17.6 C
Vaslui
06-iul.-2022

Iată cine sunt amazoanele din primăriile județului! La Vaslui, cele șapte “fantastice” au adunat, în total, 25 de mandate de primar

SĂRBĂTORITELE… 8 Martie este un bun prilej pentru a “inventaria” femeile primar din județ. La Vaslui avem 7 primărițe, unele cu state vechi, altele mai nou sosite în administrația publică locală. Fascinant este că acestea se descurcă foarte bine, iar electoratul le validează odată la patru ani cu scoruri foarte mari. De exemplu, cea mai mare comună din județ este condusă de Paula Hultoană Denisane, un economist care în tinerețe a făcut carieră într-o agenție de turism din Iași. La Primărie s-a descurcat exemplar și cei din Zorleni au votat-o de patru ori consecutiv. Transformarea comunității a fost uluitoare. La fel și la Grivița. Tot în 2008, ca și Paula, Alina Munteanu a preluat frâiele comunei și a făcut revoluție. Astăzi comuna pare mai degrabă o cochetă comunitate din vest. Ambele primărițe sunt economiste, care au dovedit o excelentă punere în practică a lucrurilor învățate la facultate. Cele mai longevive primărițe sunt cele de la Vutcani și Solești. Silviana Bahrim și Mona Bujor conduc primăriile din comunele lor de 22 de ani și o fac foarte bine. De exemplu, la Vutcani, la ultimele alegeri, nimeni nu a vrut să o contracandideze pe Silviana Bahrim. Nu avea rost, fiindcă electoratul avea deja un favorit. Spre deosebire de Mona Bujor, care s-a ocupat strict de primărie, Silviana Bahrim a reușit și în afaceri. Firma soțului ei este una foarte prosperă, iar aceasta își permite să vină la serviciu cu cea mai scumpă mașină, un Mercedez-Benz, clasa G. Afacerile familiei Bahrim sunt vaste. De la agricultură până la transporturi. E foarte ușor să reușești în afaceri într-o zonă retrasă a județului, în care stăpânești meleagurile de 22 de ani ca primar. Și primărițele din noul val sunt foarte apreciate de electorat. De exemplu, la Dodești, Loredana Cerbu a reușit să pună pe picioare micuța comunitate în numai doi ani de mandate. Soție de preot, licențiată în Drept și Litere, aceasta a fost foarte consecventă în materie de administrație publică. A reușit fiindcă a muncit enorm, într-o comună reînfințată în 2004 și electoratul a răsplătit-o cu un nou mandat câștigat în 2020. La Epureni, Carmen Bîlbîie are o misiune grea. Păstorește comuna marelui Manolache Costache Epureanu, fost prim-ministru al Principatelor Române și fondator al PNL. Aceasta a reușit să se impună și a reușit să convingă din nou electoratul, fiind la al doilea mandat. În final, Prâslea în variantă feminină vine de la Codăești. Anișoara Lupu conduce comuna din 2020 și are un obiectiv îndrăzneț. Să vedem dacă va confirma.

