un ton violent, expresii si cuvinte jignitoare, cum ar fi: „Bai, nesimtite!”, „bãtrânã si proastã”, „Dã-o dracului ca m-am sãturat de perversitatea ei”, „animala dracului precum si înjurãturi. ca de exemplu: „Bai, du-te în p….!” Totodatã, a repetat insistent cã „stie el de ce a fost datã afarã de la BRD”.

Ulterior, secvente din înregistrarea audio si video a sedintei în care apãreau imagini cu situatia prezentatã mai sus au fost difuzate si dezbãtute în presa localã, fiind preluate si difuzate pe toate posturile de stiri, televiziuni nationale, precum si de foarte multe publicatii din presa scrisã, on-line, precum si prin retelele de socializare (a se vedea înscrisurile anexate în sustinere).

În plus, ecourile sedintei au continuat sã reverbereze în presa localã pentru mai mult de patru luni prin:

–                    articole negative în care erau prezentate informatii mincinoase sau calomnioase despre persoana sa în sensul cã: (i) ar fi umblat în conturile unei persoane; (ii) ar consuma licori bahice, (iii) utilizarea de calificative de genul „consilierã istericã (Ziarul Vremea Nouã din datele de 16 septembrie si 29 septembrie 2017 în rubrica „Horoscopul politicienilor” – anexat prezentei cereri);

–                    un alt articol, „Un an complex: cu scandaluri si realizãri pentru CL Husi” în care este reamintit evenimentul si o parte din cuvintele rostite în acea sedintã, (Ziarul Vremea Nouã din data de 8 ianuarie 2018- anexat prezentei cereri);

În considerarea situatiei de fapt mentionate mai sus, prin raportare la prevederile legale aplicabile, considerã reclamanta cã cererea este pe deplin întemeiata si fondatã pentru urmãtoarele motive:

Fapta sãvârsitã împotriva sa de cãtre pârâtul CIUPILAN IOAN este de naturã a atrage rãspunderea civilã delictualã a acestuia si repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat.

În sustinere, aratã cã potrivit dispozitiilor art. 1349 C.civ.: ” (1) Orice persoana are îndatorirea sã respecte regulile de conduitã pe care legea sau obiceiul locului le impune si sã nu aducã atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernãmânt, încalcã aceastã îndatorire rãspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sã le repare integral”, iar, potrivit dispozitiilor art. 1357 C.civ.: ” (1) Cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârsitã cu vinovãtie, este obligat sã îl repare.

(2) Autorul prejudiciului rãspunde pentru cea mai usoarã culpã.

tt

Din economia textelor de lege mai sus enuntate, pentru ca o persoanã sã rãspundã delictual, trebuie sã fie îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

  1. Fapta ilicitã;
  2. Prejudiciul;
  3. Raportul de cauzalitate între faptã si prejudiciu;
  4. Vinovãtia autorului.

În spetã toate aceste conditii sunt întrunite în persoana pârâtului având în vedere considerentele de mai jos:

  1. Fapta ilicitã

injuriile, jignirile si calomniile proferate în public de pârât reprezintã în mod vãdit o faptã ilicitã întrucât prin aceste actiuni i-au fost încãlcate de o manierã grosolanã drepturile inerente oricãrei fiinte umane, garantate si ocrotite expres prin dispozitiile constitutionale si ale legii civile, respectiv:

–                    Dreptul la integritate psihicã: art. 22 alin. (l) din Constitutia României: „Dreptul la viatã, precum si dreptul la integritate fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate.”;

–                    Dreptul la demnitate: art. 72 C.civ.:” (1) Orice persoanã are dreptul la propria imagine. (2) Este interzisã orice atingere adusã onoarei si reputatiei unei persoane, fãrã consimtãmântul acesteia ori fãrã respectarea limitelor prevãzute la art. 75.

–                    Dreptul la propria imagine: art. 73 alin. (l) C.civ.: „Orice persoanã are dreptul la propria imagine. „;

–                    Ocrotirea personalitãtii umane: art. 252 C.civ.: „Orice persoanã fizicã are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sãnãtatea, integritatea fizicã si psihicã, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiintã, creatia stiintificã, artisticã, literarã sau tehnicã. ”

Astfel, prin agresiunile verbale folosite în timpul sedintei din 13.09.2017, pârâtul a denigrat, umilit si înjosit pe reclamantã în public în fata persoanelor care se aflau la sedinta Consiliului Local Husi, a ziaristilor prezenti, stiind cã dezbaterile din sedintã prezintã un larg interes public, iar afirmatiile scandaloase vor fi difuzate în presa localã ceea ce s-a si întâmplat.

Fapta este cu atât mai gravã cu cât a continut informatii de naturã nu numai a-i atrage oprobriul si batjocura publicã (cum s-a întâmplat ulterior prin aparitia de articole în care era fãcutã istericã si alcoolicã) dar, dacã ar fi fost adevãrate, ar fi putut-o expune pe reclamantã la sanctiuni penale, având în vedere afirmatiile potrivit cãrora a fost data afarã de la BRD pentru cã a fost prinsã furând.

