Regizorul Corneliu Porumboiu la „Orasul care m-a fãcut”: «De la rubrica din Catavencu, „Vasluiul în Nato”, au plecat toate lucrurile rele despre vasluieni»

DESPRE VASLUI, CU SINCERITATE… Regizorul Corneliu Porumboiu a fost invitatul special al rubricii „Orasul care m-a fãcut”, difuzatã la Radio România Cultural, unde a vorbit despre Vasluiul în care s-a nãscut, asa cum poate niciodatã nu a mai fãcut-o pânã acum. Fãrã sentimentalismul care, de regulã, predominã în mãrturisirile celor care vorbesc despre locurile natale, Corneliu Porumboiu a povestit despre orasul curat, linstit, în care timpul pare cã a avut altã cadentã fatã de calendarul altor zone la fel de provinciale. Orasul care si-a cãpãtat o celebritate controversatã în rubica „Vasluiul în NATO”, dar care are umor si o structurã identitarã ce poate fi exprimatã subtil printr-un cântec viguros de fanfarã, de preferat un jazz însufletit de faimoasa „Rotaria”.

„Orasul în sine face parte din constructia mea. M-am format în orasul acesta, Vaslui. E o comunitate micã, m-a influentat”, a spus, în debutul interviului, regizorul Porumboiu. „Am foarte multi prieteni care mi-au rãmas si azi. Prietenii din liceu, de exemplu, am legãturi foarte strânse cu ei. Acum merg destul de rar la Vaslui, am familia acolo. Când mã duc, nu prea mã mai regãsesc, cumva. De fapt, e un Vaslui de anii 90, final de anii 80, început de anii 90, perioada mea de formare. Îmi aduc aminte chiar cã, spre 18 ani, spuneam cã vreau sã plec din orasul acesta”, a povestit Corneliu Porumboiu. „A rãmas Vasluiul un oras cenusiu?”, a vrut sã stie jurnalista Andra Petrariu. „Nu, deloc. Chiar este foarte plãcut. E un oras curat, destul de linistit, a rãmas un oras linistit”, a spus Corneliu Porumboiu.

Regizorul care s-a inspirat în realizãrile sale cinematografice din esenta acestor locuri si oameni, a vorbit despre spectrul cultural al orasului Vaslui. „Vasluiul rãmâne un oras de provincie, un oras în care ai acum câteva sãli de cinema, dar nu ai un teatru, cum este la Iasi. Si este un oras care, din punct de vedere cultural, a fost si este destul de sãrac asa, ca expunere, ca evenimente, dar asta e cumva si normal, pentru cã în România, cred cã si orasele mari ar avea nevoie de mai multe evenimente, de mai multe sãli de cinema. Cinemaurile centrale (de stat, n.r.) din Vaslui, erau douã în centrul orasului, s-au închis undeva prin anii 90. Si existã un mall, unde sunt câteva sãli de cinema. Tipul acesta de consum la mall însã este putin mai diferit decât cel traditional, pentru cã acolo este un tip de expunere limitatã, cu filme americane. Pentru cinemaul românesc, care este mai mult de poveste, sã spun asa, este destul de dificil, dar, pânã la urmã, asta este piata în ziua de azi”, a fost de pãrere Corneliu Porumboiu.

Glumele despre Vaslui si vasluieni. Regizorul Porumboiu: „Vasluiul a devenit asa, un fel de reper al lucrurilor rele, dar sunt exagerãri. Si, pânã la urmã, este un anumit tip de umor, care uneori îmi place, alteori nu îmi place”

„Nu mã mai afecteazã, sincer. La un moment dat poate da, cã era rubrica aceea în „Catavencu”, care se numea „Judetul Vaslui în NATO”. Si poate de acolo Vasluiul a devenit asa, un fel de reper al lucrurilor rele, dar sunt exagerãri. Si, pânã la urmã, este un anumit tip de umor, care uneori îmi place, alteori nu îmi place. Despre asta e vorba, dacã consumi un anumit tip de umor si dacã îl accepti. Si, probabil, e benefic, pentru cã e o raportare cumva în logica aceasta: dacã acolo se întâmplã lucruri nasoale, înseamnã cã eu sunt mai breaz decât aceia. Sau, la noi e mai ok decât la ãia. Pânã la urmã e un fel de terapie, nu?”, a rãspuns, râzând, regizorul Corneliu Porumboiu.

