Pildele lui Solomon de la Podul Înalt și cum vrea acestă să ridice din nou Marea Oaste a țării în războiul cu Rusia

NEINSPIRAT CA BUZATU… La 551 ani de la bătălia de la Podul Înalt, deputatul Adrian Solomon vrea o capelă la Băcăoani, la statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare. Dar există însă un lăcaș ridicat chiar de domnitor, în cinstea eroilor căzuți, dar și a victoriei din 1475: Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui

EVENIMENT… Ansamblul monumental de la Băcăoani a devenit astăzi, 10 ianuarie, din nou, un loc de pelerinaj pentru politicienii locali, care au vrut să marcheze cei 551 ani de la cea mai importantă victorie a domnitorului Ștefan cel Mare împotriva otomanilor. Au fost prezenți parlamentarii Ana Rinder, Adrian Solomon, Cătălin Mândru, primarul și viceprimarul Vasluiului -Lucian Braniste și Valeriu Caragață, subprefectul Andrei Șerban și vicepreședinții Consiliului Județean – Mădălin Căciulă și Costel Zară. Deși a participat la ceremonie, președintele Ciprian Trifan l-a lăsat pe Mădălin Căciulă să țină un discurs, motivându-și decizia prin faptul că se află în… concediu. Deputatul Solomon le-a spus celor prezenți la eveniment că lângă ansamblul monumental ar trebui ridicată o capelă „pentru ca toți să vină să aprindă o lumânare în memoria celor care au căzut aici, pe aceste locuri, pentru gloria neamului nostru”. Voievodul Ștefan cel Mare s-a gândit la acest lucru în urmă cu peste cinci sute de ani și a ridicat Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” de la Curțile Domnești. Nu ar fi rău, însă, dacă tot se doresc investiții pentru evidențierea acest moment, să se ridice un astfel de monument la Valea Oanei, în locul unde legenda spune că a fost cel mai mare măcel, după ce turcii dezorientați au fugit de-a lungul cursului râului Racovei și au fost măcelăriți. Se spune că acolo s-a făcut o movilă uriașă, de turci și moldoveni căzuți la datorie  și s-a acoperit cu pământ, iar domnița Moldovei a plâns amarnic și de aici și denumirea de Valea Oanei. Ștefan cel Mare ar fi ordonat să i se instaleze un cort după dâmbul care străjuiește partea de vest a satului. Revenind la evenimentul de astăzi, mai trebuie să precizăm că, în discursul său, deputatul Solomon a atins un punct sensibil: necesitatea întăririi armatei române, „în contextul urgiilor actuale”. Un alt aspect important de precizat vine de pe plan politic: haosul din organizația județeană PNL Vaslui s-a observat și astăzi, pentru că liberalii nu s-au putut organiza nicicum pentru a depune o coroană de flori, deși primarul comunei care a găzduit evenimentul este de-al lor.

Profesorul Ene-Vasile Spîncenatu a prezentat câteva repere istorice cu privire la semnificația evenimentului. Acesta s-a adresat participanților în cel mai simplu mod, însă semnificativ: „dragi urmași ai lui Ștefan. Ziua de 10 ianuarie 1475 a rămas întipărită în istorie ca ziua unei mari victorii, obținută de voievodul nostru împotriva celui mai mare imperiu care era atunci. Imperiul otoman, la vremea aceea, avea forțe armate cât nu avea toată Europa la un loc, iar acest imperiu s-a nimerit să aibă pe vremea marelui nostru voievod, un conducător –  Mahomed al II-lea. După ce a cucerit Constantinopolul, în mintea lui a încolțit ideea că poate cuceri întreaga Creștinătate. A urmat pas cu pas această idee, înțelegând că pătrunderea în Europa trebuie să înceapă cu gurile Dunării. În 1462, sutanul încercă să cucerească Chilia. Atunci, marele nostru voievod Ștefan a înțeles că turcii au pus ochii pe țările noastre și a început pregătirea. Asta a însemnat să-și atragă țara de partea lui și a reușit ca nimeni altul să ridice o oaste de țară. O oaste credincioasă întâi țării, dar și lui. Confruntările cu turcii au început în 1473, la început pe teritoriul Munteniei și s-au sfârșit pe 10 ianuarie 1475. Există unele discuții între specialiști despre locul unde s-ar fi petrecut bătălia. Cei mai mulți specialiști au căzut de comun acord că aici a avut loc bătălia. Sunt și unii care susțin că bătălia s-ar fi petrecut dincolo de Vaslui, pe teritoriul actualei comune Ștefan cel Mare. Tradiția locală, urme, studii, încline spre această zonă (n.r. Podul Înalt). și toponimia locului -Secuia, Băcăoani, dovedește treaba aceasta, pentru că în bătălia de la Vaslui, domnitorul Ștefan a reușit să adune o oaste de țară care număra undeva la 40.000 oameni. Dintre aceștia, 5.000 au fost secui. După bătălia, cu generozitate, voievodul le-a dat carte domnească, adică drept la pământ, iar urmașii lor sunt locuitorii acestor locuri”, a transmis prof. Ene-Vasile Spîncenatu.