Or, dupã cum rezultã din adresa nr. 6772/11.10.2017 emisã de BRD, anexatã, în toti cei 11 ani cât a lucrat la aceastã bancã nu a fost sanctionatã disciplinar niciodatã, nu a fost subiectul niciunei investigatii interne, plângeri penale initiatã de bancã sau implicatã într-un alt litigiu ca aceasta. Asadar, pârâtul a rãspândit în spatiul public informatii mincinoase referitoare la persoana sa si relatiile cu angajatorul sãu.

În acest context, trebuie precizat faptul cã niciodatã nu si-a imaginat cum vreo persoanã ar putea (mãcar) gândi si cu atât mai putin face asemenea afirmatii la adresa sa, mai cu seamã o persoanã publicã, care ocupã cea mai înaltã pozitie la nivelul municipiului Husi. Or, un asemenea comportament, ca acela avut de pârât fatã de o femeie cu o conduitã ireprosabilã de-a lungul vietii, a afectat-o psihic profund.

În concluzie, actiunile pârâtului îndreptate împotriva sa în sedinta din 13.09.2017 constituie o faptã ilicitã prin care i-au fost lezate grav integritatea psihicã, demnitatea umanã si imaginea în rândul vecinilor si a comunitãtii din care face parte.

  1. Prejudiciul

Atacurile pârâtului la persoana sa i-au provocat evidente prejudicii morale, constând în atingerea adusã valorilor care definesc personalitatea umanã, valori care se referã la existenta fizicã a omului, la viatã, la sãnãtate si integritate corporalã, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

Potrivit legii române, chiar dacã nu reglementeazã criterii exprese de cuantificare a întinderii prejudiciului moral, repararea acestuia trebuie sã fie integralã, scopul acordãrii de despãgubiri care sã acopere un astfel de prejudiciu fiind, în primul rând, acela de a da o satisfactie adecvatã persoanei prejudiciate pentru suferintele la care a fost expusã.

Iatã de ce, la acordarea despãgubirilor morale în prezenta cauza, solicitã instantei sã tinã seama de suferintele psihice pe care le-a îndurat, de consecintele pe care conduita pârâtului le-a avut pentru viata reclamantei prin raportare la circumstantele si împrejurãrile în care faptele prejudiciabile s-au sãvârsit.

Aprecierea prejudiciului pe care l-a suferit la 100.000 euro a tinut seama de toate aceste elemente enumerate în alineatul anterior.

Astfel, prin afirmatiile fãcute la adresa sa, în mod public, cã ar fi ”furat” si din acest motiv „a fost datã afarã de la BRD”, nu doar i-a compromis o mare parte din cariera profesionalã, ci i-a anulat o parte din viatã. Precizeazã reclamanta cã activitatea la BRD-GSG a presupus, pe lângã o muncã istovitoare (de 10 si chiar 12 ore pe zi, prestate peste 10 ani de zile), numeroase cursuri de perfectionare, concursuri si interviuri pentru promovarea în functia de director, pentru cã, o multinationalã îsi selecteazã personalul pe baza de competente profesionale si de perfomantã certe, mãsurabile, care pot sã genereze profit maxim si performantã, în concurenta acerbã de piatã.

Or, asa cum o dovedeste adresa BRD mentionatã la pct. 1 – Fapta ilicitã de mai sus, activitatea la BRD a fost una ireprosabilã.

Iatã de ce, stiind cã a avut o conduitã profesionalã corectã si onestã, cã nu a fost niciodatã sanctionatã sau mãcar investigatã disciplinar, în toatã perioada cât a lucrat la BRD, afirmatiile pârâtului si insistenta cu care le repeta direct sau aluziv în public, cu reprezentantii presei locale de fatã, i-au creat o stare de rãu fizic si psihic si, instantaneu, a simtit cã-si pierd echilibrul emotional si rational. Trauma suferitã a fost cu atât mai mare cu cât, având o viatã echilibratã, a unui om normal, apreciatã si stimatã în societate.

Fapta s-a produs în public într-o sedintã a unei autoritãti administrative care se presupune cã trebuie sã se desfãsoare în conditii de solemnitate si respect. Fiind femeie, pârâtul a speculat aceastã situatie prin agresivitatea limbajului si tendentiozitatea afirmatiilor relativ la faptul cã este femeie (de exemplu: „bãtrânã si proastã”, „Bãi nesimtito! Esti femeie bãtrânã cu pãrul alb!”) pentru a face o demonstratie de fortã, a-i rãni sentimentele de femeie si a o intimida.

A fost sãvârsitã de un primar aflat în exercitarea autoritãtii, dovadã cã nimeni dintre cei aflati în sala de sedinte n-a îndrãznit sã-l opreascã, dupã cum rezultã din procesul-verbal al sedintei. A fost acuzatã mincinos de a fi sãvârsit infractiunea de furt în activitatea profesionalã. Evenimentul a fost difuzat si perpetuat prin mijloacele de informare în masã deci s-a propagat cãtre un numãr foarte mare de destinatari si informatii despre acesta au persistat în timp.

Ca o consecintã a difuzãrii prin mijloacele de informare în masã, au fost afectate si persoanele apropiate ei (membrii familiei, prieteni) ceea ce i-au amplificat suferinta psihicã si starea de rãu fizic.

