ÎNDEMN… În perioada prepascală, prin participarea mai intensă la slujbele Bisericii, conștientizăm importanța cultului divin pentru viața duhovnicească. Credincioșii sunt chemați să abandoneze viața plină de compromisuri și păcate, să abordeze o viață nouă și să sporească virtuțile. Împreună trăim într-o lume în care dependențele devin pe zi ce trece o prezență reală cotidiană nu doar în marile orașe, ci și în comunitățile mici. Sfintele slujbe sunt porțile prin care intrăm pentru a participa la viața Bisericii. Sunt întruchipări și actualizări ale cuvintelor rostite de Hristos-Domnul: „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu cu ei”. Aceste slujbe sunt exprimări ale rugăciunilor noastre comune, sunt o întărire și o încununare a rugăciunilor personale. Toate acestea dau o stare, dar și cer o stare.
Preot Gheorghe Simionescu
Cine nu frecventează Biserica și nu participă la cultul ei, devine un simplu „spectator”, trăind în afara creștinismului. În această situație se ajunge dintr-o lipsă de cercetare a învățăturii de credință, din lipsa unor lămuriri primite de la preot și din lipsa unor lecturi minime. În orice domeniu al activităților omenești este necesară utilizarea unei bibliografii de specialitate. Acest lucru nu se regăsește doar în știință sau cultură, ci chiar și în îndeletnicirile particulare ale oamenilor. Apicultorii, care au la îndemână una sau mai multe cărți din domeniul apiculturii, sau cei care fie au cărți prin care studiază agricultura, fie vorbesc din experiență, așa cum unii credincioși din parohie consideră că vinul de pe dealul Călugăreasca are altă textură decât cel de pe dealul Gârzu. Secretele îndeletnicirilor nu pot fi transmise și reținute doar pe cale orală, fiind necesară scrierea și studierea lor. Adevărul de credință nu este transmis doar prin viu grai, din generație în generație, ci și prin cărți, pe care trebuie să le parcurgem cu atenție. Iată ce a lăsat scris Sfântul Apostol Pavel: „credința este din auzire, iar auzirea din cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17). Cartea de căpătâi a creștinului este Sfânta Scriptură, iar pentru copii Mica Biblie, apoi Catehismul cu întrebări și răspunsuri, Viețile Sfinților, Patericul, Cărți de rugăciuni, Psaltirea, Ceaslovul, Acatistierul ș.a., foarte utile pentru programul duhovnicesc particular. Îmi amintesc de credincioasa Mitra Jora care, în ultima parte a vieții, nu mai putea citi, dar învățase pravila pe de rost. Îi plăceau foarte mult Plânsurile sfântului Efrem Sirul. Râvna ei în lupta duhovnicească a inspirat alegerea nepotului ei de a urma calea monahismului, fiind astăzi ieromonah și doctorul Mănăstirii Putna. De asemenea, o altă credincioasă, bunica Zoița Coșeru, avea o mică bibliotecă, cu cărți adunate de la Mănăstirea Sihăstria sau din alte locuri, din care împărțea și altora. La fel, trei dintre nepoții ei s-au închinoviat: doi sunt în vatra Sihăstriei Neamțului, iar altul la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos.
“Să mâncăm și să bem, că mâine vom muri” vs. „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură”
Duhul lumii de astăzi ne îndepărtează de Dumnezeu prin îndemnul la un consum exagerat de alimente și de lucruri materiale care de cele mai multe ori, în loc să ne ajute și să ne elibereze, ne înrobesc și întrețin patimile pe care le avem.
Acum, în prag de sărbători pascale, ne îngrijim să avem mai mult decât este necesar, să avem o masă cât mai îmbelșugată și haine cât mai frumoase. Nu suntem primii care săvârșim această greșeală. Încă din Vechiul Testament, iudeii spuneau: „să mâncăm și să bem, că mâine vom muri”(Isaia 22,13). Apostolul Pavel spune: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14,17). Mântuitorul nostru Iisus Hristos ni se descoperă în noaptea Învierii ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul divin Întrupat, „la început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”(Ioan 1,1), iar pustia Carantaniei ne transmite că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Matei 4,4). Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne oferă posibilitatea, încă o dată, să ne schimbăm gândirea despre noi și despre lume, să ne luminăm interior și să aflăm scopul existenței noastre, acela al convertirii și al îndumnezeirii.
Pentru a ne împărtăși de Cuvântul Vieții, trebuie să citim și în același timp să ne rugăm
Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. și acelea sunt care mărturisesc despre Mine”(Ioan 5, 39). Dacă nu L-am descoperit până acum pe Mântuitorul, cred că ar trebui să ne preocupe mai mult acest lucru. Adevărata cunoaștere este cunoașterea lui Dumnezeu: „și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine singurul și adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis”(Ioan 17, 3). Acum, în acestă perioadă de post și rugăciune, să găsim calea cea adevărată spre învierea noastră, iar sărbătoarea Învierii Domnului să nu ne găsească bucurându-ne doar trupește, ci deplin trupește și sufletește ca moștenitori ai Împărăției Veșnice. Pentru a ne împărtăși de Cuvântul Vieții, trebuie să citim și în același timp să ne rugăm. Dumnezeu se revelează nouă atât prin citirea cărților sfinte și a celor bune de citit, cât și prin încercări. Ar trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin educație. Comoditatea lumii în care trăim ne face să nu mai citim, cu atât mai mult să ne mai rugăm. Primim totul printr-un clic distanță și cercetarea nu mai există, nu mai suntem pe cale.
Cuvântul lui Dumnezeu, hrană pentru suflet
HRANĂ NOUĂ… Cronicarul Miron Costin spune: „Nu este zăbavă alta și mai plăcută decât cetitul cărților”, dar și Sfântul Apostol Pavel prin îndemnul dat lui Timotei, iar prin el nouă tuturor, că: „Până la venirea mea, ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură”(I Timotei 4,13). Cunoașterea lui Dumnezeu se face acolo unde se manifestă ca iubire. Fiecare dintre noi este dator să facă drumul lui Hristos în mod personal, să participe direct la această strămutare de la moarte la viață, de la neștiință la cunoaștere. De asemenea, în această perioadă Îl descoperim pe Dumnezeu și sub forma pâinii și a vinului în Sfânta Împărtășanie care nu este altceva decât o revărsare a vieții lui Hristos în viața noastră: „Trupul lui Hristos primiți și din izvorul cel fără de moarte gustați”. În Noaptea Învierii și la fiecare Sfântă Liturghie, toți suntem chemați să ne apropiem de Hristos: „Veniți să mâncăm hrană nouă, veniți să bem băutură nouă”. Aici Îl întâlnim pe cel Înviat, Domnul vieții, care se dăruiește întreg fiecăruia, Care se împarte și nu Se împuținează, Care se face cunoscut nouă în chip văzut.
