ADEVÃRURI SPUSE…. Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie a sãvârsit pe 1 noiembrie 2020, în Duminica a XXII-a dupã Rusalii, Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopalã din Husi. Ca de obicei, PS Ignatie, a cãror vorbe merg direct în suflet si în minte, le-a arãtat enoriasilor cã: „În fata lui Dumnezeu nu este esential ce pozitie socialã ocupãm sau cât de bogati sau sãraci suntem, ci relatia de iubire si de sensibilitate pe care o avem, atât fatã de El, cât si fatã de semeni”. Omilia predicatã enoriasilor a scos în evidentã un Mare Adevãr: „Bogatul s-a dus în iad pentru cã nu stia sã iubeascã. Avea comportamentul parvenitului.”
În omilia rostitã dumincã, 1 noiembrie, Ierarhul Husilor a explicat în ce constã pãcatul bogatului nemilostiv din Parabola rostitã de Hristos, subliniind cã insensibilitatea fatã de semeni ne depersonalizeazã:
„În fata lui Dumnezeu nu este esential ce pozitie socialã ocupãm sau cât de bogati sau sãraci suntem, ci relatia de iubire si de sensibilitate pe care o avem, atât fatã de El, cât si fatã de semeni. Pãcatul bogatului nemilostiv din Parabola Mântuitorului nu consta în faptul cã era un om înstãrit, care se bucura din plin de cele materiale, ci în faptul cã era întepenit în insensibilitate. Insensibilitatea este o caracteristicã a parvenitilor, a arivistilor. Bogatul nemilostiv nu avea nume, pentru cã nu mai era persoanã”.
Cum a ajuns bogatul nemilostiv în Iad
Pãrintele Episcop Ignatie a arãtat cã nu bogãtia, ci încremenirea în insensibilitate l-a fãcut pe bogatul nemilostiv sã ajungã în iad. Totodatã, Preasfintia Sa a descris comportamentul arivistului, a celui care crede cã totul i se cuvine si trebuie sã graviteze în jurul sãu, fiind opac la nevoile celor din jur.
„Bogatul nemilostiv nu vorbea cu nimeni, nici mãcar cu sine însusi. Era atât de îndopat de cele materiale, încât l-au transformat într-o fiintã opacã. Când cineva nu ne ascultã si nu este sensibil la ceea ce am vrea noi sã fie, folosim expresia: «parcã vorbim în fata unui perete». Bogatul nemilostiv a trãit într-o insensibilitate cumplitã. Nu a avut capacitatea lãuntricã sã îl vadã pe amãrâtul Lazãr. Sãracului i se dã numele, pentru cã el se comporta ca o persoanã. Era atât de amãrât, încât pânã si câinii veneau sã îi lingã rãnile. Modul de relationare al bogatului din Evanghelie era mai josnic decât al câinilor. Noi, într-o atitudine de superioritate, considerãm cã nu ne identificãm cu acest bogat nemilostiv. Nu suntem din categoria celor care sã se bucure din plin de cele materiale. Nu bogãtia sau sãrãcia sunt determinante pentru viata vesnicã. Noi nu mostenim Împãrãtia cerurilor pentru cã suntem bogati sau sãraci. Bogatul nu se duce în iad pentru cã avea averi, ci pentru cã era un om întepenit în rãu. Bogãtia în sine poate fi o mare binecuvântare, atât timp cât toatã agoniseala noastrã este cinstitã si nu se întemeiazã pe furt sau pe coruptie. Bogatul s-a dus în iad pentru cã nu stia sã iubeascã. Avea comportamentul parvenitului. Cum se comportã un arivist, un om plin de sine? Crede cã totul i se cuvine, inclusiv faptul de a fi arogant, de a se comporta cu bãdãrãnie si grosolãnie fatã de cei din jur. Acestea sunt ingredientele arivistului. Crede cã bogãtia sau statutul social sunt suficiente ca sã îl justifice pentru a se comporta cu rãutate si cu lipsã de empatie fatã de cei din jur. Sunt foarte multi oameni de felul acesta, cãrora o functie le ia mintile. Un intelectual are un cuvânt foarte adevãrat: «câtã putere, atâta coruptie, dacã puterea este absolutã, coruptia este absolutã». Cu cât cineva este mai îmbãtat de putere si este mai sigur de cele materiale, pe care le posedã, si cu cât le idolatrizeazã si crede cã acelea sunt ultima realitate a acestei vieti, cu atât este mai insensibil si mai rãutãcios, opac ca un zid. Se închide în autosuficienta egoismului sãu”, a spus Pãrintele Episcop Ignatie.
