ZESTRE… În comuna Lipovãt se aflã trei dintre putinele biserici din judetul Vaslui care fac parte din patrimoniul cultural national. Dintre acestea se remarcã cea mai veche bisericã din judet: BISERICA PAROHIALÃ “SF. GHEORGHE”, care a pãstrat elemente valoroase de arhitecturã popularã, alãturi de icoane pictate pe lemn si pânzã, cãrti vechi românesti cu valoare de patrimoniu, mobilier. De asemenea, tot în comuna Lipovãt se aflã Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, a fostului schit Orgoestii Noi (Negomirestii Noi), din satul Cãpusneni, si Biserica „Nasterea Maicii Domnului”, din satul Chitoc.
Povestea Bisericii „Nasterea Maicii Domnului”, sat Chitoc
Bisericã ctitoritã în 1852-1855, de cãtre postelnicul Stefan Anghelutã si sotia sa, Smaranda, în partea de nord a satului, la marginea pãdurii. Anghelutã, din neam boieresc, primul primar al Vasluiului, mare filantrop, printre altele, ctitor al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Bahnari – Vaslui (1860-1862) si miluitor al Bisericii de lemn „Sf. Voievozi” din Tanacu (1826), a dorit sã facã acest asezãmânt pentru a fi biserica mosiei. Neavând copii, poate si datoritã numeroaselor acte filantropice, spre sfârsitul vietii a scãpãtat. Trebuie mentionat cã, primar fiind, Anghelutã a încurajat micii întreprinzãtori în dauna familiilor traditionale boieresti, un proces iscat din acest motiv între primãrie si familiile micilor boiernasi din Vaslui fiind de notorietate la mijlocul secolului 19. Dupã moartea ctitorului, biserica din Chitoc a fost administratã de fostii proprietari si de obste, devenind de parohie în 1894, fiind înzestratã de Stefan Anghelutã cu 12 ha de teren, din care doar 4 mai sunt azi în administrarea bisericii, 5 fiind în administrarea Fãlciului, iar alte patru nu se mai regãsesc în acte, dar si 18,32 ha de pãdure, acum în administrarea statului. Ca asezare, biserica este situatã pe culmea unui deal, înconjuratã de pãdure, asezãmântul are un farmec deosebit. Drumul de acces spre bisericã, pietruit în fiecare an, cimititul alãturat, cu alei betonate si mormintele aliniate, gardurile din lemn, chiar si casa parohialã alãturatã bisericii, relativ nouã, înconjuratã de livadã, aduc o senzatie de liniste si pace. Pe lângã bisericã, între anii 1857-1874, a functionat unul dintre cele mai renumite seminarii din zonã, înfiintat si întretinut de ctitor, la care învãtau peste 100 de elevi. La aceastã scoalã a învãtat I. Antonovici, viitor episcop al Husilor (1924-1931).
Biserica din Lipovãt si „Trei Ierarhi” din Iasi au acelasi ctitor, Vasile Lupu
Biserica din Lipovãt a fost realizatã din bârne de stejar, dupã ce multã vreme a fost folositã mai mult ocazional, în urma cutremurului din 1986, când biserica nouã, din apropiere, a suferit grave avarii. Din aceastã cauzã si datoritã vechimii locasului, pentru a fi protejati credinciosii de intemperii, pridvorul bisericii a fost închis cu placaj subtire, dublat cu lut, cîstigându-se circa 20 mp ca suprafatã utilã. Se pãstreazã însã arcadele din lemn originale din pridvor, iar grinzile din stejar sunt în cea mai bunã stare. Conform legendelor, pe timpul lui Stefan cel Mare, înaintea bãtãliei de la Podul Înalt, prin zonã ar fi trecut ostile domnesti, iar marele domnitor a ridicat o bisericã pentru cinstirea ajutorului dumnezeiesc primit în luptã. De altfel, asezarea Lipovãt este atestatã documentar încã din 1485, denumirea asezãrii provenind de la cuvântul slavon „lipa”, tei, toponimie probabil legatã de codrii din apropiere. Pe locul acestei biserici, cu hramul „Usperia” („Adormirea Maicii Domnului”), atribuitã lui Stefan cel Mare, s-a ridicat, pe la 1626, o altã bisericã, ctitoritã de Vasile Lupu, mare vornic, si refãcutã înainte de 1717 de cãtre obstea de cãlugãri. Acelasi Vasile Lupu, mai apoi domnitor al Moldovei, a ctitorit si biserica “Trei Ierarhi” din Iasi.
Capusneni, un colt de rai
PITORESC…Este situatã pe culmea unui deal, în capãtul satului Cãpusneni, având o locatie, dar si o priveliste de o rarã frumusete. Cu toate cã au mai bine de 200 de ani vechime, sunt foarte bine întretinute, atât biserica sau clopotnita, cât si cimitirul din vecinãtate. Ctitoritã la 1792-1798 de spãtãreasa Safta Bogdan (fiica logofãtului Ioan Bogdan, vãduva spãtarului Constantin Costache), ca bisericã de schit pe mosia sa, Negomirestii, la obârsia pârâului Horieta. Dupã secularizarea averilor mãnãstiresti din 1863, schitul si-a încetat activitatea, iar biserica a devenit de parohie. Trebuie remarcatã si munca mesterilor care au ridicat biserica, având în vedere starea foarte bunã a grinzilor de stejar din care este realizatã, si mai ales precizia cu care au lucrat, chiar si dupã cele douã secole scurse, îmbinãrile fiind încã perfecte. De plan triconc, cu abside poligonale, trei turle octogonale (pronaos, naos, altar) si pridvor pe vest (sprijinit pe stâlpi crestati). Este clãditã din bârne de stejar încheiate în „cheotoare dreaptã”, pe fundatie de piatrã si tãlpoaie de lemn.
