Nicolae Ghetãu, un cititor fidel „Vremea Nouã”, ne-a povestit cum dintr-un copil sãrac, care în timpul foametei a dormit în iesle, a ajuns un profesor de muzicã respectat

ARTIST SI PASIONAT DE CURÃTENIE… Nicolae Ghetãu este un pensionar simpatic, fost profesor de muzicã, cu o carierã si poveste frumoasã de viatã. Acesta este unul dintre câstigãtorii concursului „Te abonezi si câstigi cu «Vremea Nouã»”. acesta a câstigat un premiu de 300 de lei. Este abonat vechi al ziarului nostru pe care-l citeste cu sfintenie. De multe ori ne sunã si face corecturile aferente, mai ales când este vorba de careuri si integrame. Când i-am dus premiul, acesta ne-a povestit secretul mentinerii într-o formã excelentã desi are 90 de ani. Acesta este adeptul frumosului, iar curãtenia este totul pentru el. Apartamentul în care locuieste este curat precum o farmacie, iar scara sa de bloc este exemplarã. „Am fost declarati locatarii celei mai curate si frumoase scãri de bloc din Bârlad”, spune cu mândrie fostul profesor de muzicã, iar când vine vorba de pensie, acesta spune cã o parte din bani i-ar da înapoi, dacã cineva i-ar da mãcar un dram de sãnãtate. Povestea sa de viatã este spectaculoasã. Ne-a povestit cum în timpul foametei a dormit o sãptãmânã în iesle, fiindcã familia care la luat în custodie credea cã are pãduchi si boli de piele.

În varã, Neculai Ghetãu, care în glumã spune cã este Mos Neagu, a împlinit vârsta de 90 de ani. Nepotii, copiii veniti de la Iasi si Oradea l-au sãrbãtorit la restaurantul Ro&Mario din Bârlad. A fost probabil cel mai frumos moment din viata sa. Nepotul fetei sale de la Oradea i-a dãruit un tricou, inscriptionat cu numãrul 90 si cu diverse simboluri, fiecare având o poveste. Dar haideti sã-i ascultãm povestea vietii sale, de la un copil care a trebuit sã plece de lângã mamã în timpul foametei, pânã la consacrarea sa ca profesor de muzicã în liceu. «Am 90 de ani si jumãtate. La 7 ani, tata a murit. Era anul 1942. Era la cedarea Basarabiei când nu au mai avut grijã sã plece oamenii în ordine, ci fiecare s-au refugiat în legea lui. Tata a venit într-un vagon, de la Chisinãu pânã la Iasi si s-a îmbolnãvit de tuberculozã. În doi ani s-a curãtat si am rãmas singuri, cu mama si 5 bãieti. Am fãcut patru clase si, la foamea din 1946, am fost luat de Comitetul de Ajutor al Regiunii Secetoase si dus în judetul Arad, la Seitin, lângã Nãdlac. Eu si fratele meu mai mic, Mihai. Nu tin minte ce vârstã avea fratele meu. Am stat la Seitin un an de zile. Ne-au spãlat si îngrijit si o sãptãmânã am stat în spital. Apoi ne-a dus pe fiecare prin sate. Eu am ajuns înapoi la Seitin, un sat aproape oras, cu strãzi si trotuare. Am ajuns la primãrie si cineva l-a luat pe fratele meu de mânã de lângã mine si eu am început sã plâng: „Unde îl duceti? Vreau si eu sã merg cu el!”. Fratele meu a fost luat de o familie si pe mine m-au lãsat acolo. Pe mine m-a luat mama Sena si dl Spiridon. Mama Sena mi-a spus cã eu am pãduchi si m-au lãsat sã dorm o sãptãmânã de zile în ieslea vacii. Ei aveau acolo, sub acelasi acoperis, si casa de locuit si magazie, si locul în care tineau vacile. Au pus un tol în grajd si noaptea eu plângeam si vaca rumega lângã mine. Dupã o sãptãmânã, m-au mutat înãuntru. La intrarea în casã, aveau douã sãli si bucãtãria. M-au întrebat dacã mãnânc pitã cu clisã si am fãcut ochii mari. Stiam ce este pita, dar clisa eu stiam cã e pãmânt. Mã si gândeam cum de mãnâncã oamenii acestia pâine cu pãmânt si îi zic: nana Sena pitã mãnânc, dar clisã nu. Baciul Spiridon a scos apoi o bucatã de slãninã si a început sã mãnânce. Stãteam si mã uitam si mã gândeam dacã sã mãnânc si eu cã îmi era rusine. Pânã la urmã, i-am spus cã din aceea mãnânc si eu numai cã la noi i se spune slãninã. M-a înjurat apoi cu o înjurãturã cu care m-a înjurat tot anul cât am stat la ei: „Bate-te câinii sã te batã, cu slãnina voastrã cu tot”. Am terminat acolo si am venit acasã. Aveam patru clase si m-am întors înapoi la Sârbi, acasã. Casa este la sosea si era fãcutã de tata, în 1935».

