OPINIA UNUI JURNALIST…La scoala gimnazialã „Mihai Eminescu” din comuna Zãpodeni, în prezenta unui public avizat format din actuali si fosti învãtãtori, profesori la scolile din satele comunei Zãpodeni, precum si din alti fii sau fiice ai comunei (peste 100 de persoane), a fost prezentatã sâmbãtã, 27 septembrie a.c., cartea,”Satele si scolile comunei Zãpodeni. Repere monografice”, scrisã de inginerul Constantin Bârlãdeanu si profesorul Ioan Trifan, doi cunoscuti fii ai satului Zãpodeni, cu o frumoasã carierã profesionalã. Evenimentul a fost prilejuit de aniversarea celor 160 de ani de la înfiintarea primei scoli din comuna Zãpodeni (1865-2025). Invitati speciali, profesorul Iuliana Teslariu, din partea Inspectoratului Scolar al Judetului Vaslui, Lucian-Valeriu Lefter (moderator), reputat doctor în istorie si un harnic etnolog, fiu al satului Zãpodeni, Ionel Chiratcu, primarul comunei Zãpodeni si Cãtãlin-Liviu Mocanu, directorul scolii din Zãpodeni. Pentru toti participantii a fost un privilegiu sã participe la un astfel de eveniment si o bucurie sã se reîntâlneascã cu fostii colegi si prieteni, sã depene amintiri despre anii în care au fost în serviciul public al comunitãtii. Cei care au luat cuvântul dintre participanti au evidentiat locul, rolul si importanta scolii în educatia copiilor din aceste sate, au reliefat momente pline de emotie, unii din calitatea de „dascãli” în aceste scoli, altii din cea de fosti elevi si, evident, au apreciat la superlativ acest studiu-monografic de o deosebitã importantã pentru memoria comunitãtii.
Jicã Aionoaie
Fosti si actuali învãtãtori si profesori s-au întrecut în a-si exprima recunostinta fatã de profesorii care i-au învãtat carte, precum si mândria de a fi contribuit la modelarea si devenirea profesionalã a fiicelor/fiilor satelor din comuna noastrã. De asemenea, cu nostalgie ne-au evocat crâmpeie din viata de învãtãtor sau cea de profesor, precum si servitutile prin care au trecut (naveta între localitãtile unde îsi aveau familiile si scoalã, uneori si la 20 de km, copii de crescut, lipsa mijloacelor de transport, drumuri de pãmânt ce deveneau impracticabile când ploua sau era iarnã, examene de titularizare, uneori în fiecare an), iar doar bucuria întâlnirii cu elevii le mai sustinea moralul la un nivel acceptabil.
Dat fiind cã aceastã carte, scrisã pentru a se întipãri bine în memoria colectivã a comunei, de inginerul Constantin Bârlãdeanu si profesorul Ioan Trifan, la fel ca si „Am fost Zãpodeni si vom fi (2023)”, scrisã de Constantin Bârlãdeanu si regretatul Viorel Petru Trifan, ca si volumul Zãpodenii (2004), scrisã de istoricul Lucian-Valeriu Lefter, este un studiu-monografic ce presupune, pe lângã talent scriitoricesc, si ani de cercetare în teren, „la pas” prin satele comunei si prin arhivele din Vaslui, Iasi si Bucuresti. „Am considerat cã se impune sã prezint celor interesati câteva consideratii si referinte despre valoarea acestui volum si despre rolul scolii în cadrul unei comunitãti, precum si despre obligatia noastrã de a o valoriza în procesul educatiei copiilor din comuna noastrã”, a spus autorul.
„Nu te gândi la ceea ce-ti oferã societatea, ci gândeste-te la ce poti oferi tu societãtii”
Istoricul Lucian-Valeriu Lefter titra pe coperta exterioarã a cãrtii urmãtoarele: „autorii acestui volum, Constantin N. Bârlãdeanu si Ioan N.Trifan, au cãutat privind în urmã si ne-au adus, astãzi, pentru neuitare atât pe cei care au slujit necontenit timp de 160 de ani, între 1865 si 2025, la luminarea mintilor copiilor acestor locuri, cât si pe aceia care, plecând de aici, au dãruit din cunoasterea lor acolo unde i-au dus întâmplãrile vietii”. Autorii monografiei mãrturisesc si ei cã, având în vedere rolul pe care îl are scoala în devenirea noastrã profesionalã si umanã, au dorit ca si prin acest nou volum sã-si exprime recunostinta pentru truda educatorilor, învãtãtorilor si profesorilor care i-au învãtat carte pe copiii acestei comunitãti vasluiene. «Am dat expresie unui mesaj mult mai profund, cu o mare încãrcãturã moralã: „nu te gândi la ceea ce-ti oferã societatea, ci gândeste-te la ce poti oferi tu societãtii”», a mai spus autorul .
