VIDEO | Momente unice pentru vasluieni, moastele Sfântului Pantelimon Tãmãduitorul au ajuns la Vaslui (FOTO)

PREMIERÃ…Bucurie mare pentru credinciosii din Vaslui. Un fragment din moastele Sfântului Mare Mucenic si Tãmãduitor Pantelimon au ajuns la biserica Sf. Neculai, din zona Confectii. Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a întâmpinat racla cu moaste, aduse cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Pãrinte Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, de la Catedrala Arhiepiscopalã din Constanta. Dupã momentul sosirii Sfintelor Moaste, Ierarhul Husilor a oficiat slujba Acatistului Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, ajutat de un sobor de 24 de preoti. La slujbã au participat peste 500 de credinciosi, care au stat douã ore la slujba în care s-a citit acatistul Sfântului Mare Mucenic si Tãmãduitor Pantelimon. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, pãrintele protopop Adrian Chirvasã si pãrintele paroh Andrei Zãgan.

Peste 500 de credinciosi au ales sã participe la acest moment de rugãciune si de comuniune cu sfintii. În cuvântul adresat celor prezenti, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre motivatia interioarã care i-a determinat pe martiri sã punã mai presus de toate, mãrturisirea credintei în Hristos. «Cine ne va despãrti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorîti toatã ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit» (Romani 8, 35-37). Sfântul Ioan Gurã de Aur, într-o omilie despre mucenicii lui Hristos, a subliniat un adevãr, pe care ar fi minunat ca noi sã ni-l însusim: mucenicii si-au dat viata pentru Hristos, din dragoste pentru El. Ori de câte ori suntem în preajma unui mucenic, trebuie sã luãm aminte la duhul de jertfã pe care l-au avut fatã de Hristos. Cinstirea lor nu ar trebui sã se rezume numai la o raportare exterioarã, superficialã, ci la o profundã meditatie si asumare a modului cum ei L-au iubit pe Hristos. Prin dragostea sa nezdruncinatã de niciun fel de vifornitã exterioarã, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, ale cãrui moaste le avem aici, spre cinstire si mare binecuvântare, nu a pus nimic mai presus de Hristos. Toate cele ale lumii acesteia – care sunt darurile lui Dumnezeu – nu valoreazã atât de mult ca iubirea pe care noi I-o datorãm lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola cãtre Romani (8, 35), ne spune cã „nimic nu poate sã ne despartã de dragostea lui Hristos”. Indiferent de cât de ostil ar fi mediul în care trãim, indiferent de cât de batjocoriti am fi de cãtre cei care încã nu înteleg taina credintei crestine, indiferent cât de mult ne saboteazã cineva pentru calitatea de crestini pe care o avem, nu renuntãm la Hristos, asa cum un om nu poate renunta la iubire. Când renuntãm la iubire, de fapt decidem sã ne dezumanizãm, sã ne desfigurãm, sã renuntãm la calitatea noastrã de fãpturi ale lui Dumnezeu, care avem responsabilitatea de a da o mãrturie despre El», a predicat Pãrintele Episcop Ignatie.

Sfântul Pantelimon vindeca oameni fãrã sã cearã recompensã financiarã

Pãrintele Ignatie a mai spus: «Sfântul Mare Mucenic Pantelimon L-a iubit atât de mult pe Hristos, încât nici mãcar profesia nu si-a pus-o mai presus de iubirea fatã de Dumnezeu-Omul. Era un medic foarte bun, care avea capacitatea de a-i vindeca pe oameni – a deprins aceastã meserie de la medicul Eufrosin. Era atât de bun în aceastã profesie, încât împãratul a gãsit de cuviintã sã-l cheme pentru a fi medicul administratiei imperiale. Evident, asa cum se întâmplã în lumea noastrã decãzutã, în care ne lãsãm cotropiti si captivati de patimi, colegii lui de profesie, invidiosi si gelosi, l-au pârât autoritãtii imperiale – Împãratului Diocletian – cã este crestin si cã, în numele lui Hristos, face vindecãri. Preotul Ermolae (duhovnicul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon) i-a deschis acestuia perspectiva asupra unei realitãti pe care nu o putea vedea – cã Hristos are puterea de a vindeca bolile pe care medicii nu le pot vindeca, cu toatã dibãcia si profesionalismul lor. Dumnezeu vindecã asa cum stie El, si intervine în viata noastrã când stie El. Pe unii îi vindecã, pe altii îi lasã asa, ca sã se izbãveascã prin suferintã – e o tainã, nu este al nostru a judeca. În urma unei asemenea perspective pe care i-a deschis-o preotul Ermolae, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a devenit crestin. Și-a luat numele de „Pantelimon” care, în limba greacã, înseamnã „atotmilostivul” – ceea ce a si dovedit, cu asupra de mãsurã, pentru cã îi vindeca pe oameni, fãrã sã cearã recompensã financiarã sau sã conditioneze actul medical de bani».

