spot_imgspot_img
17.2 C
Vaslui
29-mart.-2024

Preasfintitul Ignatie, la înmormântarea preotesei Roxana Apostu: „Când pleacã o preoteasã din casa unui preot, pleacã îngerul casei”

- Advertisement -

DOLIU… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba de înmormântare a preotesei Roxana Nicoleta Apostu, trecutã la cele vesnice în dimineata zilei de vineri, 27 noiembrie 2020, dupã o grea suferin, purtatã cu multã demnitate si credin.Slujba de înmormântare a fost oficiatã la biserica Cuvioasa Parascheva din municipiul Vaslui. Numerosi preoti si credinciosi s-au alãturat în rugãciune pentru odihna sufletului preotesei Roxana Nicoleta Apostu, sotia pãrintelui Bogdan Apostu, parohul Parohiei Dãnesti, Protopopiatul Vaslui.

În cuvântul rostit, Ierarhul Husilor a amintit cã Domnul Hristos, prin Învierea Sa, a schimbat sensul mortii, pentru cã Dumnezeu ne-a creat sã Îi fim parteneri de viatã vesnicã:„Ne gândim, cu asuprã de mãsurã, la propriul nostru sfârsit. Ne gândim cã suntem trecãtori.Oricât de mult ne-am agãta de lumea aceasta, va veni momentul în care toti vom capitula.Indiferent de pozitia socialã, indiferent cât de bogati sau de sãraci, cât de inteligenti sau mai putin inteligenti suntem, toti suntem egali în fata mortii.Paradoxul mortii constã în faptul cã atunci când cineva dispare fizic dintre noi, parcã prezenta acelei persoane este mai intensã. Referintele noastre la cel care a plecat în lumea vesniciei sunt mult mai frecvente decât atunci când era în via. Aceasta este taina mortii.Chiar dacã omul dispare din punct de vedere fizic, spiritual rãmâne viu în sufletele noastre.Hristos ne dã încredintarea cã toti cei care credem în El nu vom muri.Moartea este doar o etapã, nu este un punct terminus, nu este o realitate pe care sã nu o putem depãsi. Prin Învierea lui Hristos, moartea capãtã un alt sens. Este o perspectivã spre o altã lume, lumea vesniciei, a comuniunii cu Dumnezeu. Ar fi prea trist ca aceastã lume sã se încheie exclusiv cu moartea. Dumnezeu ne-a creat ca sã fim partenerii Lui de via vesnicã„.

„Hristos, Biruitorul mortii, este Cel care mângâie sufletul fiecãrui om care este atins de durerea plecãrii cuiva în lumea vesniciei”

Preasfintia Sa a vorbit despre episodul biblic în care Hristos este întâmpinat de surorile lui Lazãr, cel înviat a patra zi din morti, precum si de modul în care Domnul priveste moartea fiecãruia dintre noi:„Surorile lui Lazãr, Marta si Maria, I-au solicitat lui Hristos sã vinã degrabã, cãci fratele lor, Lazãr, era bolnav. Când Domnul a venit, însã Lazãr murise, ele ar fi vrut, poate, sã Îi spunã lui Hristos: «Doamne, nu ai venit la timp».Asa suntem si noi. Domnul a asezat în noi dorul dupã via. Ne întristãm când moare cineva, ne supãrãm si credem cã Dumnezeu ne-a fãcut o nedreptate.Socotelile noastre sunt întotdeauna altfel decât cele pe care Dumnezeu le are cu fiecare în parte. Ne gândim cã unii pleacã prea devreme, când ar fi avut în fata lor viata si toate frumusetile ei, si ne supãrãm.Hristos, Biruitorul mortii, este Cel care mângâie sufletul fiecãrui om care este atins de durerea plecãrii cuiva în lumea vesniciei, în lumea fãrã de dor.Domnul, în fata mormântului lui Lazãr, a lãcrimat. Dumnezeu-Omul plânge pentru fiecare dintre cei care pleacã din lumea aceasta. În felul acesta ne gingãseste Dumnezeu.Oricine pleacã din lumea aceasta este ca Lazãr, si Dumnezeu se raporteazã ca fa de acela. Plânge si ne gingãseste si pe noi care suntem în via, plânge si pentru sufletul care a plecat acolo de unde si-a luat fiin.

„Dumnezeu sã o ierte pe doamna preoteasã Roxana Nicoleta si sã îi facã parte de odihna Sa vesnicã”

Pãrintele Episcop Ignatie a afirmat cã preoteasa este îngerul casei unui preot, mentionând cã, în astfel de momente de durere, numai Hristos este Cel care poate sã mai ofere mângâiere si sperantã:Am nãdejdea cã Hristos este aici, la aceastã prohodire a doamnei preotese, care – spunem noi, dupã socoteala noastrã – a plecat la Domnul mult prea devreme.Hristos este Cel care ne mângâie. Oricât de bine am stãpâni arta elocintei, niciodatã nu vom putea mângâia un suflet îndurerat, cãruia îi pleacã cineva foarte drag. Este ca si cum ceva din ecuatia vietii noastre dispare. Se creeazã o disfunctionalitate.Sunt atâtea legãturi nevãzute între noi oamenii, pe care nimeni, niciodatã nu le poate rupe, nici mãcar moartea. De aceea noi ne rugãm si îi pomenim pe cei adormiti, pentru cã nimeni nu poate distruge aceste legãturi.Sfântul Apostol Pavel ne spune «sã nu ne întristãm ca cei care nu au nãdejde». Noi ne întristãm ca cei care au nãdejde. Sfântul Apostol Pavel nu ne spune sã nu ne întristãm deloc. Este în firea omului sã simtã durerea atunci când vine acest intrus moartea – în existenta noastrã si ne tulburã socotelile.Dumnezeu sã o ierte pe doamna preoteasã Roxana Nicoleta si sã îi facã parte de odihna Sa vesnicã, iar pe pãrintele Bogdan, pe cei doi copilasi, Xenia si Vladimir, sã le dea mângâiere în suflet si putere de a depãsi acest moment atât de delicat si de dificil. Când pleacã o preoteasã din casa unui preot, pleacã îngerul casei. Aceasta o stiu cel mai bine preotii.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.