Nicolae Ghetãu si-a început cariera de profesor de muzicã la un liceu, desi nu avea decât liceul pedagogic terminat

Cititorul fidel a ziarului nostru si-a continuat povestea vietii sale. „Dupã ce am revenit acasã, am fãcut alti trei ani de scoalã si am terminat 7 clase la 17 ani. L-am avut profesor pe scumpul Roman care a murit acum la peste 100 de ani, la Priponesti, lângã Tecuci. El a fost bãiat de chiabur si a fost la Iasi la facultatea de muzicã, dar nu a terminat cã era fiu de chiabur. A venit la scoala de la Sârbi si eu cântam cu el si cu femeile satului. Aveam corul satului. El este cel care i-a spus mamei sã mã dea la Pedagocic cã am o voce frumoasã. În 1952, am fost la Pedagocic, aici pe Epureanu, unde este cãminul de copii acum. Acolo, am stat 4 ani de zile, la internat. Îmi aduc aminte cã furam lemne de la IRB. Ne spunea directorul sã mergem la cei cu cãrutele de lemne si sã-i pãcãlim sã le aducã la noi în curte. De acolo, dupã absolvire, am ajuns la Scoala Generalã nr. 4, la Cotul Negru si la Scoala Generalã nr. 5, la Piatã. Eram profesor de scoalã, nu de liceu. M-au trimis pânã la urmã la liceu, chiar dacã nu aveam pregãtirea necesarã, pentru cã aveau nevoie de profesori de muzicã acolo. Am stat acolo 9 ani de zile pânã când un coleg m-a pârât la Inspectorat la Vaslui. Între timp, am terminat institutul de 3 ani de profesor. Profesor de muzicã am fost 43 de ani. Îmi amintesc cã am iesit la pensie în 1997. Nu am fost un profesor rãu, dar eram unul exigent”, a mai spus Neculai Ghetãu.

Viata de pensionar i-a priit lui nea Neculai. A ajuns vedetã cu cea mai curatã si frumoasã scarã de bloc din Bârlad

PASIONAT DE ORDINE… Proaspãtul pensionar si-a dedicat urmãtoarea perioadã a vietii sportului, iar disciplina sportivã i-a adus si o deprindere a curãteniei si a frumosului. Scara în care locuieste în Bârlad aratã impecabil. Zici cã este ca o casã. În fatã, are o grãdinã de trandafiri, iar aceasta este marcatã cu o pancartã prin care spune povestea acestei minunate flori. „Dupã ce am iesit la pensie, am reusit sã fac cea mai frumoasã si curatã scarã de bloc din Bârlad. Si nu am fãcut doar asta. Am început sã alerg prin parc, iar toate medaliile pe care le vedeti pe pereti sunt ale mele dupã ce am câstigat multe întreceri sportive”. Când vine vorba de ziar, Mos Neagu, cum îi place sã se alinte, s-a dovedit si bun la criticã: «Citesc „Vremea Nouã” de multã vreme. Dar sã stiti cã, de când ati fost nevoiti sã tipãriti la Bucuresti si nu la Iasi (n.r., din toamna acestui an), sã o zic asa, mai pe tãrãneste, „mai este greseli pe ici pe colo”. Mai apar greseli si le am aici sã vi le arãt. De exemplu, careul nu corespunde cu definitiile si câteodatã apare acelasi careu si azi si mâine».

Mesajul de 1 Decembrie al fostului profesor de muzicã

SÃNÃTATE ÎNAINTE DE TOATE… Nicolae Ghetãu a transmis vasluienilor un mesaj special de 1 Decembrie. Acesta a spus cât de importantã este sãnãtatea si spune cã ar da toatã pensia pentru sãnãtatea pierdutã: „De 1 Decembrie le spun vasluienilor sã nu mai alerge dupã bani. Când s-au mãrit pensiile, am primit 6 ani în plus, studiile si armata. Am ajuns la o pensie de aproape 5.000 de lei si as vrea sã îi dau înapoi, dar sã-mi mai dea încã 10 ani de viatã. 1 Decembrie este Ziua României si transmit românilor sã fie sãnãtosi, cã e cea mai importantã. Eu as da toti banii de pe lume sã mai fiu sãnãtos”.