DIVERSIUNI PESEDISTE De fiecare datã când apare un scandal în PSD, organele de propagandã ale acestui partid scot fumigene pe bandã rulantã pentru confuzia publicului. În cazul ministrului plagiator Radu Marinescu, pesedistii n-au gãsit altceva mai bun de fãcut decât sã arunce cu noroi în ziarista care a descoperit si demonstrat plagiatul grosolan. Interesant este cã fix acum un an de zile, partidul se afla în momente de cumpãnã. Imaginea Guvernului Ciolacu de atunci era în cãdere liberã asa cã într-un efort de la distragerea atentiei de la problemele reale, gânditorii PSD au inventat o fumigenã: „înfiintarea unui grup de lucru al PSD, care sã propunã un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorialã a României”. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre acest „grup de lucru”. E posibil ca acesta sã nici nu fi existat vreodatã ceea ce demonstreazã perfect tactica pesedistã de aruncarea a gunoaielor dub pres.
FENTÃ PESEDISTÃ Acum un an de zile,într-o perioadã în care PSD si Ciolacu stãteau foarte prost la capitolul imagine, acestia au venit cu o idee, deja rãsuflatã, a regionalizãrii. Culmea este cã ideea, în sine, nu era rea pentru cã ar fi redus mult din cheluielile bugetare doar cã punerea acesteia în practicã este imposibilã. Multi functionari ar fi rãmas fãrã serviciu, multI sefi ar fi rãmas fãrã scaun. Credeti cã i-ar fi conveni presedintelui Trifan sau presedintilor celorlalte judete din România sã fie „descãunatI”? Mai luati în calcul si toti directorii de institutii, câtigãtori pe principii politice, din fiecare judet ca sã vedeti dimensiunea dezastrului. Nu a fost niciun motiv de îngrijorare, însã, pentru cã se stia cã e doar o glumã politicã, o perdea de fum creatã pentru a estompa adevãratele probleme ale românilor si, de ce nu, scandalul alegerilor anulate.
Promisiunea unui grup de lucru pentru reformã
Ca sã dovedeascã cã treaba e serioasã, PSD a decis înfiintarea unui grup de lucru al partidului, care sã propunã un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorialã a României, anunta pe 13 ianuarie 2025 purtãtorul de cuvânt al PSD, Lucian Romascanu: „Astãzi a avut loc o sedintã a Consiliului Politic National, în care s-au discutat chestiuni guvernamentale, legislative, cât si chestiuni politice si de organizare. În ceea ce priveste partea guvernamentalã si legislativã, ca prioritate s-a stabilit pentru perioada imediat urmãtoare înfiintarea unui grup de lucru al PSD, care sã propunã un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorialã a României, o promisiune pe care clasa politicã a fãcut-o de foarte mult timp si pe care nu am îndeplinit-o încã”. A fost primul sI, din pãcate, ultimul anunt fãcut de PSD pe aceastã temã. Timpul a trecut sI toatã lumea a uitat despre grupul de lucru reformist, ceea ce domonstreazã modul de lucru parsiv al unui partid care ar face orice pentru a-sI pãstra imaginea curatã.
Problema Marinescu: altã belea, aceeasI rezolvare!
PressOne a publicat luni o investigație de presã, semnatã de jurnalista Emilia Șercan, prin care aratã cã mai mult de jumãtate din teza de doctorat în Drept a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiatã. Potrivit analizei cel puțin 56,68% dintre paginile lucrãrii cu titlul Sistemul mijloacelor de probã în procesul civil conțin text copiat din alți autori, mai exact 140 de pagini din cele 247 ale lucrãrii. Radu Marinescu, a reacționat la investigația din PressOne publicatã de jurnalista Emilia Șercan în care este acuzat cã a plagiat masiv lucrarea de doctorat, ministrul Justiției afirmând cã „adevãrul nu poate fi sinonim cu simple alegații mediatice, chiar bizare” și insistând cã teza sa a fost „în conformitate cu legislația din acel moment”. Ulterior, a intrat la luptã masina de propagandã a partidului care include inclusiv o multime de organe de presã cu politicã editorialã interesantã: pro PSD si pro AUR.
Emilia Sercan explicã de ce Marinescu si de ce acum!
Am publicat în aceastã searã o opinie pe PressOne în care explic punct cu punct de ce argumentele invocate azi de ministrul Justiției, Radu Marinescu, în apãrarea sa nu stau în picioare. Începutul textului e aici, continuarea pe PressOne.
