„Fin intelectual, în preajma căruia stăteai întotdeauna cu o oarecare sfială, dar şi cu bucuria unui privilegiu şi a unui dar care ţi se oferă, domnul Gabriel Funica a reprezentat biblioteca cu nobleţe şi dăruire”, spun colegii de la Biblioteca Judeţeană, unde a fost deschisă ieri o carte de condoleanţe în memoria celui care a fost publicistul Gabriel Funica
Scriitorul Gabriel Funica s-a despărţit de cei dragi printr-un bilet de adio pe care l-a scris înainte de a-şi pune capăt zilelor, în care explică motivele care l-au determinat să-şi încheie atât de dur socotelile cu viaţa. Din respect faţă de ceea ce a fost Gabriel Funica dar şi faţă de familia îndurerată, ZdV a decis să nu facă public conţinutul biletului. Cert este că Gabriel Funica era un om frământat, un sceptic, care a tot căutat sensurile profunde ale vieţii, zbateri sufleteşti care răbufnesc şi din scrierile sale. Se pare că acestuia nu i-au mai plăcut decepţiile, aşa cum spunea într-un aforism, şi a ales să treacă deliberat dincolo. Vestea sinuciderii bibliotecarului în vârstă de 54 de ani, cel mai probabil pe fondul unei depresii, a căzut ca un fulger peste colegi şi oamenii de cultură din judeţ. „A plecat de langă noi un adevărat om al Spiritului”, spune poetul Paul Spirescu. „Avea o cultură, o modestie şi o seriozitate cum rar întâlneşti printre cei care se ocupă cu literatura”, completează şi scriitorul Culiţă Ioan Uşurelu. „Gabriel Funica era un om deosebit, de o amabilitate iesită din comun.
Discuta cu plăcere cu multe persoane. Ştia să te atragă spre studiu; încerca, şi reuşea, să te ajute, cu o informaţie, cu un titlu de carte sau cu cartea respectivă. Este greu de comentat gestul făcut. Sunt alături de familie şi de colegii de serviciu în acest moment greu”, spune şi Viorel Iancu, colaborator al Bibliotecii Judeţene, unde Gabriel Funica a lucrat vreme de 25 de ani.