O carte care se citeste usor
Desi cartea este o lucrare monograficã complexã, cu multe informatii, fotografii, litografii, tabele, grafice, hãrti, denumiri de oameni si locuri din aceste sate, precum si o sumedenie de ani ce traseazã cronologic evolutia administrativ-teritorialã si a învãtãmântului scolilor din Zãpodeni, prin structurarea materialului documentar în cele cinci pãrti (1.Organizarea administrativ-teritorialã în Moldova; 2. Istoricul satelor comunei Zãpodeni; 3.Școlile din satele comunei; 4. Amintiri ale fostilor elevi despre sate, scoli si învãtãmânt; 5. Despre autori ) si prin talentul scriitoricesc, autorii ne-au prezentat „o carte ce se citeste usor si cu mult interes, eu as spune si cu folos”. Lectura este în permanentã secondatã de parfumul trecutului de altãdatã (descãlecat, tinuturi, ocoale, plãsi, cãtune, odãi, pârcãlab, paharnic, ispravnic, rãzesi, clãcasi, gospodari, etc…) care ne tine curiosi la ce urmeazã. Mai pe scurt, lecturarea acestei cãrti ne completeazã în mod fericit memoria colectivã a comunei Zãpodeni. Autorii, buni cunoscãtori ai metodelor de cercetare etnologicã, cu meticulozitatea inginerului si a profesorului, si-au verificat fiecare informatie din cel putin douã – trei surse pentru a ne reda cât mai fidel istoricul satelor si scolilor, respectiv biografia învãtãtorilor si profesorilor care i-au învãtat carte pe copiii satelor Butucãrie, Ciofeni, Delea, Dobroslãvesti, Mãcresti, Pandelea, Portari, Telejna, Uncesti si Zãpodeni.
Dupã lecturarea acestei cãrti, fiii comunitãtii din Zãpodeni vor fi mândri de locurile unde s-au nãscut si au crescut
Lecturând cartea, veti descoperi cã autorii au si o bunã pregãtire militarã, în sensul cã, mergând din sat în sat, ne orienteazã topografic ca adevãrati comandanti militari. Surprinde în mod plãcut si acuratetea cu care autorii dezleagã misterul toponimelor din fiecare sat, evolutia demograficã a fiecãrei localitãti, biografiile unor învãtãtori profesori si fii ai satelor, din pãcate unii chiar uitati de concetãtenii nostri, numãrul de elevi, pe ani de învãtãmânt din fiecare scoalã, precum si alte elemente de nuantã care întregesc tabloul si viata locuitorilor din satele comunei Zãpodeni în diferite perioade istorice. Dupã lecturarea acestei cãrti, cititorul cu sigurantã va fi mai bogat din punct de vedere spiritual si îsi va întãri identitatea locului. Ca sã scrii un astfel de studiu monografic, ce incubã un travaliu de cîtiva ani prin arhive si zeci si zeci interviuri/dialoguri, îti trebuie, pe lângã har, si o înaltã constiintã de apartenentã la vatra strãmoseascã, precum si o profundã întelegere a rolului educatiei în viata unei comunitãti, respectiv o puternicã motivatie. Toate aceste trãsãturi se regãsesc în mod fericit, ca un mix de calitãti, în personalitãtile celor doi autori.
Zãpodeniul a crescut si a dat valori tãrii si datoritã nivelului ridicat al învãtãmântului de aici
Istoria umanitãtii ne-a arãtat cã în ecuatia unei comunitãti, a unei natiuni, educatia este un pilon de bazã, iar scoala este vectorul principal care are implicatii fundamentale ce se regãsesc în nivelul de trai, în starea unei natiuni. În cele mai dezvoltate state ale lumii, învãtãmântul este obiectiv de interes national (poate ar trebui sã fie si în România nu doar la nivel declarativ, ci si faptic). De exemplu în Japonia, pretul unei locuinte este dat de prestigiul scolii din acel cartier, apoi, singura persoanã care nu se înclinã în fata împãratului este profesorul. Apoi, dacã Israelul, una dintre cele mai dezvoltate tãri din lume, a ajuns numai în 87 de ani de la înfiintarea ca stat la un asemenea nivel de dezvoltare, cu sigurantã se datoreazã unui proiect de tarã în care învãtãmântul a fost declarat obiectiv strategic, de importantã deosebitã (a se vedea, de cei interesati, locul învãtãmântului în proiectul de tarã exprimat de Golda Meir, prim-ministru al Israelului între anii 1969-1970, poate inspirã si pe decidentii politici din tara noastrã). Pãstrând oarecum proportiile, se poate spune cã dacã Zãpodeniul are un anumit nivel de dezvoltare si o notorietate recunoscutã printre comunele din judetul Vaslui, evident cã scolile din comunã au avut si au o contributie semnificativã atât prin calitatea învãtãmântului, cât si prin valoarea profesionalã a unor fiice sau fii ai satului care au învãtat carte în aceste scoli si s-au remarcat în domeniile lor de activitate, inclusiv în administratia comunei (prof. Ignat Petru, fost si primar, prof. Constantin Gavrilã, la fel, fost si primar, ing. Chiratcu Ionel, actual primar cu rezultate notabile în administrarea comunei, poate nu atât cât si-ar fi dorit (vezi drumul Capul Dealului-Zãpodeni, vezi drumul Portari-Zãpodeni, etc.)