Mona Bujor de la Solești a ajuns la al șaselea mandat de primar. Face parte din categoria primarilor longevivi din județ, care și-a câștigat respectul întregii comunități, prin modul energic și transparent prin care conduce destinele oamenilor. Avea 27 de ani în 2000 când a fost aleasă. Aceasta ne-a mărturisit că atunci când a ajuns primar știa oamenii doar din localitatea sa, în rest cunoștea doar numele celorlalte localitățile din comună. Dar a ajuns să conducă comunitatea de la o vârstă destul de fragedă. Aceasta ne-a mărturist că cei care au purtat-o spre victorie în campanie electorală au fost un nucleu de oameni care o cunoșteau și care au crezut în ea, știindu-i familia din care se trage, dar mai ales voința ei de fier. “Au fost o mână de oameni care au crezut în mine. Ei au garantat la toată comuna că sunt cea mai bună soluție. Le spunea că odată ce o să intru în primărie, voi pleca de acolo doar după ce voi ieși la pensie. Acei oameni apoi au mers din casă în casă și le-au spus sătenilor că o să fiu o primăriță bună. Vă dați seama, că după Revoluție era o minune ca o femeie să iasă primar. Era perioada în care bărbații erau văzuți ca fiind cei mai potriviți pentru astfel de funcții. Acei oameni care au crezut în mine sunt: Vasile Ciolacu, fostul președinte de CAP, Vasile Ababei, casierul de la Primărie de la acea vreme și Ioan Nechifor, poștașul. Vă dați seama ce echipă a garantat pentru mine?”, a spus Mona Bujor. Aceasta a ajuns la Primărie din privat, dar povestea ei e una uluitoare. În 1987 terminase Liceul de Chimie, la Vaslui, și se angajase la Textila, însă un eveniment nefericit avea să-i schimbe destinul total. Era însărcinată în luna a noua și o mașină a dat peste ea și i-a zdrobit picioarele. A trebuit să fie operată pe viu, pentru a nu-i fi afectată viața copilului. A trecut prin chinuri groaznice, iar doctorii de atunci au rămas surprinși de voința ei, dar mai mult de dragostea pe care i-o purta copilului din pântecele ei. “Le-am spus atunci că nu voi renunța la copil și că accept operațiile pe viu. Mi-am dorit foarte mult acest copil și le-am zis că pentru el fac orice sacrificiu, chiar cel suprem. Îm aduc aminte că după operație, la o zi am născut. A fost ca o eliberare. Reușisem să-mi salvez puiul. De mine nu mă mai interesa”, a spus primărița. Doi ani a stat imobilizată la pat și după ce și-a revenit a lucrat în privat. Și-a deschis un magazin în sat. Aceasta ne-a povestit cum s-a decis să candideze: “Eu cutreieram țara în lung și lat. Că așa era atunci, dacă făceai comerț. Și am văzut că în țară lucrurile încep să se miște și mi-am zis că e cazul să facem și noi ceva la Solești. Vă dați seamă că eram o copilă pe atunci. Și mi se spune: “Ei, ce o să facă copila asta!”, dar cum v-am mai spus oamenii au garantat pentru mine. Știau că sunt o fire hotărâtă și că nu dau înapoi când sunt greutăți. Și mai știau că nu mă las nici vândută și nici cumpărată. Și am reușit, dar cel mai mult mă bucur că nu i-am dezamăgit pe oamenii care au garantat pentru mine și zic eu că a trecut ceva timp, aproape 22 de ani”, a mai spus Mona Bujor.

La Dodești, povestea primăriței Loredana Cerbu e parcă desprinsă din filmul Toamna Bobocilor

Primărița de la Dodești este la al doilea mandat. Aceasta nu se trage din comună sau din satele învecinate. Este venită din Bacău. Și-a urmat soțul, care este preot și care primise repartiție tocmai în parohia din Dodești. Și acesta era tot băcăoan. Aventura tinerei familii plecate de la oraș și parașutată tocmai într-un sat uitat de lume din județul Vaslui, pare desprinsă parcă din scena filmului Toamna Bobocilor, regizat de maestrul Mircea Moldovan. Numai că Dodeștiul nu era Viișoara Varvarei și a lui Toderaș, ci o comună nou înființată condusă trei mandate de un primar neimplicat. Cei drept, Viișoara se numea și comuna învecinată, dar acolo lucrurile se mișcau destul de bine. “Când am ajuns la Dodești nu ne-a fost deloc ușor. Vă dați seama, eu veneam de la oraș și deodată am ajuns în noroi până la genunchi . Era și normal să fiu speriată. Dar m-am obișnuit și încet, încet, cu multă determinare am început să construim. Astăzi sunt mândră de ce am realizat și dacă ar fi să o iau de la capăt, tot la fel aș face. Loredana Cerbu este absolventă de Drept. A terminat facultatea la Iași, acolo unde și soțul ei a studiat Teologie. Împreună cei doi au trei copii, doi băieți și o fată. Primărița, deși era licențiată în Drept a început să lucreze ca suplinitor de Limba Română la școala din Viișoara. Pe atunci, comuna Dodești nu fusese reînființată. Responsabilă, aceasta a terminat și Facultatea de Litere. Se gândea să continue în învățământ, dar odată cu reînființarea comunei, în 2004 aceasta s-a înscris la concurs și a venit pe postul de secretar de comună. Așa a ajuns să lucreze în administrația publică locală. De aici a fost numai un pas spre a face saltul spre funcția de primar. “Decizia de a candida la Primărie a fost ca urmare a faptului că în comuna noastră lucrurile nu se mișcau deloc. Fostul primar avea trei mandate și nu avea un kilometru de asfalt în sat. Așteptam ca părinte să se termine grădinița începută din 2007 și a ajuns primul meu copil la gimnaziu și tot nu se mai finaliza acel edificiu. Așa a fost și cu școala. Se măcinau BCA din ziduri de la ploaie și nimeni nu mai termina proiectul. Așa că m-am decis să candidez. Imboldul a venit din această neputință a autorităților de atunci, de a construi o infrastructură în comuna noastră care să asigure un minim de condiții de trai. Eu în primii doi ani ca primar am terminat și școala și grădinița și am turnat și asfalt în comună. Deci se putea”, a mai spus primărița Loredana Cerbu. Aceasta a mai absolvit și facultatea de kinetoterapie, fiind atrasă de acest domeniu. Atunci când a absolvit cursurile, cu un an înainte de a deveni primar, se gândea să se implice ca kinetoterapeut într-un proiect medico-social.

