spot_imgspot_img
9.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Negreșteanca Matilda Pascal Cojocărița, în doliu

- Advertisement -
TRIST… Primul soț al Matildei Pascal Cojocărița, cel care i-a dăruit un copil, s-a stins din viață.

DOLIU… Cunoscuta interpretă de muzică populară, originară din Negrești, Matilda Pascal Cojocărița, trece prin momente grele. Fostul său soț, omul cu care are un copil și cu care a împărțit bune și rele timp de 13 ani, a încetat din viață. Anunțul a fost făcut chiar de artistă pe pagina sa de Facebook: “Ai fost omul cu care am petrecut anii tinereții, 13 la număr, cu care am început viața de familie, omul care mi-a dăruit cel mai frumos și scump cadou de pe pământ, pe Alin, copilul nostru. Am rămas într-o frumoasă relatie de prietenie pe viață. De data aceasta, soarta a fost mult mai crudă și ne-a despărțit pentru totdeauna… Ne-ai părăsit! Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru sufletul tău nobil! Drum lin către stele, Jane! Dumnezeu să te ierte și să-ți odihnească sufletul în pace !”, este mesajul postat pe Facebook de îndrăgita cântăreață de muzică populară.

Matilda Pascal Cojocărița este una dintre cele mai frumoase interprete de muzică populară. S-a născut în Negrești, în 1958, copilărind aici până la vârsta de 17 ani. A absolvit Liceul „Emil Racoviță” din Iași, la seral, iar apoi Facultatea de Muzică, în cadrul Universității „Spiru Haret”. După absolvirea liceului, s-a angajat la Combinatul de fire și fibre sintetice din Iași, unde s-a înscris în ansamblul combinatului. Acolo a cântat muzică populară și ușoară și a participat și la dansuri populare. În 1979 a câștigat titlul de Miss România la primul concurs de frumusețe, desfășurat sub deviza „Muncă, Tinerețe, Frumusețe”. Este căsătorită de peste 30 ani cu violonistul Ștefan Cigu, căruia îi spune Fane. Despre perioada copilăriei petrecute în Negrești, aceasta a povestit: „Părinții mei au fost oameni simpli, care ne-au iubit pe noi, copiii – patru la număr – dar care nu ne-au răsfățat: ne sărutau doar când dormeam și ne-au învățat de mici ce înseamnă munca. Erau săraci, le era foarte greu, iar pe mine, ultima dintre frați, mama n-a vrut să mă facă, dar poate tocmai de asta am fost norocoasă. Pentru că mama avea mereu treabă, tata a fost cel care ne-a legănat și ne-a cântat. Când am început să umblăm, ne purta picioarele, adică ne sprijinea tălpile pe picioarele lui și dansam așa, prin casă, valsuri, tangouri, sârbe și hore. Asta e una din primele mele amintiri, dintre cele mai luminoase, ale copilăriei. Tata făcuse armata în Banat și venise de acolo cu câteva cântece foarte frumoase. De la el am învățat primul cântec, o doină bănățeană – <<Munte, munte, brad frumos>>”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.