AMAZOANELE…La Vaslui este un curent ca femeile sã-si doreascã sã penetreze administratia publicã localã, ocupând pozitiile cele mai înalte si anume fotoliile de primar. PSD a dat tonul, iar primelor pioniere atât de mult le-a plãcut administratia cã si astãzi sunt pe pozitie. Silvian Bahrim de la Vutcani, Mona Bujor de la Solesti sau Monica Amancii de la Albesti sunt trei exemple grãitoare în acest sens. Vãzând cã femeile sunt primite cu bratele deschise în administratie, a urmat si valul II. Paula Hultoanã face senzatie la Zorleni si multi bârlãdeni vãd comuna sa, drept zona rezidentialã a judetului. Deja se fac glume cã dacã Zorleniul s-ar uni cu Bârladul, aceasta ar câstiga fãrã drept de apel scaunul de primar. Si în partea cealaltã a orasului, o altã primãritã, de la Grivita, Alina Munteanu de la PNL, face istorie. Ultimele alegeri au adus si mai multe femei în functiile cheie ale comunitãtilor locale. La Arsura, Antoneta Butnaru si la Epureni, Carmen Bâlbâie au luat taurul de coarne, reusind sã repunã pe linia de plutire douã comune care se scufundau încet, încet, în faliment. Tot o femeie a preluat primãria si în micuta comunã Dodesti. Loredana Cerbu a lãsat treburile de preoteasã deoparte, hotârâtã sã demonstreze cã poate sã facã si administratie. Astãzi nu ne-am propus sã facem analiza activitãtii lor ca primar, ci am vrut sã scoatem la luminã adevãrata fatã din spatele mãstilor de edili. Nu am reusit sã le convingem pe toate sã vorbeascã despre ele, dar mai ales despre pasiunile lor, însã «investigatia» noastrã jurnalisticã a reusit. În spatele acestora se ascund mame si bunici sensibile, cu preocupãri absolut normale, care atunci când ajung acasã se dezbracã de haina de primar si se apucã, ca orice gospodinã de rând, de treburile casei. Veteranele în administratie publicã au fost deschise la dialog, iar povestile lor pot inspira pe multã lume. Cum e, de exemplu, initiativa Monei Bujor, care si-a propus sã scoatã copiii din case de sub puterea Facebook-ului si sã-i punã sã facã sport. Mai greu a fost cu cele care de abia acum se obisnuiesc cu tainele adminstratiei. Ne-au spus cã vor vorbi despre ele, atunci când în comunitãtile acestora vor apãrea si rezultatele proiectelor începute. «As prefera sã vorbesc despre mine, dupã ce demonstrez cã pot sã fac ceva ca primar», ne-a spus modesta primãritã de la Arsura, Antoneta Butnaru.
Primãrita de la Epureni, Carmen Bâlbâie, are o povarã destul de mare de dus. Conduce comuna în care s-a nãscut marele om de stat Manolache Costache Epureanu, un personaj care se confundã cu istoria României, un pion important în fãurirea Micii Uniri, dar si a evenimentelor care au urmat. A fost premier, dar si un reprezentant de frunte al Masoneriei din România. Comuna Epureni a rãmas oarecum la coadã, într-un top al administratiei publice locale, dar suflul nou adus de proaspãta primãritã o va propulsa acolo unde îi este locul. Ambitioasã, organizatã si muncitoare, Carmen Bâlbâie va recupera, în scurt timp, handicapul creat de fostul primar, care a pierdut frâile comunei, încã de când a preluat mandatul. Primele semne de revenire se vãd, ceea ce demonstreazã cã electoratul de data asta a nimerit conducãtorul. Dar interesant de vãzut este ce face primãrita când nu este la serviciu. Iatã ce declarã, cu sinceritate, aceasta despre noile sale pasiuni: “Acum, cã ai mei copii sunt la scoalã, am devenit pasionatã de lectii. Întâi a fost ca o obligatie, dar apoi s-a transformat în hobby. Îmi place la nebunie sã stau în preajma lor, sã ne petrecem timpul împreunã», a spus Carmen Bâlbâie, care se mândreste cu copiii sãi care sunt în clasa a IV-a si a V-a. Aceasta ne-a ma spus cã în tinerete era înnebunitã de excursiile sau vacantele cu cortul, însã de când au apãrut copiii a renuntat la spiritul de aventurã si a ales confortul hotelurilor. Când vine vorba de bucãtãrie, primãrita se laudã cu cea mai bunã pizza de casã. «În weekend ne facem de cap. Facem clãtite, pizza sau paste. Nu mergem la restaurant. Copiii mei spun cã fac cea mai buna pizza de casã”, a mai spus primãrița.
Mona Bujor mãrșãluiește cu copiii Soleștiului, în încercarea de a-i scoate de la calculator
Longeviva primãritã de la Solesti, Mona Bujor, e cunoscutã drept o persoanã cu mult umor. Desi glumeste mai tot timpul, la serviciu e un zbir si îi place ca treaba sã fie treabã, iar când e poveste sã fie veselie. În stilu-i caracteristic, aceasta ne rãspunde la întrebarea: “Ce face atunci când nu-i la Primãrie?” cu mult tâlc: “Dupã ce mã dezbrac de hainele de primar trec la treburile casei, ca orice gospodinã. Ai mei nu mã recunosc de primar acasã si mã pun sã le fac curat, mâncare si toate cele câte mai face o femeie într-o gospodãrie la tarã ». Când vine vorba de pasiuni, aceasta se însenineazã si ne spune cu mândrie cã, de câtva timp, si-a format un grup de zece copii, de la grupa zero pânã la clasa a VIII-a cu care aleargã în fiecare searã. “Miscarea este noua mea pasiune. Am creat un grup de vreo zece copii si facem un pic de sport. Îi mai scot de pe Facebook si de la jocurile de pe calculator. Mergem pânã la baraj (n.r. digul de la acumularea Solesti, care se aflã la 5 kilometri de centrul satului) si înapoi în pas rapid. Mai bine spus, mãrsãluim. Ãia mai mici mai merg cu trotineta, fiindcã scopul nostru nu-i sã ne antrenãm pentru Olimpiadã, ci sã ne simtim bine. Suntem o gascã veselã care se distreazã», ne-a mai spus primãrita de la Solesti.
