A dus o viață plină de lipsuri, nu s-a bucurat de copilărie și nu a avut parte de o familie unită. Asta nu a împiedicat-o, însă, pe Alina Ciobanu să fie la școală o elevă de media 9 și să obțină 7,75 la Evaluarea Națională de anul acesta. Nedormită, nehrănită și cu puținele haine pe care le mai primea în dar de la oameni cu suflet, adolescenta nu s-a gândit nicio clipă să renunțe la școală. E obișnuită cu greutățile și, din nefericire, a învățat de mult prea mică să renunțe la visele ei pentru că singurul venit al familie provenea din ajutorul social. Acum, însă, e nevoită să înfrunte un alt obstacol. Adolescenta urmează să ajungă într-un centru de plasament, pentru că mătușa sa, cea care a luat-o în custodie din cauza problemelor de familie, a făcut cerere către Protecția Copilului că nu o poate întreține la liceu. Alina nu a fost repartizată la niciun liceu, pentru că singurele sale opțiuni completate pe cererea de admitere fuseseră cele de la Colegiul “Cuza Vodă” din Huși. “Am fost îndrumată să aleg un liceu din Huși, pentru că voi ajunge într-un centru de plasament de acolo. Nu știam ce să aleg ca opțiuni. Mi-am ales profilul uman, filologie, apoi am pus și pe cel real, iar domnul director chiar m-a întrebat dacă sunt sigură că aici vreau să aplic. Dar eu ce puteam să fac? Eram obligată să completez pentru Huși”, explică adolescenta. Alina mai are, însă, o șansă în următoarea etapă de admitere la liceu. In rândurile de mai jos vă invităm să-i aflați povestea, căci drumul greu parcurs până acum e o adevărată lecție de ambiție și perseverență pentru orice om, iar de veți dori să o susțineți să-și continue studiile, ne puteți contacta pe adresa de e-mail a redactiei office@vrn.ro.
Alina Elena Ciobanu are 15 ani jumătate, este sociabilă, muncitoare și încearcă să fie zâmbitoare chiar și în momentele grele. Cu o copilărie zbuciumată, un tată care a ales drumul alcoolului și o mamă care de descurcă de azi pe mâine, adolescenta trebuie acum să se adapteze unui nou stil de viață: mătușa ei, cea care a luat-o în tutelă, va renunța la custodie, iar fata va ajunge în Centrul de Plasament de la Huși. Cu toate acestea Alina își menține zâmbetul copilăros și spune că “de ce să afecteze pe cel din jur ceea ce am în sufletul meu? Arăt cât pot de mult partea bună. E foarte greu, dar dacă în timp consider că merită să arăt cuiva și ceea ce am în suflet atunci destăinui, dacă nu, atunci cunoaște-mă așa cum îți arăt eu. Și zâmbesc mereu. Nu sunt ieșită în lume. Sincer, nu știu la ce se folosesc banii în afară de mâncare și îmbrăcăminte. Aici, la noi, printre dealuri, nu prea ai unde să ieși și să vezi vreo ceva”.
Mărturisiri dureroase: “Într-o noapte, a început să mă bată foarte tare, m-a dat cu capul de pereți…”
Provine dintr-o familie greu încercată, cu cinci copii, doi băieți (25 și 20 ani) și trei fete (24 ani, 15 ani și 11 ani), care a trăit toată viața din ajutorul social. “Noi nu am știut ce sunt acelea sărbători. De foarte multe ori noi dormeam pe afară, pe unde apucam, plânși și nemâncați am făcut foamea mulți ani la rând. Până acum trei ani, când el a făcut cel mai mare scandal cu bătăi, nu am mai suportat. Am vorbit și cu mama și am încercat să căutăm soluții să plecăm. Mama și cu sora mea mai mică au reușit să plece de lângă tata, dar eu am rămas, pentru că nu voiam să mă mut, din nou, de la școală. Nu voiam să pierd colegii și profesorii de la Școala Delești. Am mai fost pentru vreo două luni la școala din Buda, dar nu m-am acomodat acolo. Pentru siguranța mea de acasă, am încercat și am făcut tot posibilul să “respect regulile”, așa zisele reguli, să mă conformez și să accept modul acesta de viață, astfel încât să îmi pot continua școala. Nu aveam altă posibilitate pe atunci. În fiecare an mama pleca de lângă el, se ducea la mătușa mea sau la casa părintească a ei, dar de fiecare dată când plecau, eu rămâneam la tata pentru că eu mă gândeam la școală și la faptul că trebuie să continui, cumva ca să ajung să fac și liceul și să merg mai departe. A fost foarte greu cu tata, condițiile practic erau imposibil de acceptat. Sunt foarte multe de spus. Prin ce am trecut eu și mama, și frații mei… Sunt momente greu de înțeles. Unii nu înțeleg cât de greu a fost și încă mai este. Doar în sufletul nostru se simte adevărata durere prin care trecem mereu. Eu am vrut mereu să merg la școală, să ajung la liceu și să reușesc să îmi fac un