Soferii vasluieni si numerele care îi fac vizibili în trafic peste tot în România. Corneliu Porumboiu: „Am avut zeci de ani numere de Vaslui prin Bucuresti”

„Eu acum locuiesc în Franta de vreo trei ani. Eu nu mi-am schimbat numerele de la masinã si, da, multã vreme am circulat cu numere de Vaslui în Bucuresti. Trebuia sã fiu mai atent, cã dacã întârziam o secundã la stop, eram claxonat. Dar nu am pus la suflet si nu am încercat sã schimb numerele imediat. Am avut zeci de ani numere de Vaslui. Sincer, nu constientizez dacã e greu sau usor sã porti „povara” orasului unde te-ai nãscut sau nu pun problema asa. Orasul în sine face parte din constructia mea, dar nu mã gândesc când sunt undeva cã port orasul în mine. Este, evident, o parte importantã din evolutia mea, din formarea mea. Orase mici sunt peste tot în România, iar cei care se formeazã în orase mici au ceva în comun, cred. Dar nu am stat sã mã gândesc. Am prieteni foarte buni cu care am copilãrit, am fãcut liceul si mai degrabã zona aceasta de comunitate o port cu mine, nu atât spatiul în sine”, a mãrturisit Corneliu Porumboiu. De asemenea, s-a adus în discutie faptul cã, prin firmele lui Corneliu Porumboiu, Vasluiul a fost pomenit în prestigioase publicatii strãine. „Niciodatã nu am tinut sã se specifice în articolele de presã cã sunt din Vaslui. Probabil, jurnalistii au specificat asta. Evident, discutând despre filmul „A fost sau n-a fost?” n-ai cum sã eviti. Discutiile despre un film ca acesta ajungeau cumva si la orasul Vaslui”, a spus regizorul vasluian. 

Cetãtenia de onoare în Vaslui, onorantã, dar si derutantã

RECUNOASTERE…„Este onorant faptul cã mi s-a acordat distinctia de cetãtean de onoare, mai ales cã eu am primit-o la o vârstã destul de fragedã. Tipul acesta de distinctie e onorantã, mai ales dacã o primesti la o vârstã destul de fragedã devine cumva derutant, pentru cã spui, ok, dar eu mai am de fãcut lucruri, mai am o carierã în fatã, mai am multe lucruri de spus, vreau sã fac filme mult mai bune decât acesta. Dar, evident, este o sustinere si e onorant, pentru cã tipul acesta de distinctie îl capeti, de regulã, dupã o întreagã carierã, la o vârstã înaintatã. Si e flatant când o comunitate îti oferã distinctia aceasta la o vârstã fragedã”, a spus regizorul Porumboiu.

Despre familia Porumboiu, care a ctitorit Catedrala din Vaslui si a transformat echipa FC Vaslui într-o mândrie localã

FILANTROPI…„Da, familia mea este foarte implicatã în viata comunitãtii locale din Vaslui. Ca si echipa FC Vaslui, crea un tip de eveniment în Vaslui, care era unic. O echipã de fotbal, în prima divizie, veneau echipe mari la Vaslui, cele mai bune echipe din România, uneori chiar echipe europene. Evident cã un asemenea tip de eveniment creazã un anumit tip de viata socialã si de mândrie localã. Si, da, lucrul acesta era foarte important atunci pentru oras. La fel si biserica. E un mod de a te implica în societate”, a spus Corneliu Porumboiu.

Fanfara „Rotaria”, cea care, în opinia regizorului Porumboiu, poate exprima Vasluiul în toatã autenticitatea lui

EMOTII… Corneliu Porumboiu a dezvãluit doar putin despre proiectul sãu în curs de realizare si a lãsat sã se înteleagã cã, chiar dacã este o peliculã filmatã în Franta, si în altã limbã decât limba românã, o micã insertie de trãire vasluianã va exista. N-as vrea sã vorbesc foarte mult, pânã nu îl fac, dar cred cã în toate filmele mele sunt personaje marginale. Deci, asta, probabil, vine si de la Vaslui. Si un anumit tip de umor, care cu sigurantã a fost influentat de oras în sine si de copilãrie. Acestea rãmân cumva, poate dacã nu într-un mod explicit sau evident, felul în care te-ai format si tipul de comunitate în care te-ai format continuã sã functioneze cumva la un nivel mai subtil si, poate, uneori, inconstient în alegerile pe care le faci, personajele pe care ti le alegi, tipul de comunitate care te intereseazã sã o explorezi, cred cã toate au legãturã cu Vasluiul, dacã stau sã mã gândesc mai bine”, a sustinut regizorul Corneliu Porumboiu. Si dacã ar fi ca Vasluiul sã aibã o coloanã sonorã, iatã care ar fi alegerea celebrului regizor, nãscut la Vaslui. „Cu sigurantã trebuie sã fie o melodie de Rotaria, de fanfara Rotaria, si sã fie o melodie clasicã, de jazz, „Summertime” sau „Trandafir de la Moldova”. Poate „Ce magnifique” – Luis Mariano, dar cântatã de fanfara Rotaria”.