De ce trebuie cititã aceastã monografie
ÎNDEMN…Odatã cu tipãrirea si prezentarea acestui volum în spatiul public, autorii „au vorbit”, si-au îndeplinit obiectivul pe care si l-au propus, iar misiunea lor s-a încheiat. Acum este rândul cititorilor sã „vorbeascã” despre carte, despre profesori, iar pentru a avea „dreptul de a vorbi” trebuie mai întâi sã citeascã acestã carte, eventual chiar sã valorizeze datele si informatiile cuprinse în acest studiu monografic. Elevii pot descoperi istoricul scolilor din comuna Zãpodeni si referinte biografice despre truditorii acestora, mai mult sau mai putini cunoscuti; vor face cunostintã si cu câteva sau cîtiva dintre fiicele si fiii comunei, vor afla amãnunte despre reusita lor profesionalã si socialã, care i-ar putea inspira, care i-ar putea motiva sã aspire la un statut mai înalt, pentru cã nu este obligatoriu sã te nasti în Bucuresti sau în vreo altã capitalã de judet pentru a învãta carte. Dacã se trec în revistã profesiile pe care le-au avut sau le au fiicele si fiii satelor din comuna Zãpodeni, se realizã ce nivel ridicat a avut si are învãtãmântul: medici, profesori universitari, ingineri, cercetãtori, inventatori, directori de licee si scoli (prof. Ignat Cãtãlin, directorul Liceului Mihail Kogãlniceanu, Vaslui), directori de fabrici, primari, inspectori scolari, ofiteri, artisti, etc… Evident, trebuie subliniatã si contributia deosebitã, uneori si sacrificiul fãcut de pãrintii din comunitate în educarea copiilor. Autorul considerã cã „As putea spune chiar cã putine comune din tarã (chiar si mari orase) se pot bucura sã aibã în bibliotecile lor cãrti de facturã monograficã cum sunt cele scrise de Lucian-Valeriu Lefter (studiul monografic „Zãpodenii”, 2004), Constantin Bârlãdeanu si Viorel-Petru Trifan (Am fost Zãpodeni si vom fi, 2023), Constantin Bârlãdeanu si Ioan Trifan (Satele si scolile comunei Zãpodeni. Repere monografice, 2025): trebuie sã fim mândri cã din rândul nostru s-au ridicat asemenea fii ai satului”.
Gândurile unui jurnalist
OPINIE…Nu pot sã închei acest text fãrã sã subliniez un paradox reflectat, pe de o parte de osteneala autorilor acestui nou volum monografic de a împrospãta si completa memoria colectivã cu privire la istoricul scolilor din comuna Zãpodeni, iar pe de altã parte de prezentul dramatic, chiar existential, în care au ajuns astãzi scolile din satele comunei Zãpodeni, urmare a scãderii natalitãtii (fenomen întâlnit în toate satele României). În acest sens, cel mai sugestiv mesaj a fost cel exprimat de primarul comunei Zãpodeni, dl Ionel Chiratcu, care, cu amãrãciune si durere, ne-a mãrturisit cã s-a aflat în situatia ingratã de a fi închis scolile din satele comunei fiindcã nu mai sunt elevi care sã le frecventeze (a mai rãmas scoala din Zãpodeni si grãdinita din Telejna!!!). Trist, dar adevãrat: satele României, urmare a migratiei masive a tinerilor spre marile orase si spre Occident în cãutarea unui loc de muncã, se depopuleazã în mod dramatic si ireversibil. Oare mai marii zilei de astãzi sunt constienti de aceastã capcanã în care a cãzut democratia postdecembristã?! Existã vreun proiect de tarã care sã-si propunã salvarea satului si a scolilor din satele României ?! Pentru toti învãtãtorii si profesorii care i-au învãtat carte pe copiii din comuna Zãpodeni: recunostintã si respect, iar pentru cei plecati dintre noi, un pios omagiu si vesnicã amintire. Respect si gratitudine autorilor pentru acest nou volum monografic care va îmbogãti zestrea comunei Zãpodeni si care ne obligã si pe noi, membrii acestei comunitãti, sã-l valorizãm. Un gând bun pentru toti locuitorii comunei Zãpodeni!
