Crimele din Sălcuța continuă să bântuie memoria colectivă. Între 1992 și 1999, cinci persoane au fost ucise, iar justiția nu a reușit să aducă nicio condamnare definitivă. Cazul, comparat cu cel al lui Rîmaru, rămâne unul dintre cele mai controversate din România postdecembristă.
Primele două crime, descoperite în ziua de Buna Vestire, la marginea satului
Ascuns printre dealurile şi pădurile din Bistrița-Năsăud, satul Sălcuța pare încremenit în timp, cu drumurile lui pietruite şi casele vechi, cu cerdac, răsfirate ca dintr-un şirag rupt de mărgele. După Revoluție, cei de aici au plecat, rând pe rând, iar în Sălcuța n-au mai rămas decât vreo sută de suflete. Majoritatea, oameni în vârstă care continuau să trăiască din agricultura şi din creşterea animalelor. Fiind puțini, se cunoşteau şi se ajutau între ei. Aşa că atunci când în Sălcuța a început şirul crimelor în serie, toată suflarea satului a fost îngrozită.
Primele două crime au fost descoperite pe 25 martie 1992, chiar în ziua de Buna Vestire. Era într-o miercuri, în jurul orei 5:00 diminieața, când un localnic, trecând pe lângă ultima casă din capul satului, a auzit din curte un soi de geamăt prelung. Afară era încă întuneric, iar bărbatul a crezut că e vreun animal în suferință şi şi-a văzut de drum. După ce s-a luminat de ziuă, pe la ora 8:00, pe acolo a trecut un alt localnic şi, auzind acelaşi zgomot, s-a uitat peste gard şi l-a zărit pe Ioan F. care agoniza, întins pe pământ, cu capul plin de sânge. Lângă el era un felinar mic, de mână, cu lumina stinsă. Bărbatul a intrat în curte şi atunci, la vreo patru metri de prima victimă, a descoperit-o şi pe proprietara casei, Domnița M., zăcând fără suflare pe o alee de beton.
Citeşte întreaga ştire: Misterul crimelor în serie din satul Sălcuța: 5 oameni ucişi şi niciun vinovat. Principalul suspect, numit „urmaşul lui Rîmaru”, a fost condamnat pe viață şi apoi achitat definitiv