În aceste circumstante, starea sa de suferintã psihicã, de tensiune s-a mentinut si agravat în timp si a fost nevoitã sã apeleze la medicamente din cauza insomniilor si a stãrilor de anxietate. De asemenea, i-a scãzut stima de sine, are emotivitate crescutã, lipsã de motivatie si energie. În plus si-a restrâns viata socialã, evitã sã iasã din casã pentru a nu se mai întâlni cu oameni cunoscuti sau nu, care, fie sã o compãtimeascã, fie sã o arate cu degetul ca pe o infractoare.

În concluzie, în spetã, este îndeplinitã si conditia existentei prejudiciului moral pe care l-a suferit.

  1. Raportul de cauzalitate dintre faptã si prejudiciu

Din economia sustinerilor de mai sus, rezultã, fãrã putintã de tãgadã, cã între comportamentul avut de pârât în sedinta de consiliu local din 13.09.2017 si prejudiciul suferit este o legãturã evidentã.

În mod obiectiv, orice fiintã umanã constientã are onoare, demnitate, respect de sine, imagine publicã, iar injurii, acuze mincinoase, expresii jignitoare de natura celor proferate agresiv de primar, lezeazã în mod obiectiv, chiar si în absenta unei protectii legale a acestor atribute ale personalitãtii omului. Cu atât mai mult, protectia oferitã de constitutie si lege, conform articolelor indicate la pct. 1 – Fapta ilicitã, face ca orice încãlcare a acestor atribute sã cauzeze în mod obiectiv un prejudiciu, asa cum reclamanta a suferit si a prezentat pe larg la pct.2 – Prejudiciul.

În concluzie, între fapta pârâtului si prejudiciul moral produs existã un raport direct de cauzalitate.

  1. Vinovãtia pârâtului

În conformitate cu dispozitiile art. 16 C.civ. – Vinovãtia:

” (1) Dacã prin lege nu se prevede altfel, persoana rãspunde numai pentru faptele sale sãvârsite cu intentie sau din culpã.

(2) Fapta este sãvârsitã cu intentie când autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmãreste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu îl urmãreste, acceptã posibilitatea producerii acestui rezultat”.

În materia rãspunderii civile delictuale, orice persoanã care produce alteia un prejudiciu rãspunde pentru cea mai micã culpã. Or, în spetã, fapta sãvârsitã de pârât este mai presus de orice îndoialã cã a fost sãvârsitã cu vinovãtie si nu numai, cu vinovãtie sub forma intentiei.

În fapt, trebuie retinut cã pârâtul este primar al orasului Husi, deci se prezumã cã are discernãmânt, probitate moralã si profesionalã si o minimã decentã moralã.

Or, înversunarea si cinismul cu care pârâtul a atacat-o în sedintã publicã de la înãltimea functiei sale, de o manierã incalificabilã în orice situatie, revenind frecvent asupra acuzatiei, cã ar fi furat si ar fi fost datã afarã de la BRD (vãzând cã aceastã afirmatie a afectat-o emotional) si, de asemenea, persistenta jignirilor de genul ” bãtrânã si proastã, animalã, perversã, etc. dovedesc intentia de a-i rãni sentimentele si a o pune într-o situatie de inferioritate, de a aduce atingere onoarei, cinstei si demnitãtii sale.

Intentia vãditã de a o insulta si calomnia rezultã si din împrejurarea cã pârâtul a avut o conduitã negativã si dupã ce l-a atentionat ca îl va actiona în instantã, mentionând expres urmãtoarele: „Chiar te rog sã mã dai în judecatã!”. Prin urmare, pârâtul a fost pe deplin constient de rezultatul pe care îl pot avea faptele sale.

Asadar, considerã cã, în spetã, este doveditã si vinovãtia fãptuitorului.

În concluzie, pentru toate motivele mai sus arãtate, fiind îndeplinite conditiile rãspunderii civile delictuale în persoana pârâtului solicitã admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.

În drept: îsi întemeiazã actiunea pe dispozitiile art. 192, 194 C.proc.civ, art. 69, art. 72, art. 73 art. 252, art. 253, art. 1349, art. 1357, 1381, art. 1385, art. 1386 C.civ.

În probatiune: solicitã încuviintarea probei cu înscrisurile atasate cererii, mijloace tehnice de stocare a datelor si informatiilor, interogatoriul pârâtului si audierea martorilor:     Nechifor Ioan

Alexandru si Nacu Mihaela.

Fatã de cererea de chemare în judecatã a depus întâmpinare pârâtul CIUPILAN IOAN, prin care a formulat urmãtoarele apãrãri:

Invocã exceptia netimbrãrii cererii de chemare în judecatã în conditiile în care, obiectul cererii este „rãspundere civilã delictualã” si din continutul cererii introductive rezultã foarte clar cã este vorba despre reparatii (daune) morale pe care însusi reclamanta le cuantificã solicitând sã-i fie plãtitã, cu acest titlu, suma de 100.000 Euro, plãtibilã în lei la cursul din ziua plãtii.

În aceste conditii, solicitã ca anterior oricãrui act de procedurã sã se dea eficientã art. 33 din OUG 80/2013.

