NEBUNIE Nici dupã douã luni, de când au aterizat prima datã jandarmii în comuna lor, bãtrânii din Pungesti nu înteleg ce li se întâmplã, de ce atâtia oameni sunt bãtuti si de ce nu au voie sã meargã cu vaca la pãscut! Sunt bãtrâni care de fricã, nici nu mai ies din curte. Asta, însã, nu-i scuteste de „vigilenta jandarmeriei”. Noaptea, patruleazã pe ulite jandarmi care reactioneazã violent la orice miscã în raza lor de actiune. „Asearã, am iesit si eu ca omul sã merg la WC, cu lanterna în mânã. Mi-au strigat de dupã gard: stinge lanterna si treci în casã!”, ne-a declarat Vasilica Voina, o femeie din Silistea.
De câteva sãptãmâni, la intrarea în comuna Pungesti este plantatã întâmplãtor o masinã a Politiei Rutiere. Este prima bazã, primul control. Cine intrã în comunã este oprit, legitimat, etc. Pe noi nu ne-au mai oprit. Deja s-au obisnit cu masina redactiei în Pungesti. Primul sat, Armãsoaia. Aici sunt mai putini jandarmi, pentru cã e relativ departe de punctul fierbinte, adicã terenul închiriat de Chevron pentru instalarea primei sonde de explorare a gazelor de sist din România. Nu înseamnã, însã, cã oamenii de aici nu sunt implicati în proteste. În fapt, aici se aflã cel mai bãtrân si cel mai înversunat protestatar.
DE NECLINTIT La 83 de ani, mos Gheorghe spune cã nu se lasã pânã nu pleacã Chevron si jandarmii din comuna lui
Cu toate cã inima i-a cedat la primul protest din 16 octombrie si atunci a fost dus cu ambulanta la spital, mosul Gheorghe n-a ratat niciun protest pânã acum. „Nu mã las nici mort. Cu ce drept au venit americanii aici sã ne otrãveascã pãmânturile? Dacã trebuie, iesim în fiecare zi la proteste. N-au decât sã ne batã jandarmii pânã or obosi. M-au bãtut si pe mine si pe bãiatul meu. Ne-am obisnuit cu bãtaia jandarmilor. Eu atâta vreau, sã-si ia utilajele sã se ducã de unde au venit, în America lor”, spune cu nãduf mos Gheorghe. Îl rugãm sã stea sã-i facem o pozã, dar insistã sã meargã sã ia din poartã steagul „Anti-Chevron”, ca sã înteleagã toatã lumea cã el este un protestatar adevãrat. La plecare, îl rugãm sã ne spunã vârsta, exact, si el ne rãspunde la fel de exact: „83 de ani si 4 luni, adicã 29294 de zile…cu tot cu ziua de azi!”.
Cu jandarmul la poartã!
Neculai este unul din bãietii lui Gheorghe Munteanu. Este unul dintre sãtenii dati „în consemn”. Este un element „periculos” si, din aceastã cauzã, este pãzit cu atentie de jandarmi. „Acum nu mai sunt la poartã, dar sã vedeti când se lasã seara cum apar pe la poartã. Câte unul, câte doi, si-au fãcut post la poartã la mine. Stau si mã urmãresc”, spune Neculai Munteanu. „Ai fost bãtut?”, punem întrebarea zilei în comuna Pungesti. „Vãleu, da încã cum! Cu pumnii, cu picoarele, cu bastoanele”. Dã din mânã a lehamite si ne mai spune cã se grãbeste sã hrãneascã porcii cã se lasã întunericul si iar are probleme cu jandarmii.
Interzis la WC, pe timpul noptii!
Vasilica Voina are ghinionul sã locuiascã la marginea satului Silistea, aproape de terenul Chevron. Aici sunt concentrati cei mai multi jandarmi. „Parcã sunt turbati. Dacã te duci cu vaca la pãscut, te iau la bãtaie. Au bãtut o multime de oameni, si tineri, si bãtrâni si copii, ba chiar si pe unul care nici mãcar nu poate vorbi, cã e cu handicap. L-au luat pe sãracul bãiat si l-au bagat în dubã si, de fricã, nu poate vorbi, a început sã plângã. Ne-au fãcut program de mers cu vacile la apã. Nici mãcar în curte n-avem voie sã iesim noaptea. Asearã, am iesit si eu ca omul sã merg la WC, cu lanterna în mânã. Mi-au strigat de dupã gard: stinge lanterna si treci în casã!”, ne-a povestit Vasilica.
