Povestea româncei care i-a fost educatoare şi învăţătoare fiului său autist, iar acum îi este colegă de bancă

Georgiana Mihalcea (43 de ani) este mama lui David, un adolescent de 15 ani cu autism. Datorită ei, David poate purta acum o conversaţie ca un om normal, are prieteni şi a scăpat de stereotipiile care îl chinuiau în trecut.

Georgiana Mihalcea are 43 de ani, iar fiul său, David, va împlini curând 15 ani şi a început acum câteva zile clasa a VIII-a la şcoala gimnazială nr 144 din sectorul 5, Bucureşti. Când David a fost diagnosticat cu autism, Georgiana lucra în presă, dar la bază avea pregătire pedagogică. În primii 3 ani l-a dus la două grădiniţe private şi de stat şi la diverse evaluări şi chiar a avut o echipă de terapeuţi ABA (n.red. program de învăţare pentru copiii cu spectru autist) timp de 7 luni, dar progresele, oricât de mici, întârziau să apară.  Înainte ca David să împlinească 5 ani şi-a dat demisia şi s-a întors în învăţământ, după o absenţă de peste 10 ani, de dragul lui, din dorinţa de a se „infiltra” într-un sistem care nu este pregătit să integreze eficient un copil cu autism în învăţământul de masă. ”Era crunt pentru mine să-l las plângând de dimineaţă la grădi şi să-l văd abia seara, neavând control asupra lumii din jurul lui atât de multe ore”, ne povesteşte cu emoţie tânăra. I-a fost, pe rând, educatoare, învăţătoare, iar acum îi este colegă de bancă. „De când a trecut la gimnaziu, am devenit asistentul său personal şi, implicit shadow, adică însoţitor (facilitator educaţional) la toate orele, înainte i-am fost educatoare şi învăţătoare pentru a mă asigura că integrarea lui în şcoala de masă este una optimă”, spune Georgiana.

„Habar nu aveam ce este autismul”

Nu a aflat că fiul său are autism, aşa cum probabil mulţi dintre noi ar crede, ci a simţit acest lucru. Ne mărturiseşte că, la început, şi-a negat acest sentiment, mai ales că abia îşi pierduse tatăl şi nu era capabilă emoţional să suporte o nouă tragedie. ”Dacă stau să mă gândesc mai bine, habar nu aveam în 2008 ce este autismul, deşi la vremea respectivă lucram la o revistă pentru părinţi. Pur şi simplu nu auzisem despre autism”, îşi aminteşte Georgiana.

Citeste mai mult: adev.ro/r02a1r