Pe fondul cauzei, sustine pârâtul cã iesirea necontrolatã se datoreazã exclusiv atitudinii manifestate de-a lungul timpului si în special, în sedinta Consiliului Local din 13.09.2017, de cãtre reclamantã si de cãtre grupul de interes din care aceasta face parte, grup care, de-a lungul timpului, nu a fãcut nimic altceva decât sã se punã contra tuturor initiativelor venite din partea sa sau a altor consilieri. Discutia din sedinta de consiliu în cauzã a avut acelasi început unde, pretextând cã nu întelege continutul proiectului de hotãrâre initiat, reclamanta a încercat sã îl sicaneze si sã întrerupã cursul normal al sedintei solicitând unele amãnunte pe care le putea lesne regãsi dacã ar fi studiat materialele pentru sedintã.

Atunci când prezintã succesiunea evenimentelor, reclamanta uitã cu bunã stiintã sã facã trimitere si la cuvintele si expresiile folosite de cãtre ea. Expresiile la care fac trimitere nu au fãcut nimic altceva decât sã sporeascã starea tensionatã din cadrul sedintei. Aratã pârâtul cã a încercat sã evite discutiile în contradictoriu spunându-i de mai multe ori sã nu i se mai adreseze pentru cã va refuza sã discute orice subiect cu dumneaei. De altfel, chiar reclamanta recunoaste cã initial a vorbit pe un ton potolit, dar dupã insistentele ei unidirectionale, a fost nevoit sã ridice tonul.

Explicã pârâtul cã atunci când vorbea de grup de interes din care face parte si reclamanta, în concret se referea la faptul cã, de la începutul activitãtii de primar al mun. Husi, a constatat cã la nivelul consiliului existã un grup de persoane care are o singurã menire si anume criticarea activitãtii executive din cadrul Primãriei si opozitie la absolut toate proiectele initiate în folosul cetãtenilor municipiului. Chiar dacã de-a lungul timpului componenta grupului s-a modificat, preocupãrile lui au rãmas permanent aceleasi si anume, minimalizarea activitãtii sale cât si discreditarea prin orice mijloace. Din anul 2012, odatã cu alegerea reclamantei în calitate de consilier local al municipiului Husi, aceasta a încercat mereu sã se erijeze în purtãtoarea de cuvânt al acestui grup. În acest sens stau dovadã luãrile dumneaei de pozitie din cadrul sedintelor ordinare si extraordinare ale Consiliului Municipal Husi.

Cu privire la obiectul actiunii promovate, se aratã faptul cã, aspecte privind rãspunderea civilã delictualã pentru fapta proprie, cât si conditiile generale în care se poate angaja aceastã rãspundere, se regãsesc în art. 1349 alin. (1) – (2) si art. 1357-1371 din noul Cod civil. În acelasi timp remarcã faptul cã, în analiza rãspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, trebuie avute în vedere si prevederile continute în art. 1381-1395 din noul Cod civil, care reglementeazã regulile aplicabile reparãrii prejudiciului cauzat în conditiile rãspunderii civile delictuale în totalitatea cazurilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1357 din noul Cod civil, „(1) Cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârsitã cu vinovãtie, este obligat sã îl repare. (2) Autorul prejudiciului rãspunde pentru cea mai usoarã culpã”, iar potrivit prevederilor art. 1349, „(1) Orice persoanã are îndatorirea sã respecte regulile de conduitã pe care legea sau obiceiul locului le impune si sã nu aducã atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernãmânt, încalcã aceastã îndatorire rãspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sã le repare integral”.

Din continutul prevederilor legale, rezultã cã pentru a exista o rãspundere civilã delictualã, este necesarã întrunirea cumulatã a urmãtoarelor conditii: prejudiciul, fapta ilicitã, raportul de cauzalitate între fapta ilicitã si prejudiciu, vinovãtia autorului faptei ilicite si prejudiciabile. De retinut cã aceste conditii erau necesare si sub imperiul reglementãrii art. 998-999 Codul civil din 1864.

1. Prejudiciul – conditie esentialã a rãspunderii civil delictuale

În afara existentei unei fapte ilicite, pentru a putea angaja rãspunderea delictualã pentru fapta proprie, asa cum este reglementatã în art. 1349 coroborat cu art. 1357-1371 din noul Cod civil, mai este necesarã si producerea unei pagube victimei.

Esenta rãspunderii civile delictuale constã în existenta unui prejudiciu, cauzat prin încãlcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane, conditii obiective în lipsa cãrora nu se poate stabili obligatia de reparare ce se naste în sarcina persoanei responsabile.

O definitie legalã a prejudiciului nu a fost formulatã explicit în noul Cod civil dar, aceasta se poate deduce din analiza textelor care reglementeazã rãspunderea civilã delictualã în ansamblu si în mod deosebit cele cuprinse în art. 1381-1395 din noul Cod civil, privind „Repararea prejudiciului în cazul rãspunderi delictuale”.

Astfel, în alin. 1 al art. 1349 din noul Cod civil, care reglementeazã obligatia generalã a oricãrei persoane de a nu vãtãma sau prejudicia o altã persoanã, se dispune cã orice atingere adusã drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane atrage, pentru cel vinovat, rãspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat la repararea integralã acestora.