Anișoara Lupu de la Codăești are doar un an și jumătate de când a intrat în frăția amazoanelor din administrația publică locală

Anișoara Lupu este primărița de la Codăești, cea mai nouă dintre amazoanele administrației publice din județ. Aceasta a devenit primar dintr-un moft al sătenilor care au văzut ce se întâmplă în comunele din jur conduse de primărițe și au vrut ca și la ei în comunitate să se întâmple miracolul petrecut la Ciortești, ori Solești. Primărița de la Codăești era văzută drept o persoană cu experiență și care venea din privat, unde exigențele sunt tot timpul mai mari. Înainte de Revoluție, aceasta a lucrat la Mecanica, sub bagheta inginerului Popescu. Era la departamentul contabilitate. Când fabrica a început să scârție, Anișoara Lupu a decis să-și încerce norocul și în privat. Și-a luat acea brumă de bani pe care cei ce plecau din întreprinderile de start o primeau drept salarii și și-a început o afacere. A revenit la un moment dat la Mecanica, după ce și-a finalizat studiile economice, pe postul de director financiar-contabil. A vrut să demonstreze că pune umărul atunci când fabrica avea poate cel mai mult nevoie oameni cu experiență. Se declanșase insolvența la Mecanica și lucrurile trebuiau îndreptate. Era nevoie de multă determinare. Și primărița fusese cooptată în acel nucleu care încerca să salveze fabrica. Dar a venit momentul vinderii activului către FUC Negrești, compania omului de afaceri ieșean Constantin Cămănescu și Anișoara Lupu revine în privat. A avut inspirația să investească într-o cofetărie și proiectul a mers ca uns. Nu numai economic, ci și social. Cofetăria Anișoarei Lupu devenise locul unde femeile din Codăești își petreceau cu copiii timpul liberi. Se organizau serate literare, devenise chiar o modă ca zilele de naștere ale copiilor să se organizeze la acea cofetărie. Chiar și un candidat la funcția de deputat și-a inspirat Campania electorală din proiectul Anișoarei Lupu. Acesta spunea că odată ajuns parlamentar, va condiționa prin lege obligativitatea ca-n fiecare comună să existe astfel de cofetării, dacă se dau autorizații pentru crâșme și baruri. Se dorea astfel crearea unor locuri de socializare pentru copii și femei, libere de consumul de țigară și alcool. Din 2020, Anișoara Lupu a devenit primar și obiectivul ei este să redea aura de altă dată a comunei. Să nu uităm că până nu de mult Codăeștiul era un fel de lider de zonă și era centrul comercial al mai multor comune unite neoficial într-o formă de organizare stabilită cândva ad-hoc. Vorbim de comunele Tutova, Dănești, Boțești și o parte a satelor din comuna Solești, cum ar fi de exemplu Șerboteștiul.

