PE DRUMUL CEL BUN… Vesti bune în cazul lui Rares, elevul de la Liceul “Emil Racovitã”, care în urmã cu câteva luni ne-a oferit tuturor o lectie de viatã. Acesta a revenit acasã, în Vaslui, iar ieri a mers sã-si revadã colegii si profesorii, sã le povesteascã cum a fost ultima perioadã din viata sa, si mai ales, sã-i încânte din nou cu buna sa dispozitie. “A fost o revedere emotionantã, având în vedere cã l-am vãzut putin mai rar în ultima perioadã. Am schimbat câteva impresii, dar nu prea am intrat în detalii medicale, pentru cã nu am vrut sã-l rãscolesc. Important este cã are moralul bun, optimismul nu a dispãrut nici la el, nici la noi. Mai are ceva de tras, dar e pe drumul cel bun, e încrezãtor. Se simte bine, este putin slãbit, trebuie sã lucreze pe partea de kineto, are sprijin de specialitate atât în România, cât si în Italia, deci recuperarea decurge în parametri normali”, a declarat directorul Liceului “Emil Racovitã”, prof. Daniel Hulubei.
Revederea cu Rares a fost o surprizã pentru aproape toti colegii lui. “Nu au stiut decât douã colege, care îi sunt lui foarte apropiate, în rest, am zis sã fie o surprizã pentru toti. Le-am spus elevilor cã va fi o orã de dirigentie, la care va veni un invitat special. Nu am cuvinte sã vã spun ce atmosferã a fost, nici acum, când vã povestesc, parcã nu mi-am revenit. Foarte emotionant! Ne-a îmbrãtisat pe toti, ne-a povestit cum a decurs operatia, în ce a constat, dar nu l-am lãsat prea mult sã vorbeascã despre problemele medicale. Copiii i-au amintit cã este în continuare antrenorul lor, asa l-au denumit ei de dinainte de aceastã situatie, i-au spus cã fãrã el a mai scãzut nivelul clasei, ba chiar au fãcut o glumã, cã tot au dat teza la limba si literatura românã si ar mai avea nevoie de un punct… Le-am spus cã dacã Rares e de acord, sunt si eu de acord. Evident, a fost de partea lor si a spus “da, vã rog!”. “Ei, deja a mai crescut nivelul intelectual al clasei”, au glumit colegii. Cu el, nu putem decât sã zâmbim. Cele douã colege care stiau de vizitã i-au fãcut o surprizã: au printat pe un tricou o fotografie cu toatã clasa si mesajul “You are our champion! Love you!”, iar pe spate au scris “Domn’ antrenor XI E”. Rares se simte bine, e putin slãbit, dar în rest, aratã bine. Va pleca înapoi în Italia sã continue chimioterapia, deci e pe drumul cel bun”, a povestit profesoara Liliana Florea, diriginta bãiatului.
“Cred cã nimic nu este întâmplãtor si toate se petrec cu un scop!”
Pentru cei care nu cunosc cazul, Rares a fost diagnosticat în urmã cu câteva luni cu cancer osos. În doar câteva zile de la aflarea vestii, povestea lui a emotionat întreg judetul, si nu numai. Oamenii din tarã si din strãinãtate si-au arãtat sustinerea, fãcând donatii în conturile pãrintilor sau încurajându-i sã fie puternici. Impresionat la rândul lui de toatã mobilizarea vasluienilor pentru cazul sãu, Rares le-a transmis tuturor un mesaj emotionant, în cadrul cãruia a explicat cât de norocos se simte cã e atât de iubit: “<<Existã o ambitie mai mãreatã decât aceea de a sta cu fruntea sus. Este ambitia de a te apleca si a ridica omenirea putin mai sus>> (Henry Van Dyke). Aceasta este una dintre lectiile pe care colegii, prietenii, profesorii si oamenii care nu mã cunosc, dar mã sustin, mi-o oferã zi de zi, prin tot ceea ce realizeazã, astfel încât sã ne revedem cât mai repede, mai puternici si mai sãnãtosi! Cu toatã sinceritatea, trebuie sã vã mãrturisesc cã nicio perfuzie cu citostatice nu este mai eficientã decât toatã dragostea si energia pozitivã pe care le primesc din partea voastrã, a celor care se gândesc la mine, se roagã lui Dumnezeu si se luptã pânã în pânzele albe pentru cauza mea. Datoritã vouã sunt din ce în ce mai încrezãtor cã totul se va termina cu bine. Niciodatã boala nu m-a dãrâmat, dar acum stiu cã sunt de neclintit, cãci toatã aceastã sustinere nu este si nu va fi în zadar! Am plecat împreunã pe acest drum si tot împreunã vom învinge! Consider cã am fost ales sã trãiesc aceastã experientã, pentru a constientiza cât de iubit sunt si ce lucruri minunate pot face oamenii atunci când sunt uniti! De aceea nu-mi place sã dramatizez sau sã fiu privit cu milã, deoarece nu trãiesc un calvar! Sub nicio formã! Am avut ocazia sã vãd cazurile unor copii de doar 6 ani, diagnosticati cu tumorã malignã pe creier sau inimã, la vârsta la care ar trebui sã zâmbeascã mereu si sã se bucure de copilãrie…. Din pãcate, ei nu au sansa mea la tratament si la o viatã bunã, din cauza lipsei educatiei din mediul familial. Cred cã nimic nu este întâmplãtor si toate se petrec cu un scop! În cazul meu, acela este de a pãrãsi comoditatea ce mã definea înainte de cancer, pentru a deveni mai implicat si mai activ. Am învãtat de la voi cã cel mai de pret dar este sã-ti tii oamenii aproape, fiindcã datoritã lor mã simt împãcat cu mine însumi si sunt cuprins de o liniste sufleteascã incredibilã. Nu sunt nici vedetã, nici caz social, sunt un om iubit, care iubeste la rândul lui, iar asta nu se va schimba! Ceea ce simt pentru toti cei care mã sustin depãseste sentimentul de recunostintã sau de admiratie… Simt cã formãm o familie frumoasã si specialã, care niciodatã nu uitã sã zâmbeascã, sã fie optimistã si curajoasã! Sunteti toti în gândul si în inima mea! Multã sãnãtate si fiti binecuvântati pentru tot binele fãcut!”.