Continutul articolului citat dezvãluie faptul cã, autorii noului Cod civil au preluat definitia formulatã în literatura juridicã traditionalã, potrivit cãreia prejudiciul, paguba, nu reprezintã altceva decât acele „efecte negative patrimoniale … si morale pe care le încearcã o persoanã ca urmare, fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omenesti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlãturã rãspunderea delictualã a agentului”.

Recent, în literatura de specialitate, prejudiciul a fost definit ca reprezentând „rezultatele dãunãtoare, de naturã patrimonialã sau moralã, consecinte ale încãlcãrii sau vãtãmãrii drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane”.

Prejudiciul a mai fost definit, în doctrinã, ca fiind un „element esential al rãspunderii delictuale” si care „constã în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumitã persoanã, ca urmare a faptei ilicite sãvârsit de o altã persoanã, ori ca urmare a actiunii unui animal sau lucru aflat sub paza juridicã a altei persoane”.

În literatura de specialitate s-a formulat ideea potrivit cãreia „prejudiciul este cel mai important element al rãspunderii civile”, „piatra unghiularã a întregii constructii juridice”, fiind o conditie esentialã si necesarã a acesteia, „prejudiciul este nu numai conditia rãspunderii reparatorii, ci si mãsura ei, în sensul cã ea se angajeazã doar în limita prejudiciului injust cauzat”.

De retinut cã termenii de prejudiciu, pagubã si daunã sunt sinonimi, un astfel de sens regãsindu-se atât în literatura de specialitate, cât si în practica judiciarã.

Prejudiciile corporale sunt cele cauzate prin încãlcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la viatã, dreptul la sãnãtate, dreptul la integritate corporalã si, în general, acele drepturi care definesc personalitatea persoanei fizice.

Din continutul art. 1381-1395, rezultã cã aceastã clasificare a fost agreatã si de autorii noului Cod civil, în tratarea institutiei privind repararea prejudiciului în cazul rãspunderii delictuale.

Art. 1391 reglementeazã repararea prejudiciului nepatrimonial, iar pentru constatarea acestuia ÎCCJ a hotãrât cã trebuie avute în vedere caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale lezate, situatia personalã a victimei, tinând cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele sãvârsirii faptei, statutul social, etc.

În ceea ce priveste proba prejudiciului moral, ICCJ precizeazã cã este necesarã proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sã fie prezumate dar mai precizeazã cã instantele urmeazã sã deducã producerea prejudiciului moral tinându-se cont si de împrejurãrile în care a fost sãvârsitã, presupusa faptã ilicitã.

Concret, în motivarea în fapt, reclamanta face vorbire de expresii si cuvinte jignitoare pe care i le-ar fi adresat, fãrã a face vorbire nici un moment despre conjunctura în care s-au purtat acele discutii si mai ales despre cuvintele folosite de dumneaei în acelasi dialog, la adresa sa. Insistã pârâtul asupra faptului cã a încercat sã-i explice datele proiectului de hotãrâre supus votului iar dumneaei, pretextând cã nu întelege, a solicitat detalii. Dupã ce i-a dat aceste detalii, desi afirmã cã a înteles, gãseste de cuviintã sã spunã cã asa este ea pricepe mai greu si acceptã mai greu afirmatii fãrã dovezi. În acest context i-a reamintit cã de-a lungul anilor i-a fãcut multiple reclamatii prin care îl acuza de sãvârsirea unor infractiuni care mai de care mai grave si cã pânã la acest moment pe el sau personalul din subordinea sa nu i-a condamnat nici o instantã de furt. Rãspunsul doamnei a fost „eii, încã nu”…

A încercat în nenumãrate rânduri sã mute discutia spre proiectele ce urmau a fi supuse aprobãrii dar, indiferent ce a spus, reclamanta a replicat cu tot felul de expresii la adresa sa, încercând mereu sã îl provoace.

Tot din continutul cererii de chemare în judecatã formulatã de cãtre reclamantã, întelege cã expresii care i-au cauzat o suferintã psihicã sunt cele referitoare la activitatea dumneaei în cadrul BRD. Aratã cã în perioada când reclamanta si-a încetat activitatea din cadrul unitãtii bancare mai sus numite, în oras au circulat zvonuri privitoare la unele situatii cu iz de ilegalitate, iar acele zvonuri, în nici un caz, nu au fost generate de cãtre pârât. Anterior oricãrei afirmatii privitoare la fapte penale despre care a auzit în oras, i-a cerut doamnei consilier sã facã dovada motivului pentru care a plecat de la institutia bancarã. Crede cu tãrie cã, dacã ar fi fost de bunã credintã, s-ar fi limitat în a spune cã-i va pune la dispozitie o decizie de încetare a raporturilor de muncã si este convins cã dialogul pe aceastã temã ar fi luat sfârsit de îndatã. Si cu privire la celelalte expresii folosite, aratã cã au fost ca urmare a unor expresii si cuvinte jignitoare la adresa lui, cuvinte si expresii pe care refuzã sã le reproducã. Expresia „bãi dute-n p” care, asa cum a fost reprodusã în cererea de chemare în judecatã ar putea duce la concluzia cã ar fi folosit un cuvânt injurios care nu poate fi reprodus si de aceea este înlocuit de puncte de suspensie, în realitate în dialog nu existã nici un cuvânt care sã fie înlocuit cu puncte.

