* La sfârşitul anului trecut, datoriile totale ale companiei patronate de Andrei Lişinschi depăşeau 40 de milioane de euro, din care 20 de milioane erau doar creditele bancare * Urmează procedura de reorganizarea judiciară * Ar putea fi primul pas spre salvarea INTFOR, dar şi penultimul spre faliment * „După ce ai făcut investiţii de 40 de milioane de euro, te aşteptai să ai nişte profituri consistente în companie, nu să ajungi la reorganizare”, spune Andrei Lişinschi
Pe 19 septembrie 2011, Tribunalul Galaţi, secţia Comercială, a decis deschiderea procedurii insolvenţei împotriva firmei gălăţene INTFOR SA, iar notificarea a fost emisă pe 3 octombrie. Până la 25 noiembrie trebuie întocmit şi afişat tabelul definitiv al creanţelor, iar prima Adunare a creditorilor a fost stabilită pentru 5 ianuarie 2012. Important: de la data deschiderii procedurii insolvenţei, se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În această perioadă, INTFOR va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, sub supravegherea administratorului judiciar (MG Expert SPRL Galaţi).
„Legea insolvenţei are doi paşi, iar primul e reorganizarea judiciară. Dacă o societate reuşeşte să-i fie aprobat de către creditori planul de reorganizare (cum a fost şi cazul Apaterm), societatea merge mai departe. Dacă nu, urmează falimentul”, spune patronul grupului Profiland şi al companiei INTFOR, Andrei Lişinschi.
Datorii uriaşe la bănci şi furnizori
Conform unui raport al Consiliului de Administraţie al INTFOR, datoria totală a firmei gălăţene era, la 31 decembrie 2010, de 180.110.827 lei, adică 41,7 milioane euro (la cursul oficial de ieri, de 4,3146 lei/euro). Din acestea, cea mai mare pondere o aveau creditele bancare – 85 de milioane de lei (19,7 mil. euro), dar şi datoriile către furnizori – 72,136 milioane lei (16,7 mil. euro). Se mai înregistrau datorii la leasing (11,7 milioane lei), datorii intragrup (9,5 milioane lei) şi obligaţii către bugetul de stat şi cel de asigurări sociale (1,013 mil. lei). Unele dintre acestea, cum ar fi datoriile la bugete, au fost achitate în primul trimestru din 2011.
După cum reiese din acelaşi raport de CA, cel mai des întâlnit nume pe lista creditorilor bancari este BCR: patru credite sau linii de finanţare, cu un total de 8,8 milioane euro. Mai sunt pe listă un plafon global de finanţare multivalută de la BRD de 4,2 mili. Euro, o linie de credit de 3 milioane de la Bancpost şi o altă linie, de la Unicredit Ţiriac Bank, de 3,7 milioane de euro. Pe lista debitorilor mai erau şi firme ca Erdemir România (din Târgovişte), Lasky Continental Delaware SUA şi Remaco USA.
Tot la data de 31 decembrie 2010, INTFOR avea de încasat creanţe comerciale în valoare de 71,26 milioane lei, din care 58,4 milioane erau creanţe intragrup.
De la boom la prăbuşire
Căderea INTFOR-ului a început în 2009, spune Andrei Lişinschi, odată cu criza economică, an soldat cu o pierdere financiară netă de 21 de milioane de lei. Au urmat, în 2010, inundaţiile din Valea Oraşului şi apoi o explozie la cuptorul de zincare, dar şi scăderea abruptă a pieţei metalului, cu 50 la sută.
„În perioada 2007-2009, grupul nostru a făcut investiţii de 40 de milioane de euro şi astăzi ne aflăm într-o situaţie destul de grea, aceea de a reorganiza una din societăţile importante ale grupului de firme. Căderea a început în 2009 şi au fost mai mulţi factori: diferenţe de curs valutar, scăderea cu 50 la sută a pieţei metalului, când am avut pierderi foarte mari, pierderile tehnologice cauzate de montarea liniei de zincare, a laminorului şi a liniei de vopsire. Ca să le montezi în câteva luni de zile şi să fie imediat şi performante, cu produse de calitate, nu se poate. Sunt alte unităţi care au lucrat doi ani de zile ca să pună la punct un proces tehnologic, iar noi am făcut asta în doar două-trei luni.
Instituţiile financiare au finanţat investiţiile, dar nu au mai finanţat capitalul de lucru. Fabrica de biodiesel este în conservare din 2010, din cauza lipsurilor de materie primă şi de capital circulant pentru aprovizionarea cu materii prime. Un alt motiv al conservării este legislaţia românească: ca să obţii autorizaţia pentru antrepozit fiscal, musai trebuie să ai materie primă în depozit. De când am aprovizionat cu materie primă şi până am obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal, a durat 6-7 luni de zile, materia primă a scăzut foarte mult, cu 50 la sută, şi am pierdut un milion de euro.
Însă linia de zincare funcţionează foarte bine. Suntem poate singurul concurent al economiei monopoliste a dlui Mittal. Şi linia de vopsire merge foarte bine şi ne pare rău că nu avem suficientă materie primă să lucrăm la capacitatea maximă”, spune Andrei Lişinschi .
Creditorii n-au mai avut răbdare
„În 2010 am avut «n» întâlniri cu creditorii, le-am cerut amânarea unor termene de plată, înţelegere şi chiar finanţare, dar nu au fost de acord. Chiar ne-au cerut rambursări ale unor credite acordate pe 3 ani, 5 ani. Noi am spus că nu se poate şi atunci am apelat la procedura deschiderii concordatului preventiv, care s-a încheiat la sfârşitul lunii septembrie şi am ajuns astfel la deschiderea insolvenţei. Ne pare rău că n-am avut susţinerea instituţiilor financiare şi a trebuit să disponibilizăm foarte mulţi angajaţi în perioada anului 2010, cam 400 din cei 900 pe care îi aveam. De fapt, n-am văzut niciun fel de ajutor din partea nimănui, nici măcar din partea autorităţilor locale”, afirmă Andrei Lişinschi.
Lişinschi merge mai departe
Ce se va întâmpla, totuşi, dacă planul de reorganizare nu va fi aprobat de creditori? „Avem multe societăţi în grupul de firme, care merg mai departe”, spune omul de afaceri. Chiar şi fără (încă) unul din fostele bastioane ale economiei gălăţene, mai adăugăm noi.
