OMAGIU… Pe 5 noiembrie, pãrintele Mina Dobzeu ar fi împlinit 100 de ani, dacã nu s-ar fi stins din viatã, pe 7 iunie 2018. Sunt huseni care nu au uitat aceastã zi, mai ales cã pãrintelui Mina îi plãcea sã îsi aniverseze ziua de nastere si sã cheme la el oamenii dragi, cãrora sã le dãruiascã tot ceea ce avea mai bun. Era mereu fericit în mijlocul fiilor sãi duhovnicesti care, la rândul lor, îl vedeau ca pe o binecuvântare si îl iubeau pentru tot ceea ce însemna ca om, ca monah si ca luptãtor curajos pentru credinta ortodoxã. În volumul numit „Pãrintele Mina Dobzeu, duhovnicul Husilor”, publicat la initiativa conducerii Episcopiei Husilor, în 2021 (editura Horeb), viata pãrintelui Mina, asa cum a putut fi ea surprinsã în documentele prezentate în aceastã carte atent realizatã, prin strãdania editorilor Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cãtãlin Luchian si Maria Butcu, este reconstituitã în pasaje dureroase. Securisti permanent pe urmele sale, microfoane instalate în chilie, apropiati determinati sã raporteze la Militie fiecare pas al pãrintelui Mina Dobzeu si, apoi, arestãri inevitabile, suplicii si constrângeri – toate acestea au fost asezate de destin pe umerii pãrintelui, dar, oricât de greu era, nu a fost în firea lui sã se plângã de nimic.
Cei care citesc acum filã cu filã din volumul dedicat monahului, constatã cã sunt foarte putine momentele în care pãrintele Mina a vorbit despre ceea ce a îndurat cu adevãrat si despre ceea ce a trãit în închisorile comuniste, dar nu o face pentru a ascunde aceste experiente dureroase, ci pentru cã Mina Dobzeu nu accepta tânguirea si plânsul de propria milã. De pildã, la un moment dat, dupã o altã arestare abuzivã, când câteva luni a dispãrut, efectiv, de la Episcopie, iar husenii s-au îngrijorat, întrucât nu stiau nimic despre el, la revenirea acasã, pãrintele a avut tãria de a nu povesti nimic din cele îndurate. Era felul sãu de a nu mai rãspândi suferinta nici mãcar prin mãrturisiri cãtre cei dragi. Îndura si tinea ce era greu si spinos pentru sufletul sãu si apoi mergea înainte dupã îndemnul propriu, încrustat pânã si pe piatra sa de mormânt: „Uitã rãul, rabdã mult, iartã totul”!
Parastas la mormântul pãrintelui Mina Dobzeu!
Sâmbãtã, 6 noiembrie, Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba Parastasului pentru pãrintele Mina Dobzeu, cu prilejul împlinirii, pe data de 5 noiembrie, a celor 100 de ani de la nasterea sa. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele secretar eparhial Sofian Gaman si pãrintele protopop Marius Cãtãlin Antohi. La finalul slujbei, oficiatã la mormântul pãrintelui, din partea de est a altarului Catedralei Episcopale, Ierarhul Husilor a amintit de chipul de luminã al duhovnicului Husilor: „Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nasterea marelui mãrturisitor, în vremuri de prigoanã si de ostilitate fatã de credintã, Pãrintele Arhimandrit Mina Dobzeu. Pãrintele Mina a iubit foarte mult lumina. Adeseori, eu, care l-am cunoscut mai îndeaproape în ultimii sãi ani din viata pãmânteascã, l-am auzit strigând, din adâncul sufletului sãu: „luminã, luminã, luminã!”. Am nãdejde cã pãrintele Mina a împlinit cuvântul lui Hristos, care ne spune sã iubim lumina, ca „sã devenim fii ai Luminii”. Pãrintele Mina detesta întunericul moral, pentru cã iubea curãtenia lãuntricã, ordinea si frumusetea interioarã, pe care îsi dorea sã le aibã toti cei care intrau în legãturã cu dânsul. Îi îndemna pe toti sã iubeascã lumina. Pãrintele Mina se îndeletnicea cu Rugãciunea lui Iisus, pomenirea Numelui mântuitor si dãtãtor de luminã. Îndemnul pãrintelui Mina, la acest moment de pomenire, ar trebui sã fie acesta: „sã iubim lumina si sã ne ferim cât putem de mult de întunericul moral, de întunericul patimilor, care ne desfigureazã din punct de vedere moral„. Am încercat, împreunã cu preotii si credinciosii eparhiei sã marcãm centenarul nasterii pãrintelui Mina printr-un Simpozion la care au participat mai multe personalitãti care l-au iubit pe Pãrintele Mina. Cu acel prilej, am editat un volum de documente din arhivele bisericesti si din arhivele securitãtii. În acest volum putem vedea, cu maximã pregnantã, curajul de duratã al acestui mãrturisitor al lui Hristos în vremurile comuniste. Nu a lãsat sã intre în inima sa nicio fãrâmã de ezitare în fata presiunilor la care a fost supus, atât în închisoare, cât si dupã ce a iesit din aceasta. Nu a cedat nimic din sufletul sãu în defavoarea dragostei si a credintei nestrãmutate pe care o nutrea fatã de Hristos. Vedem, în acest volum de documente, un „om de flacãrã”, un om cãruia nu i-a fost fricã de nimic, nici mãcar cã si-ar fi pus viata în pericol, cu atât mai putin pozitia sa socialã sau chiar slujirea sa preoteascã. L-a iubit pe Hristos fãrã intermitente si i s-a dãruit cu întreaga sa fiintã, mai ales prin curajul mãrturisirii. Un curaj pe care, din pãcate noi nu îl mai avem astãzi, chiar dacã nu mai sunt aceleasi vremuri de prigoanã. Sã îl avem în minte pe pãrintele Mina si sã ne asumãm modul sãu de vietuire în Hristos”, a spus Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor.
