FAPTE… În urmă cu câteva zile, Tribunalul Vaslui a decis înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu pentru expertul Radu Judele, complicele lu Dumitru Buzatu la mita de 1,25 milioane de lei. Toată povestea a început după ce Radu Judele a fost surprins, pe holurile Tribunalului, înainte de începerea ședinței de judecată din luna aprilie, în timp ce s-a apropiat și a schimbat câteva replici cu un martor. A făcut acest lucru chiar dacă știa că nu-i este permis să se apropie de martorii din dosar crezând, poate, că nu-l va observa nimeni. Din acest motiv procurorii DNA au cerut judecătorilor înlocuirea măsurii controlului judiciar cu cea a arestului preventiv. Mai mult, ședința din 12 mai a devenit, la un moment dat, una destul de tensionată mai ales că apărătorul lui Radu Judele, avocatul Liviu Bran s-a arătat extrem de supărat pe jurnaliștii de la „Vremea Nouă”. Unul din motivele supărării sale a fost legat de faptul că ziarul a făcut dezvăluirile privind tupeul lui Radu Judele de a-l aborda pe unul din martorii denunțători. Așa cum era firesc, magistrații au motivat decizia care, deocamdată, nu este definitivă. Ieri, Curtea de Apel ar fi trebuit să decidă dacă măsura impusă de instanța de la Vaslui este corectă, dar a decis să amâne pronunțarea.
În loc de decizie, Curtea de Apel Iași a decis, ieri, să amâne decizia în ceea ce privește înlocuirea măsurii controlului judiciar cu cea a arestului la domiciliu pentru Radu Judele, expertul complice la mita de 1,25 de milioane de lei luată de Dumitru Buzatu de la Emil Savin, antreprenor renumit în județul Vaslui. Dacă, instanța de la Iași a decis să se mai gândească încă o zi dacă decizia Tribunalului Vaslui este una corectă, judecătorii vasluieni au reușit să motiveze decizia luată la jumătatea lunii mai. „În concret, din verificările efectuate, declarațiile date de către inculpat în fața instanței, declarația martorului la organul de supraveghere și vizionarea înregistrărilor video cu camerele amplasate pe holul Tribunalului Vaslui rezultă următoarele: la data de 28.04.2025, înainte de începerea ședinței de judecată în dosar, inculpatul s-a deplasat din proprie inițiativă către martor, care era așezat pe o bancă în apropierea sălii de judecată și i-a întins mână în semn de salut. Martorul s-a ridicat și a răspuns în aceeași modalitate la forma de salut, după care cei doi au rămas unul lângă celălalt, inculpatul mutându-se dintr-o parte în cealaltă parte a martorului, timp în care și-au adresat câteva cuvinte. Timpul cât inculpatul a rămas lângă martor nu a fost îndelungat, dar a fost suficient ca aceștia să schimbe câteva vorbe. Ulterior, inculpatul a plecat lângă apărătorul său ales, vorbind și cu acesta. Atât inculpatul, cât și martorul au menționat că doar s-au salutat. Inculpatul a arătat că comportamentul său a fost unul specific unei persoane educate și că nu a apreciat că prin salutul adresat martorului, s-ar putea interpreta că și-a încălcat obligațiile stabilite în sarcina sa. Înregistrările sunt video și audio, dar tehnica de înregistare din holul Tribunalului folosită nu este suficient de performantă pentru a distinge ce au discutat inculpații. Cert este că din înregistrări se poate constata că inculpatul nu s-a oprit în dreptul martorului doar pentru a-l saluta, ci a rămas în apropierea acestuia și au schimbat câteva vorbe, preț de jumătate de minut. În apropierea inculpatului și a martorului se aflau atât avocații din cauză, cât și alte persoane, fapt care în mod normal nu i-ar fi permis inculpatului să îi comunice martorului aspecte legate de dosar.
Avocatul lui Judele a încercat să-l dezvinovățească pe inculpat, dar instanța a fost fermă, a văzut gestul inculpatului ca unul menit să intimideze martorul
Apărătorul inculpatului a susținut, pe de altă parte, că dacă inculpatul ar fi dorit să ia legătura cu martorul, cu siguranță nu ar fi făcut-o pe holul instanței de judecată, în văzul tuturor, ci ar fi găsit o altă modalitate. Instanța de judecată apreciază că un astfel de raționament emis de apărător poate părea logic, în condițiile în care martorul a confirmat susținerea inculpatului că nu ar fi existat decât un salut și un schimb de amabilități. Judecătorii consideră că în contextul acuzațiilor care i se aduc inculpatului, de luare de mită și trafic de influență și a calității martorului, de persoană angajată în cadrul SC Xxxxxxx SRL, depoziția acestuia fiind prezentată în rechizitoriu ca fiind importantă în raport cu acuzațiile aduse inculpatului, deplasarea inculpatului către martor, salutarea acestuia și schimbul unor cuvinte este interpretată de către instanță ca o formă de intimidare a martorului și de atenționare cu privire la aspectele pe care urma să le declare. Nu rezultă din actele dosarului că între inculpat și martor ar fi existat anterior dosarului o legătură strânsă de prietenie care să implice exprimarea unor forme de respect, prin salut și schimb de amabilități. Astfel, instanța apreciază că prin conduita sa, inculpatul a dat dovadă de rea-credință întrucât deși cunoștea că are interdicția de a lua legătura cu martorul (încheierea prin care s-a dispus această măsură nespecificând că interdicția are legătură doar cu discuții legate de dosar), în concret, s-a deplasat din proprie inițiativă direct către acesta, obligând martorul să se ridice și să salute. Mai mult decât atât, nici după ce a salutat, nu s-a îndepărtat imediat, ci a rămas în apropierea acestuia, vorbind cu acesta.
Iată de ce a decis Tribunalul Vaslui arestul la domiciliu, în loc de arest preventiv
MOTIVARE… Chiar dacă procurorii DNA au cerut arestul preventiv, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii controlului judiciar cu cea a arestului preventiv. „Instanța apreciază că sunt îndeplinite și condițiile pentru înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu o măsură preventivă mai aspră. Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Arestul la domiciliu, ca și măsură preventivă se dispune pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Măsura preventivă mai grea care se dispune trebuie să fie necesară și, totodată, suficientă pentru scopul urmărit prin luarea ei. Ea trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei respective, adică trebuie să existe un just echilibru între restrângerea drepturilor inculpatului și interesul statului de a asigura buna desfășurare a procedurii penale”, se arată în motivarea instanței.