Adrian Solomon: „Arc peste timp, asta este o lecție și pentru noi”

În timp ce reprezentanții instituțiilor locale și-au citit alocuțiunile de pe foaie, deputatul Adrian Solomon, profesor de istorie la bază și angajat al muzeului județean (n.r. autosuspendat din funcție pe perioada mandatului de deputat), a ales să țină un discurs liber. Acesta a propus ca până în 2035 să se ridice lângă statuia lui Ștefan cel Mare o capelă unde oamenii să poată aprinde o lumânare în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă în 1475. Pentru acest lucru, voievodul a ridicat, în urma bătăliei de la Podul Înalt, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” de la Curțile Domnești. Este lăudabilă propunerea deputatului, absolut mai necesară decât ce a ales Dumitru Buzatu să construiască – punctul turistic din lemn ce seamănă mai degrabă cu Grajdul lui Catalan, însă sunt și alte locuri ce ar trebui puse în evidență pentru acest moment istoric. Un exemplu este Valea Oanei, unde legenda spune că domnitorul i-a instalat fiicei sale de suflet un cort, pentru a fi mai aproape de tabără și locul unde au fost îngropați majoritatea participanților căzuți la Podul Înalt: „Suntem la 551 ani de la cea mai mare victorie a românilor împotriva islamului și a turcilor otomani, ca să-i comemorăm pe cei care și-au jertfit viața pentru ca noi să putem fi astăzi o națiune mândră de Europa și un popor demn de faptele înaintașilor noștri.  Odată ce marele Ștefan a decis să nu mai plătească tribut Turciei, conduse de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, s-a pregătit pentru marea confruntare. Și-a înarmat răzeșii, a convocat marea oaste a țării, nefiind convins că o oaste de lefegii poate să țină piept Turciei otomane. Lefegii sunt întotdeauna primii care fug de pe câmpul de bătălie. Este și pilda bunului păstor în Sfânta Scriptură, iar Iisus spune că păstorul plătit, când vede lupul, părăsește oile și pleacă. Pleacă pentru că este plătit și oile nu sunt ale sale și nu îl interesează soarta lor. Așa și steagurile boierești, și oștile de mercenari, întotdeauna erau cele care trădau, care părăseau câmpul de bătălie, întorcând armele împotriva celui care trebuia să fie apărat. Convocând oastea cea mare a țării, Ștefan cel Mare a avut sorți de izbândă. Arc peste timp, asta este o lecție și pentru noi. Va trebui să vedem, în contextul urgiilor actuale, dacă nu ar trebui să gândim și noi asemenea lui Ștefan și asemenea pildei bunului păstor. Tot făcând un arc peste timp, la 500 de ani de la bătălie, autoritățile comuniste au făcut acest monument impresionant, un lucru extraordinar, dar după 36 de ani de la revoluție, nu avem nicio scuză că lângă acest monument nu am făcut o capelă de rugăciune pentru ca toți să vină să aprindă o lumânare în memoria celor care au căzut aici, pe aceste locuri, pentru gloria neamului nostru.  E o datorie ca la 560 de la această bătălie, cu toții să ne mobilizăm și să facem acest loc de rugăciune și de comemorarea creștinească a celor care au căzut pentru țară”, a spus deputatul Adrian Solomon. Acesta și-a încheiat discursul în acord cu vremurile pe care le trăim: „Să dea Domnul să fim sănătoși, să fim demni de faptele înaintașilor și armatei române doresc să aibă parte de liniște și de pace”.