RÃSPLATÃ PENTRU CTITORI… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba de sfintire a capelei mortuare ridicatã în apropierea bisericii parohiale „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” Ivesti II, Protopopiatul Bârlad. Slujba a avut loc sâmbãtã, 31 octombrie 2020, când Biserica a rânduit pomenirea de obste a celor adormiti (Sâmbãta mortilor – Mosii de toamnã).
Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Ciprian Aurelian Tacu, pãrintele protopop al Bârladului, Vasile Lãiu si pãrintele paroh Ioan Cristinel Bârcãu. La finalul slujbei, Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe pãrintele paroh Ioan Cristinel Bârcãu, în semn de pretuire pentru întreaga activitate pastoralã si edilitarã de pânã în prezent, si a oferit diplome de vrednicie celor care au sprijinit îndeaproape lucrãrile desfãsurate în cadrul parohiei. În dupã-amiaza aceleiasi zile, Preasfintia Sa a vizitat santierele bisericilor „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” (preot paroh Ciprian Aurelian Tacu) si „Sfânta Treime” (preot paroh Sorinel Vârlan) din municipiul Bârlad.
Cel mai asteptat moment: Omilia PS Ignatie, ale cãror învãtãturi sunt cutremurãtoare!
În cuvântul adresat celor prezenti, Ierarhul Husilor a amintit de învierea Dreptului Lazãr, moment în care s-a putut observa atitudinea Mântuitorului fatã de moarte:
„Din punct de vedere liturgic, sâmbãta aceasta (31 octombrie, a Mosilor de Toamnã – n.r.) este ziua de pomenire a tuturor celor care au plecat în lumea vesniciei. Biserica a rânduit anumite zile de pomenire a celor adormiti întru Domnul, care asteaptã, întru slava Preasfintei Treimi, învierea cea de obste. Hristos, prin învierea Sa, a biruit moartea si pentru noi. I-a dat un alt scop. Dacã pânã la El moartea era perceputã ca un punct terminus, o realitate implacabilã, peste care nu poti trece, odatã cu Hristos moartea devine deschidere spre o altã realitate, a comuniunii mai depline cu Dumnezeu. Întotdeauna, în formula de încheiere a slujbelor de pomenire a celor adormiti, îl pomenim pe Dreptul Lazãr, cel care a fost înviat a patra zi din morti, de cãtre Hristos. Facem acest lucru pentru a ne aduce aminte de modul cum S-a raportat Dumnezeu-Omul fatã de prietenul Sãu. Este singurul loc din Evanghelie în care ni se spune cã Iisus a plâns atunci când a ajuns în fata mormântului.
Surorile Marta si Maria I-au cerut socotealã lui Hristos, reprosîndu-I cã a venit prea târziu. Noi gândim cã Domnul nu vine când avem noi cea mai mare nevoie. Ne supãrãm si Îl tragem la socotealã. 
Domnul vine când stie El cel mai bine, când este cel mai potrivit pentru fiecare dintre noi.
În urma reprosului adresat de Marta si de Maria, Hristos le pune întrebarea dacã ele cred în înviere. Ele rãspund cã da, este înviere, la sfârsitul lumii, când vor învia toti oamenii. Hristos le rãspunde cã nu numai atunci, ci învierea este deja în orice om care crede în El. În urma acestui cuvânt, Domnul Iisus merge în fata mormântului lui Lazãr si se roagã lui Dumnezeu Tatãl, lãcrimând. Este un moment de gingãsie extraordinarã din partea lui Dumnezeu fatã de om.” A spus PS Ignatie.
Preasfintia Sa a arãtat cã moartea este doar trecere într-o altã existentã, în care luãm doar ceea ce am adunat în suflet:
„La fiecare plecare a cuiva din lumea aceasta trecãtoare, Dumnezeu plânge. El nu ne-a creat spre moarte, nu El a introdus moartea în umanitate. Pãcatul nostru – pãcatul lui Adam – a atras dupã sine moartea în aceastã lume. Dumnezeu ne-a creat sã fim parteneri cu El în aceastã lume. Din cauza neascultãrii lui Adam, a pãtruns în umanitate acest «oaspete» atât de nedorit de nimeni. Moartea este o realitate în fata cãreia toti capitulãm, indiferent de cât de inteligenti si frumosi suntem, ori de ce vizibilitate socialã ne-am fi bucurat. În fata mortii suntem cu totii egali. Nu luãm nimic din cele materiale. Luãm doar ceea ce am adunat în suflet: faptele bune, dragostea fatã de cei din jur si lumina adunatã în inima noastrã. Dumnezeu stie sã lucreze în viata noastrã. Asa cum l-a înviat pe Lazãr si l-a chemat pe nume, asa ne va chema pe toti, pe nume„, a încheiat PS Ignatie.