viitor cât de cât. De foarte multe ori nu aveam ce să mănânc și chiar dacă aveam ceva acolo, nu puteam să mănânc pentru că mă ținea pe afară, dormeam pe unde apucam pe afară, iar dimineața mă duceam la școală nehrănită și obosită. Ajunsesem într-un punct în care nu mai rezistam. ~ntr-o noapte, a început să mă bată foarte tare, m-a dat cu capul de pereți, iar, într-un moment de pauză al lui, am încercat să sun pe mama. Aveam un telefon micuț, nu prea mergea bateria la el și cu acesta încercam să mai țin legătura cu mama, fără ca el să știe, pentru că nu aveam voie să vorbesc cu ea. Nu mă lăsa el. M-am speriat foarte tare, am crezut că mă omoară. Motivul lui pentru care a acționat așa de brutal a fost că, aflase el cumva, că eu o mai sunam pe mama din când în când. Plângând, l-am rugat să nu mă mai bată, că nu mai rezist așa, dar el parcă nu a auzit. S-a înfuriat mai tare, a început să mă bată mai tare, mi-a tras două palme, am amețit și când mi-am revenit puțin a început să mă dea cu capul de pereți. Abuzată sexual nu am fost, nu încă, dar sincer nu știu la ce se putea ajunge. Tremurând și plină de dureri i-am zis că trebuie să merg la toaletă. Nu vroia să mă lase. Am insistat că am nevoie la toaletă. El se aștepta să fug, pentru că i-am spus că nu mai rezist cu bătăile astea, dar i-am mai spus că poate să meargă și el cu mine și să stea la vreo 2 metri în fața ușii, că va vedea că sunt la toaletă. Am prins curaj, el fiind la aproximativ 2 metri distanță, m-am strecurat pe lângă el și în fugă am plecat de acasă. Nu m-a prins, mi-au sărit și papucii din picioare și căciula care o aveam în cap, mă mir și acum cum de am reușit să fug … dar nu m-am oprit până nu m-am simțit în siguranță. Nu aveam pe cine să sun decât pe mama. Ea se afla pe atunci la mătușa mea, care îmi este tutore acum. Mama m-a chemat acolo lângă ea și astfel prin întuneric, pe niște dealuri am mers până am ajuns la mătușa mea. Am încercat să găsim împreună soluții să vedem cum să facem, pentru că eu nu voiam să renunț la școala de la Delești. Am vorbit cu mama mea și ea a fost de acord ca mătușa să mă ia în plasament și toate acestea au fost pentru că doream să continui să învăț la școala din Delești. Cu toate acestea, nici aici nu am scăpat de scandalurile care le facea tata. Și nu doar ca venea la casa mătușii mele să facă scandal, dar venea și la școală. Venea pe motiv că îmi poartă de grijă la școală, dar mereu era beat și făcea scandal profesorilor, dommnului director… Ne amenința pe toți, pe mama chiar și pe mine”.
Mama stă în Buda, tatăl în Bălești, mătușa în Cozmești și Alina a urmat Școala din Delești
Sora mai mare a Alinei, de 24 de ani, e măritată în Anglia. Fratele are 25 ani, muncește în Franța pentru că vrea să urmeze Facultatea de limbi străine.”Povestea este tristă și pentru fratele meu, că atunci când era în clasa VIII-a el nu spera să meargă la facultate. Nu existau astfel de vise în familia noastră, era imposibil. ~n acea perioadă mersul la școală se făcea cu microbuzul și se plătea biletul. ~ntr-o zi el a mers pe jos până la școală, pe timp de iarnă, îi degeraseră degetele la mâini și la picioare, iar când a ajuns la școală doamna dirigintă a lui, profesoară de matematică, l-a văzut și a apelat imediat Ambulanța. Ajunsese în postura în care să îi fie amputate degetele, dar după tratamente mai multe și-a revenit. Pe atunci a venit și televiziunea și a făcut material cu el, l-au dat la televizor, iar câțiva oameni care l-au ajutat să ajungă și la facultate. După trei ani de facultate, acei oameni au încetat să îl mai ajute, astfel el nu a mai putut continua și a renunțat. Era la Textile și Pielarie din Iași, dar el voia la Litere, limbi străine, pentru că se descurca foarte bine în direcția aceasta. Și-a luat inima în dinți, iar după trei ani de facultate a plecat în străinătate, și-a găsit un loc de muncă bun, dar se chinuie să strângă bani ca să poată să dea la facultate, cel mai probabil acolo, în Franța. Nu cred că se va mai întoarce aici la noi. Celălalt frate al meu are 20 de ani. Și el a avut aceeași viață ca și mine. El a fost plecat o perioadă, prin alte locuri, nu i-a fost bine departe, luase bătaie de pe la șefii lui, apoi a revenit aici și începuse să meargă pe calea credinței. Mergea des la biserică, nu își găsea liniștea acasă, își dorea mereu să fie într-un loc liniștit astfel a mers la mănăstire, la Bârlad, la Alexandru Vlahuță”.
