CONDAMNAT… Tânărul din Stănilești, care, în ultimii ani, s-a ocupat doar de furturi de prin magazine, baruri sau de prin curțile consătenilor, a fost trimis într-un centru de reeducare, pentru o perioadă de doi ani. În dosarul în care a primit recent această pedeapsă, băiatul a fost obligat de instanță să achite aproape 3000 de lei, daune materiale proprietarilor unor baruri de unde a sustras bunuri și bani, în solidar cu părinții săi. Oamenii din Stănilești însă s-au mirat să audă asta, întrucât băiatul, ajuns acum la vârsta de 18 ani, a fost neglijat complet de ambii părinți. „Acest copil a furat ca să supraviețuiască. A fost crescut de bunici, părinții nu s-au uitat la el. Cine era să îl învețe să nu fure, să fie om cinstit? Poate nu credeți, dar a dormit și prin cimitir, că nu avea unde”, povestesc localnicii.
Băiatul, care între timp a împlinit 18 ani, a fost trimis într-un centru educativ pentru o perioadă de 2 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de furt din două baruri din sat, până să devină major. Mama lui, stabilită într-o comună din județul Iași, și tatăl său au fost obligați de instanță să achite, în solidar cu fiul, o sumă de aproape 3000 de lei, pagube materiale. „Nu se pot numi părinți. Acest copil a fost lăsat de mic la bunici, a ajuns pe stradă, a dormit și în cimitir. S-a chinuit mult. A ajuns să fure pentru că nu știa să facă altceva, ca să supraviețuiască. Statul ar fi trebuit să îl ia de pe drumuri și să îl ducă în plasament. Poate s-ar fi aciuat pe lângă o familie de oameni serioși, care l-ar fi învățat de bine. Nu are cine să dea acești bani, deși patronii barurilor au tot dreptul să își primească despăgubirile. El spărgea noaptea și lua ce găsea, bani sau produse. A avut dosar și pentru că a furat de la Lidl, dar știu că la un moment dat societatea și-a retras plângerea, că era o pagubă relativ mică. Un copil greu încercat de viață”, spun oamenii din Stănilești.
„El e un caz de copil abandonat de toată lumea, de familie, de stat, de toți. Atât l-a dus capul, să fure, atât a făcut”
Băiatul a fost lăsat de mic fără niciun sprijin. Își făcuse un obicei din a fura, mai ales din barurile de pe raza comunei. „Eu îl știu dintotdeauna, pentru că suntem din același sat. E vai de capul lui! Fura de foame, vă spun sincer. Îi spuneam să nu mai fure, să își găsească ceva de lucru, dar se obișnuise așa. Bunicii în grija cărora rămăsese au murit, iar rudele l-au cam alungat. A fost greu. A făcut multe furturi prin sat, dar cei mai mulți nu au depus plângere. El e un caz de copil abandonat de toată lumea, de familie, de stat, de toți. Atât l-a dus capul, să fure, atât a făcut. Cred că și instanța de judecată și-a dat seama de cazul lui, dacă l-a trimis 2 ani la reeducare. Judecătorii cercetează și văd pe cine au în față”, cred vecinii băiatului. Avocatul din oficiu stabilit de instanță a formulat deja Apel la hotărârea de fond.
Sarmanul copil. Nu e ca si cum lumea i-ar fi dat vreo sansa, posibiliteatea de a munci, nu? Ca sa iti gasesti de lucru iti trebuie o experienta cum sa pui problema, iti trebuie un set de haine decente, dar el a fost stigmatizat „Atât l-a dus capul, să fure, atât a făcut”. Nu, atat i s-a oferit ca sansa de supravietuire…. e o diferenta