UTOPIE Noutãtile pe care le aduce Legea Educatiei constau si în introducerea portofoliului educational al elevului care va reprezenta “cartea de vizitã” a acestuia. În portofoliul educational, dascãlii ar trebui sã includã o prezentare a copilului pe care l-au avut ca elev timp de un numãr de ani, activitãtile la care a participat, implicarea elevului în activitãti culturale sau sportive, precum si participarea acestuia la olimpiade si concursuri scolare cu rezultatele obtinute.
Odatã cu introducerea portofoliului educational pãrintii se tem cã elevul ar putea fi supus în mare mãsurã subiectivitãtii cadrelor didactice, pe de altã parte profesorii considerã cã portofoliul pe care îl va primi fiecare elev la pãrãsirea ciclului gimnazial si intrarea în liceu este o idee inspiratã din sistemul francez, care nu ar putea fi aplicabilã în sistemul de învãtãmânt românesc. “Acest portofoliu educational reprezintã de fapt o acomodare a instrumentelor folosite în educatia din Europa, din Franta mai bine zis, numai cã în conditii diferite. Acolo aceastã muncã este mult mai redusã din cauza faptului cã profesorul are o functiune de lucru mai micã si în felul acesta profesorul are de fãcut mai putine portofolii. Portofoliul trebuie fãcut individual. Dacã o clasã de 20-25 de elevi o duci trei, patru ani ai timp sã faci observatii pertinente, adevãrate. Dar, pentru un profesor de la gimnaziu este imposibil, care are o orã la o clasã. Pentru asta, cadrul didactic ar trebui ca la un numãr de 18 clase a câte 30 de elevi, sã facã peste 500 de portofolii! Acest lucru presupune sã ai un singur an în care ar trebui sã faci observatii pentru fiecare elev. Ori asta ar presupune o muncã birocraticã iesitã din comun. În Occident, este consilier scolar care se ocupã de activitatea educativã, în timp ce profesorul se ocupã de activitatea instructivã. La educatori si învãtãtori, portofoliul va fi realizabil, însã la clasele mai mari va apãrea formalismul. Dacã vrem sã ne compatibilizam cu învãtãmântul european ar trebui sã facem încadrarea profesorului, cu tot cu consilier scolar, cu alti specialisti, cu psiholog scolar. Spre exemplu, la noi la scoalã nu avem încadrat un psiholog scolar, în conditiile în care a crescut foarte mult numãrul copiilor cu probleme educationale, de comportament. Desi mai apelãm la CJRAE, nu este o muncã sistematicã cu acesti elevi, pe care nu le poti rezolva în douã-trei sedinte. Facem reforme pe-a încercatelea! Se va birocratiza sistemul. Când se va ajunge în Romania ca profesorul sã aibã acces la un calculator în care sã tinã evidenta tuturor copiilor, care sã prevadã ce progrese a fãcut copilul, atât sub aspect comportamental cât si educativ?! Cred cã se va aplica treptat acest portofoliu, începând cu clasele primare, unde va avea succes mai mare.Trebuie schimbat sistemul la gimnaziu si liceu, întrucât nu va functiona”, considerã profesorul Melu Iacob.
Birocratie tipic românescã
Prin introducerea portofoliului educational al elevului, se va crea o birocratie tipic româneascã, crede un alt profesor vasluian. “Sistemul portofoliului educational al elevului este inspirat de la francezi, si ar presupune ca în locul calificativelor sã existe si niste fise de observatie pe care sã le trimiti familiei care sã continã lucruri esentiale despre activitatea elevului în cadrul scolii. Ei bine, la noi, treaba asta ar degenera într-o altã birocratie de tip românesc, cu hârtogãraia aferentã. La francezi, la fiecare sfârsit de semestru, profesorul are de scris doar o propozitie sau o frazã lângã nota elevului, aceasta fiind de fapt o simplã caracterizare a elevului. Acest portofoliu ar fi realizabil si la noi, dacã ar însemna cam acelasi lucru cu ce fac francezii”, ne-a declarat profesorul Alexandru Mâtã.
