PROFETIE… Desi are trupul mult prea firav, nu mai poate umbla singur, iar ochii sãi vãd acum doar lumea din interiorul sãu, pãrintele Mina Dobzeu rãmâne reperul credintei multor oameni care i-au înteles menirea si curajul bãtrânului cãlugãr. Dupã nãprasnica perioadã a fostului Episcop, ies la ivealã o multime de istorisiri, unele poate romantate, altele cât se poate de reale, dar care toate aratã cã, fãrã tãgadã, farul credintei din Episcopia istoricã, în toti acesti ani grei, a fost bãtrânul Mina Dobzeu, botezãtor al lui Nicolae Steinhardt, în celula rece, numãrul 18, din închisoarea Jilava. Un preot de comunã, apropiat al duhovnicului din „Jurnalul Fericirii”, povesteste acum un episod care l-a marcat si la care se gândeste des, în ultima vreme. Într-o zi de varã, în curtea Catedralei Episcopale, spune acesta, în urmã cu vreo 3 ani, „celebrul” Sebastian Jitaru, cu staretul Veniamin, dar si cu Episcopul Onilã s-au apucat sã facã ironii degradante pe seama lui Mina Dobzeu, iesit la aer, în fata chiliei sale modeste. „Pãrinte, cam e timpul, unde vrei sã te îngropãm? Aici, lângã episcopi? Sau la deal, la cimitir, la Sf. Toma?!”, au întrebat ei, hlizindu-se ca prostii. „Îmi amintesc bine faptul cã pãrintele Mina s-a uitat spre ei, lung, si a spus, simplu: nu vã faceti voi nicio grijã! Când eu am sã mor, niciunul dintre voi nu veti mai fi pe aici”, relateazã preotul. Si, iatã, cât de precisã a fost profetia lui Mina Dobzeu!
Cu atât mai mult, cu cât pãrintele Mina este deja „cu un picior în Rai”, dupã cum frumos spunea un ierarh de seamã, oamenii continuã sã caute în imaginea celui care a tinut vie, la Husi, flacãra credintei ortodoxe, duhovnicul minunat, în sufletul cãruia „Dumnezeu se simte ca acasã”. De numele sãu se leagã adevãrate legende despre curajul de a lupta pentru credintã, cu o îndârjire care l-a dus de mai multe ori în închisoare, dar si istorisiri despre întelepciunea unei om, cãruia i-au fost atât de suficiente, pentru a fi senin într-o lume tulbure, o cãmãrutã strâmtã, câteva cãrti, obiectele de scris si nelipsitele sale straie bisericesti. Nimic mai mult!
„Stati voi linistiti, cã, atunci când am sã mor eu, niciunul dintre voi nu va mai fi pe aici”!
Preotii prigoniti de cãtre fostul episcop au gãsit cãldurã si blândete la pãrintele Mina. Unul dintre ei, ajuns acum paroh într-o comunã, povesteste în aceste zile un episod inedit. „Îmi amintesc faptul cã erau în curtea Catedralei staretul Veniamin, arhimandritul Sebastian si Episcopul cel rãu. Au început sã facã glume, sã râdã de pãrintele Mina, pe care l-au vãzut afarã, iesit la aer. Cred cã acum vreo 3 ani s-a petrecut aceasta. Unul dintre ei, nu mai stiu care, l-a întrebat: „Pãrinte, ar cam fi vremea sã ne pregãtim, ce zici, unde sã te îngropãm? Aici, lângã episcopi, sau te ducem la deal, la cimitir, la Sfântul Toma?! Si râdeau. Pãrintele Mina s-a uitat spre ei. Nu prea mai vedea. Si a spus atât, fãrã sã arate pe chipul sãu cã ar fi supãrat de vorba lor batjocoritoare. „Stati voi linistiti, cã, atunci când am sã mor eu, niciunul dintre voi nu va mai fi pe aici”. Iar ei râdeau si mai tare. Îl fãceau „fosilã”. Anul acesta, când am rãmas toti socati de cele ce le-am putut auzi despre fostul episcop si cei apropiati lui, imediat mi-au rãsunat în minte vorbele pãrintelui Mina: „Stati voi linistiti, cã, atunci când am sã mor eu, niciunul dintre voi nu va mai fi pe aici”. Si iatã cum au fugit ca nãpârcile cu totii, de nu le mai stie nimeni de urmã”, a spus preotul. Mina Dobzeu a împlinit de curând 96 de ani si anul 2017 i-a adus, într-o oarecare mãsurã, o recunoastere care era de multã vreme asteptatã. IPS Teofan al Moldovei l-a decorat în fata a mii de oameni, de sãrbãtoarea frumoasã a Sfintei Parascheva, iar alti ierarhi din tarã au venit în chilia sa si i-au adus distinctii. Noul Episcop al Husilor, PS Ignatie, a fãcut, de asemenea, un gest emotionant: l-a adus pe bãtrânul cãlugãr în catedrala episcopalã chiar de ziua sa, i-a dãruit flori si le-a vorbit celor prezenti la slujbã, despre cât de important este Mina Dobzeu pentru noi toti. I-a sãrutat mâna bãtrânului cãlugãr, gest care a umezit ochii credinciosilor, care nu au mai sperat cã va veni un Episcop care sã-i înteleagã rostul pãrintelui Mina.
