HIROTONIRE…Zi deosebitã pentru credinciosii Parohiei Crâng, Protopopiatul Bârlad, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit Sfânta Liturghie si a hirotonit întru preot pe noul paroh al acestei comunitãti. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintii consilieri eparhiali Eduard Irimiea si Ciprian Aurelian Tacu, si pãrintele protopop Vasile Lãiu. În cadrul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie a hirotonit întru preot pe diaconul Alin Popa, cel care va fi paroh al credinciosilor din localitatea Crâng. La finalul slujbei, Preasfintia Sa l-a instalat pe noul paroh, oferindu-i Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce si cheile sfântului locas.
Enoriasii prezenti la aceastã slujbã deosebitã au pãstrat distanta fizicã si au purtat mãsti, repectând cu sfintenie regulile impuse de pandemia cu care suntem nevoiti sã trãim. PS Ignatie, care abia s-a refãcut dupã cumplita boalã Covid-19, a avut un cuvânt de învãtãturã în care a arãtat credinciosilor importanta relatiei crediciosilor cu Dumnezeu: „Relatia cu Dumnezeu este aidoma cu relatia dintre mire si mireasã. Mirele si mireasa îsi fãgãduiesc unul altuia dragoste, fidelitate, rãbdare, disponibilitate si jertfã. Când pãcãtuim, noi devenim infideli lui Dumnezeu”, a punctat PS Ignatie. În cuvântul de învãtãturã adresat celor prezenti, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre mesajul central al cãrtii profetului Osea, sãrbãtorit în data de 17 octombrie de Biserica Ortodoxã:
„Memoria liturgicã a zilei de astãzi ne pune spre pomenire pe unul dintre profetii Vechiului Testament: Sfântul Proroc Osea. A trãit în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Sfântul Proroc Osea este cel care ne transmite cã relatia cu Dumnezeu este aidoma cu relatia dintre mire si mireasã. Asa cum mirele si mireasa îsi fãgãduiesc, prin Taina Nuntii, dragoste, fidelitate, rãbdare, disponibilitate, jertfã, unul fatã de celãlalt, la fel, sufletul nostru – care este mireasa, iar Dumnezeu – Mirele, ar trebui sã manifeste iubire, încredere, fidelitate si jertfã.
Sfântul Proroc Osea este cel care numea, în vremea sa, pe poporul lui Israel, «popor desfrânat», când acesta decidea sã se închine la zeii proiectati de mintea omului. Îi numea astfel în sensul cã nu îsi respectau fidelitatea fatã de Dumnezeu, de a-I dãrui dragostea lor si întreaga lor credintã. (…) Când pãcãtuim, noi devenim infideli lui Dumnezeu. I-am promis lui Dumnezeu, prin Tainele Bisericii si prin rugãciunile noastre, sã Îi dãruim viata noastrã, întreaga noastrã existentã. Ar trebui sã fim fideli acestei promisiuni. Din pãcate, nu reusim, pentru cã suntem slabi si avem mai usor tendinta de a accepta rãul în viata noastrã, decât de a ne nevoi pentru a ne îndrepta, pentru a smulge din suflet buruienile pãcatului, ale urii, ale invidiei si ale oricãrei patimi.
Ierarhul Husilor a subliniat puterea de regenerare sufleteascã pe care o dã pocãinta sincerã: „Sfântul Proroc Osea ne dã o solutie pentru atunci când ne lãsãm prinsi în mrejele pãcatului. Ne spune ce ar trebui sã facem pentru a ne bucura de milostivirea Sa, de mila si de mângâierea Sa. (…) Sã ne gândim la urmãtoarea imagine: când pãcãtuim este ca si cum am arunca noroi pe rochia unei mirese, la nuntã. Cât de urât este acest lucru! Asa este când pãcãtuim. Aruncãm noroi pe sufletul nostru. Dumnezeu este atât de bun încât, numai un firicel de gând de pocãintã dacã îndreptãm spre El, ne înviazã. Simtim atunci cã ne-a iertat”.