Imediat dupã publicarea anchetei despre plagiatul ministrului Justiției, Radu Marinescu, am devenit ținta unei virulente campanii de denigrare online, orchestratã de PSD și alimentatã de susținãtorii acestora cu probleme penale. Unii dintre ei, pretinși ziariști, alții, patroni de presã cu condamnãri penale. Aceastã mobilizare generalã, de o agresivitate ieșitã din comun, nu a fãcut decât sã-mi confirme un singur lucru: Radu Marinescu este o piesã importantã pentru gruparea politico-mediatico-juridicã determinatã sã fure în continuare fãrã sã plãteascã, adicã sã se bucure de impunitate. Punctajul atacurilor, dar și tonul lor a fost dat de Radu Marinescu însuși, alãturi de PSD.La câteva ore dupã ce am publicat probele care aratã cã teza de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiatã, acesta a avut o reacție pe Facebook pe care o începe cu douã întrebãri: „De ce acum? De ce eu?”. Cum aceste întrebãri nu sunt unele retorice, îi voi rãspunde direct lui Radu Marinescu și voi începe cu cea de-a doua întrebare.
„De ce eu?”
De ce eu?” este titlul unui film din 2015, regizat de Tudor Giurgiu, care portretizeazã tragedia procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în 2002, dupã ce a fost pus de șefii sãi din Parchetul General sã-l ancheteze pe un alt procuror, Alexandru Lele. Acesta dispusese reținerea lui Adrian Tãrãu, fiul prefectului PSD de Bihor, un apropiat al lui Adrian Nãstase. Asocierea cu titlul filmului „De ce eu?” subliniazã un cinism teribil al lui Marinescu, pentru cã aceastã referințã trimite, în conștiința publicã, la tragedia unui magistrat care a murit tocmai din cauza presiunilor politice fãcute de o justiție controlatã de PSD.Sã încerci sã faci mãcar o vagã comparație cu Cristian Panait este o impietate. Procurorul Panait a fost o victimã realã, zdrobitã la propriu de presiunile politice ale PSD via justiție.
„De ce acum?”
Ministrul Justiției a încercat sã mute discuția de la plagiat la politicã, susținând cã scandalul a fost declanșat artificial pentru a bloca procedura de selecție a șefilor de parchete pe care a inițiat-o.Subtilitatea acestei strategii e datã de faptul cã plagiatul este furt, iar un ministru care a furat – chiar dacã la nivel academic – este un lucru de netolerat.Ultima întrebare din discuția pe care am avut-o cu el duminicã și pe care am inclus-o în articolul meu este aceasta: „Dar dumneavoastrã ce credeți cã ar trebui sã se întâmple în privința situațiilor în care existã teze de doctorat plagiate în România? Sunteți totuși Ministrul Justiției. Adicã Justiția în sine înseamnã echitate și înseamnã corectitudine la nivel, ca principiu.”Da, reiau ideea din întrebare și o extind: justiția în sine înseamnã echitate, înseamnã corectitudine, dar înseamnã și legalitate. Iar un ministru al Justiției care a plagiat încalcã grav toate aceste valori și evident cã de aici apare și întrebarea: „mai poate rãmâne în funcție un ministru al Justiției care a încãlcat legea”?Totuși, sã dau și un rãspuns direct la întrebarea „de ce acum?”: pentru cã acum am terminat documentarea plagiatului și scrierea textului. Simplu. Documentarea a început în prima parte a lunii noiembrie și a durat pânã am gãsit toate probele care dovedesc plagiatul. O investigație care presupune compararea a sute de pagini, identificarea cãrților originale în biblioteci și analiza textului poate dura sãptãmâni sau luni.Am fost la Biblioteca Naționalã, am fost la Biblioteca Facultãții de Drept a Universitãții din București, am cumpãrat cãrți din librãrii sau de pe anticariate online. Ultima carte comandatã, de exemplu, mi-a venit pe 19 decembrie.De fiecare datã când am scris despre plagiatul cuiva, acuzatul sau acoliții sãi din presã și politicã au încercat sã creeze scenarii și sã lege dezvãluirea de un moment anume.Faptul cã cele 140 de pagini din teza lui Radu Marinescu sunt plagiate e valabil și azi, și joi, și peste douã sãptãmâni, și la prânz, și la ora 5 dimineața. Plagiatul nu e mai grav sau mai puțin grav doar pentru cã Marinescu încearcã sã joace cartea victimizãrii. Radu Marinescu nu este o victimã în povestea asta.