Primărița Paula Hultoană a lăsat Iașul și s-a întors acasă. A adus în comuna sa aerul cosmopolit din capitala Moldovei

Paula Hultoană Denisane este un primar cu experiență de patru mandate, care a schimbat fundamental fața celei mai mari comune din județul Vaslui, Zorleniul. Aceasta practic a trasformat comuna în zona rezidențială a Bârladului. A asfaltat, a făcut afterschool -uri, a tras apă si canalizare, a adus proiectul gazul metan în comună, a făcut terenuri de sport, a adus investitori, practic s-au creat condiții de oraș într-o comunitate care la un moment dat părea amorțită. Paula Hultoană a terminat în 2004 studiile superioare și s-a specializat în Finanțe- Bănci. A lucrat într-o agenție de turism la Iași și nici nu se mai gândea să se întoarcă acasă. Prinsese o poziție importantă în companie și era foarte mulțumită. Era mai mereu plecată la tot felul de târguri de turism în țară, dar și în străinătate și se ocupa de contractarea locurilor de cazare în hoteluri pentru clienții companiei. Însă, în plină ascensiune, tatăl ei a murit și a fost nevoită să o sprijine pe mama sa și s-a întors în comuna natală. Nu a stat cu mâinile în sân. Spirit întreprinzător, a investit în comerț și și-a făcut un magazin în Zorleni. Iată ce spune aceasta când a fost întrebată de motivul care a determinat-o să intre în politică. “Eu veneam de la Iași și când am văzut că în Zorleni nu se face nimic, am decis să intru în politică. Să știți că nu am țintit sus. Pur și simplu am vrut să o iau încet, de jos și să urc pas cu pas. Îmi doreram atunci când am intrat în politică să fiu consilier. Am ajuns la PSD fiindcă la PNL era ocupat. În mine, la acel moment țipa doctrina liberală, dar ușor, ușor, mi-am dat seama că sunt o social-democrată din naștere. Fac politică pentru oameni și mă simt realizată în momentul în care simt mulțumirea concetățenilor mei. A fost o conjuctură atunci la început când am și fost nominalizătă de partid drept candidat la funcția de primar. Venisem în PSD să-l ajut pe domnul Graur să iasă primar, dar dumnealui s-a îmbolnăvit și s-a retras. Noi cei rămași a trebuit să alegem un candidat. Îmi aduc aminte că erau vreo trei candidați și eu printre ei. Probabil că mă aleseseră fiindcă vorbeam liber și fără trac. Aveam aceste deprinderi de când am lucrat la agenția de turism. Până la urmă, colegii mei m-au nominalizat și am ieșit primar. Atunci a fost momentul în care m-am regăsit, aici în Zorleni. Fiindcă trebuie să spun că nu mă simțeam bine de când m-am întors acasă, deși aveam afacerea mea. Tânjeam după Iași, după acel loc cosmopolit. Dar, ca primar, am început construcția și acela a fost momentul de cotitură din viața mea. Acum fac ce îmi place cu pasiune și responsabilitate. Și o să rămân în funcție atât cât voi ajuta oamenii. Dacă nu, fac pasul în spate, dar acum nu e cazul. Mai avem multe de făcut în comuna noastră. Am reușit și am rezistat guvernărilor PDL care au fost un dezastru pentru noi, dar acum avem speranțe, mai ales în Programul Anghel Sagliny”, a spus primăriața din Zorleni. Aceasta are un băiat de 23 de ani și este foarte îngrijorată de ce se întâmplă în țara vecină. Se teme ca războiul să nu se dezlănțuie și la granița noastră cu R. Moldova. Speră că va fi pace și liniște la noi în România, iar oamenii să învețe din tragedia din Ucraina că peste noapte viețile lor pot fi date peste cap. “E greu când e război. Oamenii trebuie să învețe să fie mai buni, lipsiți de ură și prejudecăți. Nu vedeți la ce a dus ura și lipsa de comunicare în Ucraina? Oamenii trebuie să părăsească cu o sacoșă casa și agoniseala lor de o viață. Doamne ferește! La noi, un astfel de război ne-ar termina. Fiindcă este multă invidie, răutate și lipsă de respect”, a mai spus aceasta.

Pariul pe care primărița de la Grivița l-a câștigat: proiecte bine făcute prind finanțare chiar dacă nu ai pile politice