Mătușa Alinei: “Nu mă descurc să o întrețin la liceu. Vrem, totuși, să continue studiile, pentru că este un copil bun la învățătura, este harnică, deșteaptă și descurcăreață”
Mătușa ei a decis în ultima lună să renunțe la custodie și a făcut cerere la Protecția Copilului pentru ca fata să fie luată într-un centru de plasament. “Eu nu am renunțat la tutela fetei pentru că nu este cuminte sau pentru că nu este ascultătoare. Au intervenit mai multe probleme, printre care și cea cu mama ei, care a sunat la Protecția Copilului și a spus că din cei 600 lei pe care îi iau pentru că am fata în plasament, nu îi cumpăr fetei îmbrăcăminte. Dar fata a avut haine, a mai primit și cadouri de la părintele de la noi din sat. La școală a avut tot ce i-a trebuit. Nu a dus lipsa de absolut nimic referitor la mâncare și îmbrăcăminte. Dar pentru a o întreține la liceu, nu mă descurc, pentru că ar veni 400 lei internatul pe lună, apoi cu naveta sau mâncarea și îmbrăcămintea fetei nu ne încadrăm în restul de 200 lei. Cei de la Protecția Copilului m-au sfătuit să fac cerere pentru trimiterea copilului la un Centru de Plasament, pe motiv că nu am resursele financiare pentru a întreține un copil la liceu. Ni s-a spus că Alina va fi într-un centru de la Huși și, la admitere, trebuie să punem ca opțiuni primare liceele din Huși. Noi vrem ca fata, totuși, să continue studiile, pentru că este un copil bun la învățătura, este harnică, deșteaptă și descurcăreață. Nu e un copil rău și vrea și ea să ajungă departe. Ne-am gândit pe toate căile împreună cu doamna de la Protecția Copilului, nu vrea nimeni să o vadă ajungând la un centru de plasament dar nu o să mă pot descurca să o întrețin și la liceu. Până și domnul diriginte al ei de la școală, când a auzit că va ajunge în plasament aproape că plângea și spunea că îi vine să o ia el în întreținere dacă ar avea posibilitatea. Mama ei este foarte necăjită, e săracă, ea trăiește de pe azi pe mâine, mai are și un copil de clasa a IV-a, pe care tot ea îl întreține. Copiii aștia toți au fost bătuți, fugăriți, cu probleme de mititei, au avut un tată foarte agresiv. Alina a stat la taică’su încă vreo doi ani, a fost bătută, a fugit noaptea și a venit la mine bătută ca vai de capul ei. Am mai avut un frate de-al ei la mine unde l-am ținut și pe el vreo doi ani și acum a plecat la mănăstire, și-a ales drumul credinței. Toți sunt copii buni, dar asta este situația lor. Copii foarte necăjiți”, a povestit mătușa Alinei.
Singura dorință este să reușească să intre la un liceu din Vaslui și să aibă banii necesari pentru a merge mai departe
“Nu sunt mulțumită de media de la Evaluare Națională, știam că pot mai mult, știu că am făcut mult mai mult la limba și literatura română, dar nu am făcut contestație pentru că într-un fel mi-a fost frică să nu pierd și această medie. Îmi doresc să merg mai departe cu studiile, chiar dacă nu am fost repartizată la liceu din prima sesiune. Nu vreau să renunț la școală, dar nu mai știu cum să procedez pentru că voi fi dată în plasament tocmai la Huși, iar eu îmi doream să fiu la un liceu din Vaslui sau poate din Negrești. Am primit vestea în ultima zi când a trebuit să îmi depun cererea de înscriere la admitere, că singurul loc unde pot să aplic ar fi orașul Huși. Eu aș fi vrut să mă înscriu în Vaslui la “Anghel Rugină” sau la “Ștefan Procopiu”, la profil uman, dar când am aflat că voi fi dată în plasament la Huși, mă gândeam cum să ajung apoi la Vaslui, de unde bani de naveta? Am fost nevoită astfel să îmi pun opțiunile de la “Cuza Vodă” și se pare că nu am fost acceptată. Nu știam ce să aleg ca opțiuni. Mi-am ales profilul uman, filologie, apoi am pus și pe cel real, iar domnul director chiar m-a întrebat dacă sunt sigură că aici vreau să aplic. Dar eu ce puteam să fac? Eram obligată să completez pentru Huși. Și ca surpriză după ce am completat cererea, la aproximativ două ore am primit vestea că pot să mă înscriu și la Negrești, că se pare că voi avea un loc liber la centrul de plasament din Negrești. Era prea târziu ca să mai pun la opțiuni și Negreștiul. Am vorbit apoi cu domnul director și mi-a spus că nu mai poate întoarce înscrierea. Acum, sincer să vă spun, nici nu mai am pretenții. Pentru mine este important să fac liceul, să am posibilitatea aceasta de a urma liceul, pentru că fără liceu nu poți să ajungi la o facultate, nu poți să îți creezi un viitor”, a conchis Alina.
