PASTELE, LA CEI FÃRÃ FAMILIE Pentru unii dintre ei, chipurile pãrintilor au devenit o vagã amintire. Altii, nici mãcar nu le tin minte. Erau prea mici când au ajuns în grija statului. Primele mângâieri, sfaturi si observatii le-au primit de la familia formatã din angajatii Protectiei Copilului. Si în acest an, se pregãtesc sã întâmpine sfintele sãrbãtori ale Pastelui cu aceeasi emotie si bucurie cu care le asteaptã, la el acasã, fiecare copil înconjurat si ocrotit de dragostea pãrintilor sãi. În miros de cozonac, i-am gãsit pe cei opt orfani cu nevoi speciale stând roatã în jurul mesei din bucãtãrie si îndeletnicindu-se cu vopsitul si încondeiatul ouãlor, care urmau sã fie frumos rânduite, într-un cosulet cu iarbã. Aceasta este atmosfera din preajma sãrbãtorilor, în oricare dintre locuintele protejate din judet, aflate în subordinea Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului Vaslui.
Locuinta protejatã pe care am vizitat-o ieri, este, de fapt, o cãsutã plinã de luminã, pe care si-ar construi-o orice familie cu copii. Dormitoare spatioase, cu ferestre mari, astfel încât sã fie inundate de luminã, bucãtãrie si living – acesta este tiparul constructiei tuturor celor opt locuinte protejate care existã în judetul Vaslui. Acest model de constructie a fost special ales, pentru ca persoanelor aflate în grija statului sã li se asigure un climat la fel ca acela din casa unei familii ai cãrei membri se adunã în bucãtãrie si living sau se tolãnesc pe canapeaua din hol, unde schimbã impresii. Luminã, cãldurã si intimitate – acestea sunt calitãtile locuintelor protejate, unde alãturi de personalul calificat, cei orfani sau abandonati, cu dizabilitãti sau fãrã, simt cã sunt acasã. „Este o meserie unde nu ai ce cãuta dacã nu te implici sufleteste. Fie cã sunt cu nevoi speciale, fie cã nu, lucrezi cu oamenii, si aceasta nu este o muncã ce poate fi fãcutã mecanic. Ei trebuie stimulati tot timpul, ajutati, îndrumati sã-si punã în valoare calitãtile. Avem tot felul de concursuri. Cine are cel mai curat dormitor, cel mai frumos strat…Acum, fiindcã vine Pastele, am initiat concursul <
Natura le-a hãrãzit o minte si o inimã de copil
Desi unii au peste 30 de ani, în ochi li se citeste aceeasi nevinovãtie pe care o regãsim în privirea unui copil, aflat la o vârstã la care mintea si sufletul nu au fost încã pervertite. Se bucurã de orice vizitã, le place sã-i „cadoriseascã” pe musafiri cu lucruri create de ei, îngrijesc pe rând cãsuta, curtea si grãdina, merg la bisericã si chiar la lucru, la oamenii din sat, câstigându-si bani de buzunar! Dragos (25 de ani) a primit, în schimbul muncii sale, un telefon mobil! Spune cã îl foloseste pentru a vorbi cu rudele sale din Italia si Germania. Ne aratã, cu mândrie, medalia de aur câstigatã la un concurs sportiv. Elena, de 37 de ani, abia asteaptã sã vinã prãsitul, ca sã câstige bani sã-si cumpere „diverse lucruri care le plac fetelor”. Pasiunea ei este sã coase goblenuri si sã realizeze împletituri din noduri, care au dus-o la concursuri în mai multe locuri din tarã. Nu li se interzice sã munceascã, fiindcã acesta este un mod foarte bun de a interactiona cu oamenii din afara locuintei, de a învãta ce presupune asumarea unei responsabilitãti, de a avea satisfactia câstigului prin propriile forte, care le mãreste încrederea în sine.
