CHELTUIELI INUTILE: Vor sã mai respire si alt aer decât cel din închisoare, asa cã unii detinuti dau în judecatã aiurea tot felul de institutii publice, inclusiv primãrii, de multe ori chiar din alte judete, si care nu au nici o legãturã cu fapta pentru care au fost condamnati. Un alt motiv al acestei practici este acela de a se întâlni cu rudele ori prietenii fãrã ca acesstia din urmã sã mai trebuiascã sã se deplaseze la penitenciar. În majoritatea covârsitoare a cazurilor, toate aceste plângeri sunt respinse de instante de la primul termen, dar chltuielile cu deplasarea detinutilor respectivi care fac astfel de glume, dar si ale juristilor care reprezintã pe pârâtii fãrã vinã cad în sarcina statului, deci a noastrã, a cetãtenilor. De parcã n-ar fi destul cã cheltuielile fãcute de statul român cu întretinerea unui detinut sunt de trei mai mari decât pensia medie.
Se plictisesc în închisoare, asa cã unii detinuti dau în judecatã tot felul de institutii, de multe ori din alte judete, fãrã vreun temei, tocmai pentru a „mai schimba aerul”. Nu mai departe decât miercuri, 15 iunie, la Judecãtoria Vaslui, a fost judecat procesul unui astfel de detinut, Vergil Lãcãtusu, din Târgu Neamt, care a dat în judecatã primãria comunei Puscasi cerând, nici mai mult nici mai putin, decât niste presupuse pretentii bãnesti. La proces, întrebat de judecãtorul de sedintã ce anume cere si pentru ce motiv, acesta a declarat cã „eu nu am fãcut nici o cerere, nici mãcar nu stiu unde e comuna asta, Puscasi, niste colegi de celulã au fãcut plângerea, ca sã mai ies si eu sã vãd lumea!” Tupeul celui condamnat si care a fãcut respectiva plângere este maxim, în conditiile în care, fiind condamnat, în 2002, pentru de 14 ani de închisoare pentru tîlhãrie, furt si lipsire de libertate, a beneficiat, în ianuarie 2006, de un concediu în vederea rezolvãrii unor probleme familiale, concediu din care a „uitat” sã se întoarcã, fiind prins de lucrãtorii de politie dupã câteva zile. Acesta nu este primul caz de acest fel, judecãtoriile fiind asaltate cu uneori zeci de astfel de cereri în fiecare lunã, si, cu toate cã functionarii stiu prea bine faptul cã aceste plângeri nu au obiect, sunt obligati sã le primeascã si sã citeze partea reclamatã. Costurile suportate de statul român, practic din impozitele suportate de cãtre toti cetãtenii, pentru un puscãrias, se ridicã la sume cuprinse între 1800 si 2100 lei/lunar, în functie de penitenciar. Având în vedere cã aceste sume sunt de trei ori mai mari decât pensia medie, pensie din care un pensionar, trebuie sã-si ia medicamente, sã-si achite cheltuielile de întretinere si sã mai si mãnânce o lunã de zile, nesimtirea unora care recurg la astfel de metode este maximã.