Nu este realã nici afirmatia reclamantei conform cãreia acele imputãri i-au provocat o stare instantanee de rãu fizic si psihic, din continutul înregistrãrilor depuse chiar de cãtre reclamantã rezultând o situatie contrarie celei reclamate. O persoanã care trece printr-o stare de rãu fizic si psihic ridicã tonul si mai degrabã solicitã sprijinul unei alte persoane din imediata ei apropiere.

Considerã cã, atitudinea provocatoare a reclamantei a fost premeditatã si cã nu a urmãrit nici un moment realizarea unui alt deziderat decât acela de a-l aduce în situatia în care sã foloseascã cuvintele ce se aud pe înregistrarea sedintei mai ales cã, la final a si solicitat reprezentantilor presei sã scrie cu amãnunte toate discutiile din sedintã.

În concluzie, mediatizarea acestui incident i se datoreazã în exclusivitate reclamantei, ea fiind aceea care a solicitat explicit jurnalistilor prezenti sa publice toatã desfãsurarea sedintei pentru ca apoi sã se plângã, în continutul cererii de chemare în judecatã, cã evenimentul a fost difuzat si perpetuat prin mijloace de informare în masã si aceste informatii au persistat în timp si ca urmare, au fost afectate si alte persoane apropiate dânsei, fapt ce i-a amplificat suferinta psihicã si starea de rãu fizic. Atunci când a solicitat, cu mare insistentã, presei sã facã mediatizarea acelui diferend nu s-a gândit la „suferinta” pe care o va provoca persoanelor apropiate si implicit reclamantei.

În drept: art. 205 si urmãtoarele din noul Cod de procedurã

civilã.

Probe: proba cu înscrisuri si cu martorul Timofticiuc Lucian.

În cauzã, a fost administratã proba cu înscrisuri, cu înregistrarea video a sedintei de consiliu local, proba cu interogatoriul pârâtului si proba cu martori.

Analizând actele si lucrãrile dosarului, instanta a constatat urmãtoarele:

Reclamanta are calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local Husi, iar pârâtul este primarul municipiului Husi. La data de 13 septembrie 2017 a avut loc o sedintã extraordinarã a Consiliului local al municipiului Husi la care au participat ambele pãrti.

Între reclamantã si pârât existã au existat multe discutii în contradictoriu în cadrul sedintelor de consiliu local pe diferite teme care se discutau în aceste sedinte, însã la sedinta din data de 13 septembrie 2017, situatia a degenerat, pârâtul adresând reclamantei cuvinte jignitoare si acuzatii de naturã penalã. Astfel, pârâtul a repetat de mai multe ori în sedinta de consiliu local, care s-a desfãsurat si în prezenta presei, cã reclamanta a „fost datã afarã de la BRD pentru a fost prinsã furând”, replici în acest sens fiind: „Nu m-au dat afarã pe mine cã m-au prins furând”, „Nu, v-a dat pe dvs, cã v-a prins furând”, „Crezi cã noi nu stim ce s-a întâmplat la BRD?”. De asemenea, în acest schimb de replici, pârâtul i-a adresat cuvinte jignitoare precum: „Bãi, nesimtito!”, „Sunteti o nesimtitã!”, „Bãi, du-te în p…! M-am sãturat de tine!”, „Aplaudã-te tu, cât este de bãtrânã si de proastã!”, „Dã-o dracului cã m-am sãturat de perversitatea ei”, „Nesimtit-o!, Animala dracului!”. În timpul acestei sedinte în contradictoriu si reclamanta i-a adresat pârâtul apelativul de „prost”, în transcriptul sedintei de consiliu local mentionându-se replica reclamantei în sensul cã „Mãi, ce prost sunteti, ca sã nu spun altfel!”.

În drept, retine instanta cã în cauzã sunt incidente urmãtoarele dispozitii legale:

Potrivit art. 26 alin. 1 din Constitutie privitor la viata intimã, familialã si privatã, autoritãtile publice respecta si ocrotesc viata intimã, familialã si privatã, iar, potrivit alin. 2, persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãsi, dacã nu încalcã drepturile si libertãtile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.

De asemenea, potrivit art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie, orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale, iar conform alin. 2, nu este admis amestecul unei autoritãti publice în exercitarea acestui drept decât în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege si daca constituie o mãsura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunãstarea economica a tarii, apãrarea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sãnãtãtii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertãtilor altora.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. 1 Noul Cod Civil în vigoare din data de 01.10.2011 si incident în prezenta cauzã potrivit art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil coroborat cu art. 6 din Noul Cod Civil, orice persoanã are îndatorirea sã respecte regulile de conduitã pe care legea sau obiceiul locului le impune si sã nu aducã atingere prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernãmânt, încalcã aceastã îndatorire rãspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sã le repare integral, iar, conform alin. 3, în cazurile anume prevãzute de lege, o persoanã este obligat sã repare prejudiciul. Potrivit dispozitiilor 1370 Noul Cod Civil, dacã prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultanã sau succesivã a mai multor persoane, fãrã sã se poatã stabili cã a fost cauzat sau, dupã caz, cã nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor rãspunde solidar fatã de victimã.