MODEL… Primărița Alina Munteanu a reușit aproape imposibilul în comuna Grivița și a mizat doar pe profesionalismul echipei din primărie cu care a lucrat cot la cot. Fără să fie pe lista de priorități a celor de la Consiliului Județean, locul de unde se împart, uneori pe sprânceană, sumele de bani pentru echilibrarea bugetelor locale și fără să fie o comună cu o componentă a populației considerată vulnerabilă, comunitatea păstorită de Alina Munteanu a reușit. Centrul comunei a fost complet renovat, clădirile istorice au prins culoare, infrastructura s-a făcut cu cap, mai întâi apa și canalizarea și apoi asfaltul și în final proiectul de alimentare cu gaz metan depus s-a calificat ca fiind eligibil, iar școlile și grădinițele au fost complet renovate și aduse la standarde europene. Totul s-a făcut accesând fondurile disponibile la momentele cheie, fie că au fost europene sau guvernamentale. Și acest lucru a fost posibil, fiindcă proiectele făcute de echipa de la Primărie au fost fără cusur și nu au putut și puse pe lista de așteptare. Meritul Alinei Munteanu este că a reușit să facă această echipă funcțională. În 2008, când a preluat primul mandate, a fost furtună la Grivița. Fostul primar a făcut tot ce i-a stat în putere pentru o bloca activitatea Consiliului Local și implicit a Primăriei. Dar nu a reușit. După un an a fost eliminat, iar echipa s-a strâns și mai mult în jurul primăriței.

Cine este această primăriță care a navigat în ape tulburi și a scos corabia din furtună?

Alina Munteanu a venit la Primărie din mediul privat. Lucra ca economist la firma soțului ei, care deține magazine în comună din 1994. Își iubește meseria de economist mai mult ca orice. Familia ei a îndrumat-o încă din școala generală să nu facă un profil teoretic, ci unul aplicat. Așa a ajuns la Liceul Economic “Anghel Rugină” din Vaslui, deși era bârlădeancă. “Mama mea care a fost educatoare a vrut ca eu să urmez un liceu cu profil economic. Și cum numai la Vaslui era un asemenea liceu, brusc am devenit navetistă de cursă lungă la 14 ani. Și școala generală am făcut-o tot în regim de navetă. Deși locuiam la Grivița, din cauza serviciului mamei am făcut cursurile în Bârlad. Am terminat studiile universitare tot în domeniul economic”, a spus primărița de la Griviță. Interesant este însă modul în care a decis aceasta să candideze la primărie: “Economist fiind, am mers la mai multe cursuri despre fondurile europene unde am învățat modalitatea de absorbție, dar mai cu seamă modul în care trebuie făcute documentațiile pentru ca proiectele să devină eligibile. Am decis să intru în politică în momentul în care primarul comunei de la acea vreme susținea niște inepții. Cum că Grivița nu poate accesa fonduri europene fiindcă era foarte aproape de Bârlad și din această cauză nu strângeam punctajul necesar. Și să ne mai amintim că în 2004 comuna noastră s-a și scindat în două din cauza unor jocuri politice, pierzând o parte din populație, iarăși o condiție de eligibilitate. Atunci m-am enervat și am zis că o gogomănie mai mare ca aceasta nu auzisem. Am candidat, lumea a avut încredere și m-a votat și am putut demonstra că indiferent pe ce măsură am depus proiectele am reușit să absorbim bani indiferent că au fost fonduri europene sau guvernamentale”. Aceasta a mai spus că cea mai mare realizare a sa a fost după ce s-a închis un ciclu în localitatea Odaia Bursucani, unde lucrările de infrastructură s-au făcut în ordine. “Satisfacția cea mai mare am avut-o în 2016 când am reușit să asfaltăm 4 km de drum după ce mai întâi am tras apa și canalizarea. Practic, am reușit și am închis un ciclu”, a mai spus Alina Munteanu, care însă spune că totul a avut un preț. Și-a neglijat familia, în special copiii. “E cel mai greu când copiii te judecă. Eu am avut noroc că fiul meu cel mare m-a înțeles, dar fiica mea cea mică nu m-a iertat. La un moment dat, aceasta m-a întrebat de ce am venit acasă și nu am stat la primărie, dacă tot stau cu ochii în laptop. De fapt, fiica mea era supărată că nu mă jucam cu ea. Eu îmi luam de lucru și acasă, fiindcă trebuiau depuse în termen anumite dosare”, a spus primărița. Totuși are satisfacție că în comuna sa proiectele care acum câțiva ani erau doar pe hârtie, acum au prins viață.

spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

3 COMENTARII

  1. Tin la comunitate si doresc dezvoltare. Vor oameni educati si luminati care sa stie ce aleg( asta-i motivul pentru care in comunele conduse de aceste ”amazoane” sunt doar 3 camine culturale functionale si doar 2 biblioteci active!) Scolile… ca si ROMANIA EDUCATA!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here