Primãrita de Zorleni iubeste cãlãtoriile si mâncarea traditional moldoveneascã!
Paula Hultoanã este un exemplu de primar care se zbate în permanențã sã aducã investitii în comuna sa. Zorleniul, aflat în coasta Bârladului, o obligã într-un fel sã ridice stacheta sus, lucru care înseamnã multi bani investiti în infrastructurã, dar si în proiecte de utilitate publicã. Iar acest lucru înseamnã sã stai de dimineața pânã seara în Primãrie și sã lucrezi la proiecte europene. Așadar, pentru primãrițã, timpul este „cu ciubote rosii”: „Am timp liber foarte putin, însã îl folosesc la maxim ca sã mai fiu alãturi de fiul meu, care este student în primul an si se plânge cã nu mã vede prea des, adicã mai spre deloc, apoi îl ajut pe sotul meu în afacerea pe care o are (primãrita este un economist foarte priceput – n.r.). Gãtesc pentru familia mea, nouã ne plac mâncãrurile traditionale moldovenesti: borsul, sarmalele, friptura la ceaun, mãmãliga, brânza, fac plãcinte, îmi place sã-mi rãsfãt familia cu bucate traditionale”, a spus primarul comunei Zorleni. Are însã o usoarã tristete în ochi când vorbeste despre excursii, pentru cã Paula Hultoanã iubeste la nebunie sã cãlãtoreascã. Înainte de a fi aleasã primar a lucrat la o agentie de turism, astfel cã a cãlãtorit mult. „Acum nu prea mai pot cãlãtori ca înainte, foarte putine cãlãtorii mi-am mai trecut în palmares, însã am ales munca de primar si cãlãtoriile au rãmas pe locul 3, dupã familia mea si munca în administratie”, a mai spus Paula Hultoanã.
Silviana Bahrim îsi dedicã timpul liber cazurilor sociale din comunitate!
Pentru Silviana Bahrim, primaritã din Vutcani, ultimii 19 ani au însemnat o luptã continuã cu toatã lumea pentru a elimina neasunsurile din comunitãtea sa. Dupã cinci mandate a ajuns la o concluzie: muncã multã, timp liber putin. Primãrita recunoaste cã nici nu prea îi place sã stea, asa cã se bucurã de ceea ce face. Iatã ce spune cã face cu putinul timp liber care i-a mai rãmas. „Sunt un om normal, am familie, am si doi nepoti cu care mã joc ori de câte ori îmi permite timpul liber. Merg des la ei, nu sunt în Vutcani, însã pânã ajung sã-i vãd parcã zbor. Am grijã, ca orice gospodinã, de familie, dar pot sã vã mãrturisesc cã nu prea mult. Într-o comunitate ca a noastrã trebuie sã te implici, fiindcã numai asa câstigi respectul oamenilor. Iar acum parcã timpul nu mai are rãbdare cu noi. Cazurile sociale în comunitate s-au înmultit mai mult ca niciodatã si îti trebuie timp suplimentar sã te ocupi. Eu îi vizitez dupã program pe fiecare acasã, ca sã vãd ce le trebuie si sã stiu cum sã-i ajut. Cum e si firesc, plec si eu în concediu, cu sotul, iar seara mã relaxex citind câte o carte”, a spus Silviana Bahrim.
Monica Amanci se mândrește cu nepoțelele ei și spune cã este bunicã de profesie
Monica Amanci de la Albești spune cã în timpul liber este bunicã, iar cea mai mare avere a sa sunt cele douã nepoțele. “Cât nu sunt la Primãrie, cresc nepoți și credeți-mã cã de abia acum mã consider un om împlinit. Când cele douã nepoțele ale mele îmi spun mamaie, inima îmi crește. Când le vãd intrând pe poartã, în weekend, universul meu se schimbã, fiindcã ele îmi aduc doar bucurii. Îmi dau putere sã merg mai departe. Am ajuns la vârsta în care am nevoie de încurajãri, iar de când am devenit bunicã, am intrat într-un alt univers, de unde îmi iau puteri. Tot timpul care îl am la dispoziție îl aloc nepoatelor mele. Vara ne ocupãm de flori, fiindcã noi stãm la casã, unde am o curte mare. Cu ele împreunã mergem și strângem de la gãini ouã bio, fiindcã nu concep în dieta lor decât mâncare sãnãtoasã. Sâmbãta gãtim împreunã plãcinte cu brânzã și mãr, facem ciorbițe cu tãiței de casã, sãrmãluțe și tot felul de mâncâruri tradiționale. Mã laudã și spun cã mamaie face cea mai bunã mâncare. Mã bucur cã fac parte din viața lor. Ieri, de exemplu, Mara, una din nepoțelele mele, a împlinit 7 ani, iar eu am avut statut de invitat de onoare. Mi-a zis cã sunt specialã și vã dați seama cã inima mi-a crescut pânã la cer. M-am topit toatã de emoție”, a spus cu multã bucurie primãrița de la Albești. (Lucian Timofticiuc )