Conform textelor de lege mai sus citate, pentru angajarea rãspunderii civile delictuale este necesarã întrunirea cumulativã a urmãtoarelor patru conditii, respectiv:

–  existenta unui prejudiciu, în considerarea faptului cã nu poate exista rãspundere civilã delictualã dacã nu s-a produs un prejudiciu.

–  existenta unei fapte ilicite, considerându-se cã numai o faptã ilicitã poate sã atragã dupã sine rãspunderea civilã delictualã, putând constitui faptã ilicitã, nu numai o actiune, dar si o omisiune, iar orice abtinere de la îndeplinirea acelei activitãti sau de la sãvârsirea actiunii prevãzutã de normele imperative ale legii constituie faptã ilicitã, concluzionându-se cã, inactiunea este faptã ilicitã în toate cazurile când legea prevede imperativ obligatia unei persoane de a actiona într-un anumit fel, adicã de a avea o conduitã pozitivã, obligatie care însã nu a fost respectatã.

–                    existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã si prejudiciu, arãtându-se cã pentru a fi angajatã rãspunderea unei persoane nu este suficient sã existe, pur si simplu, fãrã legãturã între ele, o faptã ilicitã si un prejudiciu suferit de o altã persoanã, ci este necesar ca între faptã si prejudiciu sã fie un raport de cauzalitate, în sensul cã acea faptã a provocat acel prejudiciu si

–  existenta vinovãtiei, subliniindu-se cã nu este îndeajuns sã fi existat o faptã ilicitã aflatã în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceastã faptã sã fie imputabilã autorului ei.

În ceea ce priveste proba elementelor rãspunderii civile delictuale s-a arãtat cã potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor rãspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamã ceva în fata justitiei), fiind admisibil orice mijloc de probã, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.

În cauza de fatã, prejudiciul este apreciat de reclamantã ca fiind atingerea drepturilor sale personale nepatrimoniale, respectiv dreptul la demnitate, onoare si reputatie, imaginea sa atât ca persoanã fizicã cât si ca profesionist, fiind supusã dispretului public.

Fapta ilicitã a pârâtului din prezenta cauzã constã în atingerea adusã demnitãtii, onoarei, reputatiei si imaginii reclamantei prin afirmatiile fãcute despre aceasta în sedinta de consiliu local din data de 13 septembrie 2017, în prezenta mai multor persoane si a presei, afirmatii care nu au la bazã fapte reale în ceea ce-l priveste pe reclamantã, asa cum rezultã din probele administrate în cauzã.

Pârâtul a adus acuzatii cu caracter penal la adresa reclamantei, respectiv cã a fost datã afarã de la locul de muncã anterior, respectiv BRD; pentru ar fi fost prinsã furând. Desi pârâtul s-a apãrat cã a preluat doar niste zvonuri care circulau prin oras, culpa acestuia este si mai mare cã, fãrã a avea o bazã factualã solidã, a fãcut aceste afirmatii într-un cadru publicã fãrã sã aibã nici o probã. Chiar din declaratia martorului audiat la solicitarea pârâtul a rezultat cã acest zvon a fost cercetat jurnalistic în urma unor comentarii fãcute de persoane din mun. Husi, însã în urma acestei cercetãri nu s-a confirmat nici una din aceste acuzatii. Astfel, pârâtul nu se poate disculpa prin faptul cã a preluat niste zvonuri, fapta sa de a rãspândi aceste zvonuri într-un spatiu public este si mai grav.

Cuvintele pe care le-a adresat reclamantei în sedinta de consiliu local sunt de naturã a aduce atingeri onoarei, reputatiei, demnitãtii, vietii private a reclamantei, valori intrinseci fiintei umane. Nu este de conceput ca o persoanã, si bãrbat, care are o functie atât de importantã într-o comunitate atât de micã cum este orasul Husi, sã aibã un astfel de comportament si limbaj fatã de o femeie, acesta trebuind sã fie un exemplu de moralitate pentru comunitate. Nu pot constitui circumstante atenuante faptul cã între pãrti existã discutii în contradictoriu la fiecare sedintã de consiliu local, provocãrile reclamantei sunt de naturã politicã, acestea nefiind o justificare pentru comportamentul si limbajul trivial al pârâtului.

Pentru acordarea daunelor morale, practica judiciarã a statuat o serie de criterii obiective, în ipoteza în care cel în cauzã dovedeste cã prestigiul, onoarea, reputatia sau demnitatea sa au fost afectate prin fapta pârâtului. Orice incident de natura celui descris în spetã implicã, inerent, o stare de indignare, dar aceasta nu este suficienta pentru a da dreptul la plata unor despãgubiri, atât timp cât nu sunt afectate valori personale importante, nu sunt cauzate suferinte deosebite, ce nu se justificã în mod rezonabil, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la angajarea rãspunderii pentru prejudiciul moral doar în baza afirmatiilor celui interesat. Având în vedere vârsta reclamantei, experienta sa de viatã si profesionalã, este mai mult decât evident cã intensitatea cu care au fost resimtite afirmatiile fãcute de pârât în public este una majorã, astfel încât se justificã acordarea de daune.

