Veteran de război şi luptător în rezistenţa anticomunistă din munţii Vrancei, Vasile Acsinte se luptă de 25 de ani să-şi recapete gospodăria pe care comuniştii i-au confiscat-o şi au transformat-o în şcoală u când să-i dea căsuţa înapoi, o mână misterioasă i-a dat foc, iar despăgubirile modeste nu le-a încasat nici acum u graţie preotesei Camelia Ciubotaru, Ziarul de Vrancea l-a găsit pe acest om bun şi astăzi, de Ziua Eroilor, vă spune povestea lui extraordinară de viaţă u după ani de puşcărie, muncă forţată la canal şi deportări prin Bărăgan, el speră că omenia nu a murit: „E prea mare nedreptatea în România”, spune prea încercatul om
Astăzi, de Ziua Eroilor, se organizează ceremonii patriotarde, în care decidenţii politici pozează afectaţi, cu mâinile pe inimă, însă în realitate îi ignoră pe adevăraţii eroi ai acestei ţări, cei care încă mai trăiesc şi îşi duc cu greu paşii în sălile tribunalelor pentru a-şi recupera bunurile confiscate de comunişti. Ziarul de Vrancea a descoperit cum statul român îşi bate joc de peste 65 de ani de un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial şi îl pedepseşte chiar şi acum pentru că a luptat în rezistenţa anticomunistă din munţii Vrancei împotriva „ciumei roşii” care punea stăpânire pe trupul ţării. Vasile Acsinte, în vârstă de 94 de ani, căci despre el este vorba, şi-a riscat viaţa pentru ţară, iar ulterior, după război, a luptat împotriva comuniştilor în celebrul grup al partizanilor de la Nereju. Era perioada stalinistă a regimului comunist, iar foştii veterani sperau ca americanii să salveze România de sub jugul rusesc. Văzuseră pe front de ce nenorociri sunt în stare ruşii şi nu au putut să stea cu mâinile în sân. Vasile Acsinte s-a născut în sărăcia anilor ‘20 ai secolului trecut, într-o casă cu şase copii rămaşi orfani de tată. În calitate de ostaş, viaţa l-a purtat, călare şi pe jos, până la Cotul Donului, Moscova şi Stalingrad, iar apoi în înfiorătoarele lagăre din Rusia. În Rusia şi-a pierdut ochiul drept, iar în lagăr a rămas beteag de picior. Dar nicăieri nu i-a fost mai greu lui Vasile Acsinte decât în puşcăriile comuniste, unde a fost închis şi torturat. Piciorul rănit pe front i-a paralizat aproape de tot după ce a fost băgat în „neagra cu apă”, teribila celulă de reeducare a deţinuţilor politici. Vina? Îşi scrisese o rugăciune pe o bucată de lemn. În urma lui, la Nereju, comuniştii i-au confiscat casa, iar în 45 de ani au reuşit să înroşească toate comunele anticomuniste din Munţii Vrancei.
