Vitezomanul Gicã si-a luat amendã micã. Bãiat serios, Gicã, nu a pus la îndoialã decizia politistului care, afisând figura justitiarului, îl mustra cu privirea. Un lucru îl nedumerea însã: de ce vecinii, prietenii si prietenii prietenilor, care încãlcau aceeasi lege zi de zi, nu erau la rândul lor amendati? Istet din fire, aceasta a realizat cã orice pãdure are uscãturi, inclusiv Institutia Politiei. Pe de o parte, sunt politistii care primesc spagã, cei care colaboreazã cu infractorii si cei care devin capul infractorilor, iar pe de altã parte, în aceeasi categorie, a uscãturilor, intrând si cei situati la extrema opusã care, stãpâniti de un exacerbat simt al datoriei, devin atât de scrupulosi în a-si exercita dificila meserie, încât ascultã doar de ascutitul lor instinct de politisti „doxati”. Probabil impresionati de „Politia în actiune”, „Ora de vârf” si alte filme fantastico-puerile, îsi creeazã propriile fantezii ale unor eroi în devenire, uitând în cele din urmã sã mai facã diferenta între vis si realitate. Ca niste adevãrati rangeri texani cu alurã de Chuck Norris, eroii wannabe, stau în masinile lor, – ieftine de altfel-, dar ale cãror dotãri speciale au fãcut ca pretul sã se ridice la zeci de mii de euro, –„preturi corecte” dom’le!- vânând amãrâti cãrora sã le mai aplice câte o amendã la cea mai micã gresealã. Domnilor politisti, dacã legea este valabilã pentru toti cetãtenii 24 de ore din 24, aplicati-o în permanentã sau, în cazul vostru, simtul datoriei se trezeste doar din când în când?!
