Târgul Oierilor Vasluieni, la prima editie
OI Exemplare de cea mai bunã calitate geneticã, de o rarã frumusete, pot fi vãzute în locatia de vis-a-vis de bâlciul anual din municipiul Vaslui. Din pãcate, ca si în cazul manifestãrii de peste drum, poate si din cauza lipsei banilor, vizitatorii nu prea se înghesuie, desi ar avea ce vedea. Printre atâtea oi si berbeci de rasã, standul mesterului popular Toader Busnea atrage poate cei mai multi vizitatori, datoritã cântecelor acestuia.
Având în vedere cã EXPO ZOO AGOIND, manifestare de traditie dedicatã agricultorilor din judetul Vaslui are loc odatã la doi ani, începând din aceastã toamnã, un nou eveniment similar a fost inaugurat ieri, 6 septembrie. Târgul Oierilor din Vaslui, eveniment aflat la prima editie si organizat de Asociatia Crescãtorilor de Ovine si Caprine Vaslui, Ovis Mold. În parteneriat cu Institutia Prefectului, Consiliul Judetean, Primãria Vaslui si ANARZ. În cadrul târgului, crescãtorii de ovine din județul Vaslui, dar si din alte judete, îsi prezintã cele mai valoroase exemplare de oi din rasele Karakul, Turcanã Alba, Tigaie, Merinos de Palas etc. „O astfel de manifestare trebuie salutatã si sper sã devinã o traditie. Am spus de nenumãrate ori cã agricultura si zootehnia reprezintã cele mai mari sanse de redresare economicã a judetului nostru, iar Târgul Oierilor ne demonstreazã cã avem un mare potential. Dar nu este suficient sã avem pe câmpuri animale bune si sã nu stie nimeni de existenta lor. Trebuie sã le arãtãm la lume, sã le popularizãm, ca apoi sã le putem vinde usor, sã obtinem bani si sã ne dezvoltãm. Eu am sugerat crescãtorilor de animale si primarilor ca, atunci când sãrbãtoresc zilele satului, sã organizeze si câte o miniexpozitie de animale ale crescãtorilor din zonã. S-ar crea astfel un fel de competitie localã între crescãtorii de animale, lucru care nu poate aduce decât beneficii”, a declarat Levente Csaba Szekely, prefectul judetului, prezent la inaugurare.
Animale de rasã, prezente la târg.
Cu toate cã în centrul atentiei sunt oile si berbecii de rasã, toate una si una, poate una dintre atractii o reprezintã, chiar la intrararea la standuri, câinii ciobãnesti caucazieni sau porcii din rasa Mangalita, „fãrã colesterol”, asa cum declara Florin Manea din Albesti, crescãtorul porcilor, niste exemplare superbe, de altfel. Un alt stand care atrage atentia este al unui oier din Todiresti, Ion Manolache, care prezenta oi si berbeci din rasa Turcanã. „Pânã în 1995 am crescut oi merinos, dupã aceea am vãzut aceastã rasã si am înlocuit toatã stâna, si am câstigat, chiar cu unul din berbecii de aici, premiul I pe tarã la Sibiu, în 2010. Suntem oieri prin traditie, altfel vã spun cã aproape cã nu se mai meritã sã cresti animale, dacã nu ar fi subventiile de la stat. Munca e prea multã, iar practic 70% din ceea ce câstigãm reinvestim în animale, în furaje, în medicamente… Un berbec de 4 – 5 ani, de 100 kg, se vinde cam cu 40 – 60 milioane lei vechi, poate si mai putin, desi, ca sã-l aduci la greutatea asta înseamnã multã muncã si costã multi bani. Mai vindem cas de oaie, pe piatã la Negresti îl dãdeam cu 10 lei/kg, sau îl facem telemea si-l punem peste iarnã, când costã 25 lei/kg. Din pãcate, nu prea mai avem ce face cu lâna sau cu pieile, cã nu mai au cãutare, de le dãm aproape pe degeaba”, se destãinuia Ion Manolache. În afara lui, expuneau exemplare de exceptie crescãtori din Pãdureni, Vãleni, Perieni, Albesti, Muntenii de Sus sau de Jos, Ivãnesti, Gusitei, Husi, Voinesti ori Vutcani, dar si invitati din comuna Victoria, judetul Botosani, sau Plugari, din Iasi.
O altã atractie a târgului, mesterul din Pãdureni, Toader Busnea.
Absolvent al Scolii de Arte Populare, confectioner de instrumente populare: tot felul de fluiere, cavale sau cimpoiae, dar si dascãl pentru noua generatie interesatã de mestesugul sãu sau pur si simplu al artei de a cânta la aceste instrumente, Toader Busnea, din Pãdurenii de Husi, nu numai cã are la vânzare aceste instrumente, dar dã si adevãrate recitaluri pentru vizitatorii Târgului Oierilor. „Am fost la nenumãrate târguri, am expus si la Muzeul satului din Bucuresti, am cântat la ambasade si mi-am prezentat marfa si mestesugul în ale cântatului în mai bine de sapte tãri, dar parcã tot acasã, la mine în judet, mã simt cel mai bine. Zilele trecute, la Târgul Mesterilor Populari din parcul Copou, pe lângã faptul cã am avut vânzare bunã, dând este 120 de fluiere, m-am bucurat sã vãd cã-mi este apreciatã munca, având în vedere pretul destul de ridicat al produselor, pret care reflectã si calitatea lor, cumpãrãtorii fiind destul de numerosi si pretentiosi. În plus, pot spune cã sunt multumit pentru faptul cã vãd cã tinerii au încã aplecare cãtre aceste mestesuguri; în afarã de bãiatul meu, Giani, care îmi calcã pe urme, am avut bucuria sã formez si alti tineri. Îmi aduc aminte cu plãcere de un tânãr de la o casã de copii care, stând lângã mine o zi întreagã si doar urmãrindu-mã, a reusit sã-mi cânte, cu ceva poticneli, e adevãrat, o sârbã din fluier, drept pentru care i-am dãruit acel fluier si, chiar si acum, tin legãtura prin telefon cu el si-i dau sfaturi”, povestea cu mândrie mesterul popular Toader Busnea. Confectionate din fag, paltin, cirest ori prun, chiar si din dovleci, fluierele mesterului Busnea prindeau viatã în mâinile sale mãiestre. Chiar si cimpoaiele din piele de oiaie, instrumente la care nu se încumetã sã cânte chiar oricine, parcã cântau singure, iar vizitatorii, la asa cântare, nu se pot abtine sã nu batã tactul din picior.
