CREDINTÃ… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat, în noaptea zilei de luni, 10 august, slujba de priveghere de toatã noaptea la Mãnãstirea Bujoreni, Protopopiatul Bârlad. Cu acest prilej, în cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul Husilor a sãvârsit si rânduiala tunderii în monahism pentru 13 vietuitori din obstea acestui sfânt asezãmânt. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele exarh Zaharia Curteanu, pãrintii consilieri eparhiali Vladimir Beregoi si Aurelian Ciprian Tacu, pãrintele protopop Vasile Lãiu, pãrintele staret Euharist Micu, alãturi de pãrinti din mãnãstirile din eparhie sau din afara acesteia si din parohiile învecinate. Rãspunsurile la stranã au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Mucenitã Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Husi.
În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre conceptia pe care o are Biserica despre taina cãlugãriei, a monahismului: «Monahismul este, în esenta lui, lupta spre a dobândi dragostea Duhului Sfânt. Unde a fost uitat acest tel, acolo s-a pierdut sensul monahismului. Unde nu este dragoste, nu este mântuire». (Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Essex). „Am sãvârsit tunderea în monahism a 13 tineri, care i-au fãgãduit lui Hristos cã nu vor pune nimic mai presus de El, nici viata lor, nici pe prieteni, nici pe rudele lor, nici inteligenta lor, nici chiar existenta lor. Odatã cu fãgãduintele fãcute în fata altarului, «rãstigniti» în fata lui Hristos, toti cei care au decis sã Îl urmeze, si-au asumat conditia aceasta de a trãi numai pentru Hristos. Monahul, prin tunderea în monahism, prin sãvârsirea acestei slujbe care are un caracter baptismal – în structura ei este ca un al doilea botez – monahul îsi asumã trei fãgãduinte, trei promisiuni în fata lui Dumnezeu: ascultarea, sãrãcia de bunã voie si fecioria. Toate aceste trei fãgãduinte conferã monahului, dacã le va împlini, dacã va tine de ele cu strãsnicie, autenticitatea vietuirii lui în Hristos. Monahul este cãutat sã ducã o viatã lãuntricã, sã se întoarcã spre el însusi, sã nu se disperseze în cele ale lumii de astãzi. Sã devinã un monah interiorizat. Din pãcate, noi cãlugãrii, cãutãm sã fim monahi în exterior, în cele ce tin de formã, scãpându-ne din vedere cã Hristos asteaptã de la noi aceastã nevointã de a naste în noi însine monahul care a promis sã Îl urmeze, sã Îl iubeascã desãvârsit”.
„Prin taina cãlugãriei, nimic nu mai este al tãu, ci al lui Dumnezeu”
Totodatã, Ierarhul Husilor a explicat semnificatiile celor trei voturi monahale, ascultarea, sãrãcia si fecioria: „Prima fãgãduintã, ascultarea, nu înseamnã executarea ordinelor staretului, nu înseamnã nimic din disciplina militãreascã. În chip lãuntric, ascultarea înseamnã lupta permanentã de a ne debarasa de egoism. Sã nu punem nimic din cele ale eului în fata comunitãtii, a obstii sau în fata staretului. Ascultarea înseamnã lepãdarea de sine permanentã, negarea sinelui. Îti negi propria vointã, nu mai trãiesti tu, ci Hristos trãieste prin tine. El se descoperã prin mai marele tãu. Omul mândru nu poate avea niciodatã staret deasupra lui. Vrea sã îsi fie lui si staret. Omul mândru este nemultumit tot timpul, pentru cã îsi hrãneste mândria cu egoismul. Sãrãcia de bunã-voie nu înseamnã neapãrat sã nu fii un om bogat, sã nu posezi bunuri materiale. Înseamnã, bineînteles, si acest lucru, cãci un cãlugãr adevãrat nu aleargã dupã bogãtii, nu îsi leagã inima de nimic. Ca sã ajungi la starea de a nu te tenta lucrurile materiale, este nevoie ca în tine însuti sã te lupti ca nimic din ceea ce simti cã este al tãu sã nu spui cã este, cu adevãrat, al tãu. Prin taina cãlugãriei nimic nu mai este al tãu, ci al lui Dumnezeu, al obstii. Sãrãcia de bunã voie înseamnã a nu te lega cu inima de vreun lucru din lumea aceasta. Nici mãcar tu însuti nu îti apartii. Dumnezeu este stãpân pe sinele tãu, pe inima ta, pe viata ta. Fecioria nu înseamnã numai curãtia trupului si ferirea de desfrânare. În gândirea Pãrintilor Bisericii, fecioria înseamnã integritatea spiritualã a mintii si a inimii tale. Sã nu lasi ca nici mãcar printr-un firicel de gând lãuntricul tãu sã fie murdãrit de ceva. Fecioria este starea de gândire si simtire integrã, neciobitã de pãcat. Corespondentul termenului feciorie, în limba greacã, este «sofrosini», care înseamnã a avea mintea întreagã, a avea întelepciune. A fi monah înseamnã sã îti asumi sã te rogi pentru lumea întreagã. Monahismul este scoala bunei cinstiri a lui Dumnezeu, stiinta biruirii a tot ceea ce ne dezumanizeazã, dupã cum ne spune Sfântul Sofronie. Cãlugãrul este cel care Îl urmeazã pe Hristos peste tot, nimic nu este mai esential. În staretul sãu Îl vede pe Hristos”.