Nimic nu miscã fãrã stirea jandarmilor!
Ne urcãm în masinã si pornim cu intentia sã ajungem la terenul unde se lucreazã pentru instalarea sondei. Imediat suntem opriti de primul baraj de jandarmi: legitimati, scopul vizitei, etc. Dupã 200 de metri, altã masare de trupe, în apropierea terenului. Oprim si întrebãm jandarmii dacã ni se permite accesul la tabãra de rezistentã improvizatã de mai bine de douã luni de protestatari. Ni se spune cã accesul este permis în numãr limitat asa cã avem noroc, suntem doar doi. Tot atâtea persoane sunt si în tabãrã. Este vorba de Virgil Iordache si sotia sa. Sunt din Iasi si reprezintã Asociatia Cetãtenilor Abuzati din România. Pânã pe data de 7 decembrie, în tabãrã se aflau permanent peste 20 de persoane, localnici sau activisti veniti din tarã. În ciuda faptului cã aceastã tabãrã se aflã pe un teren privat, jandarmii au pãtruns cu forta si i-au alungat pe toti. De atunci, nimeni nu este lãsat sã vinã aici. Virgil Iordache are voie pentru cã, el este cel care a închiriat terenul de la un cetãtean din comunã. Din pãcate, nu poate primi „vizite”.
Protestatarul fermier
Între satele Silistea si Pungesti se aflã ferma lui Costicã Spiridon, liderul local al protestatarilor. A fost bãtut de mai multe ori de jandarmi si a ajuns la spital de douã ori, în urma schimbului de idei cu Jandarmeria Românã. În ciuda zvonurilor cã la Pungesti sunt „o mânã de descreierati, dependenti de ajutoarele sociale”, nea Costicã demonstreazã contrariul. „Am peste 50 de capete de vaci si lucrez în fiecare an în jur de 50 de hectare. Muncesc de dimineata pânã seara. Îi invit pe toti, pe Ponta, pe Bãsescu, sã vinã la mine la fermã sã vadã cum se munceste. Pãi, noi nu protestãm de nebuni sau cã ne plictisim pe aici. Noi vrem sã fim lãsati în pace, sã muncim, sã ne crestem copiii si nepotii”, spune cu patos nea’ Costicã, protestatarul. Între timp, strigã la un bãiat sã încarce balotii sã dea de mâncare la vaci.
Vasilica cel viteaz
„E bãiatul meu cel mic. Asa cum îl vedeti si el a luat bãtaie de la jandarmi. Cam toti au fost bãtuti. Numai pe primarul Vlasã nu l-a bãtut nimeni”. Am încercat sã stãm de vorbã si cu primarul dar, asa cum se întâmplã de mai bine de douã luni, e de negãsit. La primãrie, usa era închisã iar un functionar ne-a spus cã e la Vaslui cu treburi.
Aproape douã luni de proteste, non-stop!
În satul Silistea locuiesc 229 de persoane. În data de 2 decembrie, au fost masati în sat peste 500 de jandarmi. Primul protest a avut loc în data de 16 octombrie, atunci când au apãrut prima datã în comunã utilajele Chevron. Atunci au fost montate si primele corturi în preajma terenului închiriat de Chevron. Punctul culminant al protestelor a fost înregistrat în data de 7 decembrie. Alãturi de localnici s-au strâns aici peste 400 de protestatari din întreaga tarã. Paradoxal, chiar în acea zi au fost mai putini jandarmi, dând astfel posibilitatea protestatarilor sã dãrâme gardul care împrejmuieste terenul închiriat de Chevron. Proportia de forte s-a schimbat însã, în dupã-amiaza acelei zile si a urmat represiunea: zeci de protestatari au fost retinuti, si foarte multi au fost agresati de jandarmi. Pânã în prezent, au fost formulate aproximativ 30 de plângeri penale împotriva abuzurilor comise de jandarmi.