Dauna moralã a fost definitã/definit în doctrina dreptului si in jurisprudentã ca orice atingere adusã uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitãtii umane si care se manifestã prin suferinta fizicã sau moralã, pe care le resimte victima. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnitãtii, prestigiului sau cinstei unei persoane constau în proferarea de expresii insultãtoare, calomnii, defãimãri ori denigrãri la adresa unei persoane si se pot înfãptui prin viu grai, prin adresarea directã în public, în scris, prin publicitate în presã ori prin mass-media în general.

Caracterul suferintelor trebuie privit în legãturã cu particularitãtile individuale ale persoanei prejudiciate, suferintele morale (psihice) fiind frica, rusinea, tristetea, nelinistea, umilirea si alte emotii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, cãrora le-a fost cauzat prejudiciul, situatia personalã a victimei, tinând cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele sãvârsirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fãrã continut economic si de protejarea unor drepturi care intrã, ca element al vietii private, în sfera art. 8 din Conventia pentru Apãrarea Drepturilor Omului, dar si de valori apãrate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisã conditiei aprecierii rezonabile, pe o bazã echitabilã corespunzãtoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurãrilor anterior expuse.

În acord cu jurisprudenta nationalã si practica C.E.D.O., care a fãcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientã, urmând ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sã fie prezumate, instantele urmând sã deducã producerea prejudiciului moral din simpla existentã a faptei ilicite de naturã sã producã un asemenea prejudiciu si a împrejurãrilor în care a fost sãvârsitã, solutia fiind determinatã de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directã fiind practic imposibilã. Pentru ca atacul adus reputatiei personale sã producã un prejudiciu moral, el trebuie sã atingã un anumit nivel de gravitate si sã fi fost realizat într-o manierã care sã cauzeze un prejudiciu exercitiului personal al dreptului la respectarea vietii private (cauza A. împotriva Norvegiei, nr. 28070/06, 9 aprilie 2009). În cauzele Danev împotriva Bulgariei si Iovtchev împotriva Bulgariei, C.E.D.O. a retinut în esentã încãlcarea conventiei, dupã ce a considerat cã abordarea formalistã a instantelor nationale, care atribuiserã reclamantului obligatia de a dovedi existenta unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegalã, prin dovezi susceptibile sã confirme manifestãri externe ale suferintelor lui fizice sau psihologice, avuseserã ca rezultat privarea reclamantului de despãgubirea pe care ar fi trebuit sã o obtinã (…).

În ceea ce priveste valoarea prejudiciului, instanta a apreciat cã suma cerutã de reclamantã este exageratã având în vedere cã acesta nu este persoanã publicã, incidentul s-a stins la scurt timp, iar pârâtul si-a cerut scuze într-o sedintã de consiliu local ulterioarã.

Instanta constatã cã existã si raportul de cauzalitate între fapta ilicitã si prejudiciu, iar pârâtul se face vinovat de producerea faptei ilicite si a prejudiciului.

Fatã de cele arãtate, instanta va admite în parte actiunea formulatã de reclamantã conform dispozitivului prezentei hotãrâri. În temeiul art. 451, 453 al. 2 C. proc. Civ., instanta va obliga pârâtul la plata cãtre reclamantã a sumei de 3859,5 lei lei, cheltuieli de judecatã, reprezentând parte din onorariu de avocat, taxã de timbru, cheltuieli trimitere prin postã, cheltuieli copii xerox si contravaloarea transportului pentru datele din 18.09.2018, 02.11.2018, 06.11.2018, 20.11.2018, în mãsura pretentiilor admise. Nu se vor acorda cu titlu de cheltuieli de judecatã contravaloarea transportului pentru combustibilul solicitat prin bonurile din datele de 12.09.2018, nu s-a fãcut dovada deplasãrii la avocat, din data de 10.09.2018, pentru când nu existã la dosar o cerere de studiu dosar. În ceea ce contravaloarea unor medicamente sau a consultului psihologic, reclamanta nu a învestit instanta cu o cerere de obligare a pârâtului la acordarea de daune materiale, aceste cheltuieli neputând fi incluse în categoria cheltuielilor de judecatã.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTÃRÃSTE

Admite în parte actiunea civilã formulatã de reclamanta Popa Cãtãlina Eugenia, dom. în mun. Husi,  jud. Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ciupilan Ioan, dom. în mun. Husi,  jud. Vaslui.

Obligã pârâtul Ciupilan Ioan sã plãteascã reclamantei Popa Cãtãlina Eugenia suma de 3000 euro, cu titlu de daune morale.

Obligã pârâtul, la publicarea, pe cheltuiala acestuia, a hotãrârii judecãtoresti pronuntate în prezenta cauzã, în 3 ziare locale, respectiv Vremea nouã, Bunã ziua Vaslui si Adevãrul de Vaslui.

În temeiul art. 453 al. 1 si 2 C. proc. Civ, obligã pârâtul la plata cãtre reclamantã a sumei de 3859,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecatã.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Tribunalul Vaslui.

Pronuntatã prin punerea solutiei la dispozitia pãrtilor de cãtre grefa instantei, azi, 5 februarie 2019.

Presedinte,
DANIELA MIHAELA
MANOLE

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.