Pãrintele Ignatie: „În toate profesiile si în toate straturile sociale, inclusiv în Bisericã, mai sunt oameni care se duc si pârãsc”CURAJOS… Finalul predicii a fost unul fulminant, iar tema delatiunii, amplu debãzutã. «Delatiunea este o meteahnã veche si nouã, în acelasi timp. Pãcatul delatiunii este împânzit peste tot – îl pârâm pe fratele nostru. În toate profesiile si în toate straturile sociale, inclusiv în Bisericã, mai sunt care se duc si pârãsc despre cele din interior, gândind cã îsi vor cîstiga o pozitie bunã într-o anumitã directie. Rãmâne ceva din gena lui Iuda, care a fost un delator prin excelentã (un pârâcios). Într-o exprimare mai colocvialã, am spune cã „a dat din casã” – fãcea parte din cercul foarte apropiat al Domnului Hristos (colegiul Apostolilor), si L-a vândut, pârându-L, deconspirându-L, pentru niste bani, pe care ulterior nu i-a mai acceptat. La fel s-a întâmplat si în cazul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon – fiind pârât de cãtre colegii sãi invidiosi, a suferit martirajul (persecutia). Asa cum Domnul Hristos, pe Cruce, fiind batjocorit, calomniat pe nedrept si discreditat de cãtre toti, tãcea – pentru cã vorbea iubirea Sa desãvârsitã -, nici Sfântul Mare Mucenic Pantelimon nu s-a apãrat. Preasfintia Sa a arãtat cã, pentru martiri, Hristos era totul, astfel încât, renuntînd inclusiv la viatã, simteau cã nu au pierdut nimic: Prin martirajul lor, toti mucenicii lui Hristos nu fac altceva decât sã reediteze, la nivel personal, modul cum Hristos ne-a iubit pe Cruce. Și Sfântul Pantelimon s-a rugat lui Dumnezeu pentru vrãjmasii sãi, cerându-I îndurare si milã pentru cei care îl chinuiau si îl batjocoreau. Sfântul Pantelimon si-a dat duhul în mâinile Domnului, nerenuntînd la credinta crestinã, asa cum i s-a cerut – sã apostazieze, sã renunte la dragostea lui. Pentru Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, dragostea fatã de Hristos era totul, de aceea nu avea cum sã renunte la tot. Cine dintre noi ar renunta la tot ceea ce tine de viata noastrã profundã, de fiinta noastrã? Nimeni nu are aceastã capacitate. Pentru sfintii mucenici, Hristos era totul. De aceea, nu au renuntat, ci au rãmas statornici, chiar dacã au fost supusi unor chinuri fizice si unei terori psihice inimaginabile. Sfântul Nicolae Cabasila spune, atât de sugestiv si de frumos, cã „martirii mergeau la moarte nu din curaj, ci din iubire”. Iubirea era energia care îi ajuta pe martiri sã nu renunte la credinta în Hristos. Ar fi extraordinar, dacã si noi am lua aminte la vietile martirilor, si dacã Hristos ar fi, cu adevãrat, totul pentru noi. Sã nu fie doar Cel pe care Îl cãutãm duminica si în sãrbãtori, iar pe parcursul sãptãmânii sã uitãm de El. Sã simtim cã mintea, inima si gândurile noastre sunt, toate, impregnate de prezenta lui Hristos, si cã El este, cu adevãrat, ceva esential pentru viata noastrã, iar nu ceva periferic. Sã îl avem ca exemplu pe Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, si sã retinem acest gând – Hristos sã devinã totul pentru noi, si nimic din cele ale lumii acesteia, care sunt frumoase si binecuvântate, sã nu fie mai presus de El. Atunci ne vom dovedi cã suntem ucenicii lui Hristos. Sã ne dãruiascã Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, prin mijlocirea sa, dragostea totalã, fãrã intermitente, pe care el a avut-o fatã de Dumnezeu-Omul, si sã nu punem nimic mai presus de El”, si-a încheiat cuvântul Pãrintele Ignatie. În cuvântul sãu, Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie a multumit Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea datã ca racla cu o pãrticicã din moastele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon sã fie adusã la Vaslui, precum si Înaltpreasfintitului Pãrinte Mitropolit Teofan si Înaltpreasfintitului Pãrinte Arhiepiscop Teodosie, pentru acordul oferit în aceastã privintã. Racla cu o pãrticicã din moastele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon va rãmâne la Vaslui pânã în dupã-amiaza zilei de duminicã, 12 martie 2023, când se va reîntoarce la Catedrala Arhiepiscopalã din Constanta.