COSTUL DISTRACTIEI… 12 lei costã un taxi din centrul Vasluiului pânã la poligonul din Paiu! 3 lei e berea, 4 lei e portia de fasole cu ciolan! Concertul e gratis iar plãcerea e nepretuitã. Singurii nemultumiti, manelistii! Dar ei n-au fost acolo asa cã nu e nicio pagubã! Au fost, totusi, niste politisti care au asigurat ordinea publicã, dar nu înseamnã cã sunt manelisti. În ceea ce îi priveste pe cei de la “Circulatie” care stãteau la pândã în zonã, nu garantez!
“Sã nu cumva sã vii cu masina cã sunt douã echipaje de la Rutierã care pândesc pe aici”, m-a avertizat un prieten la telefon, jignindu-mã profund! Ca si cum eu as fi o persoanã din acelea care consumã bãuturi alcoolice si, dupã aceea, conduc sub influenta alcoolului! Si dacã am luat un taxi pentru a ajunge la Open Camp nu înseamnã cã mã simteam cu musca pe cãciulã si mi-a fost fricã sã suflu în alcooltest. Pur si simplu nu posed un atutoturism, proprietate personalã! Am posedat cândva, dar a fost ridicat de Politia Localã, deoarece a fost luat drept o epavã care încurca traficul din zona service-ului de la Motor Grup. De fapt, o adusesem la reparat si mecanicii domnului Corneliu Mihalachi s-au declarat depãsiti de situatie, fapt pentru care au scos-o în stradã. În acest moment culminant, multi cititori vor spune cã bat câmpii, dar nu e deloc asa. Totul se leagã! Open Camp este precum masina mea hârbuitã (Dumnezeu sã o ierte!). Nimeni nu dã doi bani pe ea, toti manelistii din “mertane” se uitã cu dispret, oamenii seriosi o dispretuiesc de-a dreptul, însã pentru cunoscãtori e distractia maximã!
Bunã seara, intelectuali din Vaslui!
Din punctul meu de vedere, subiectiv si neprofesionist, vedetele acestei editii de la Open Camp au fost Tapinarii. Legat de acest nume, nu stiam decât un refren ciudat, gen Twin Peaks: “fericirea e un lucru mic, un pitic ce danseazã!”. Ulterior, am aflat si aprofundat alte versuri pline de întelepciune, precum “Nu dau doi bani pe doua tãte bronzate, doua puncte de sudura ce corecteaza mama natura” sau “esti frumoasa, dar te stricã fata, te strica ochii, nasul si mustata”. Evident, artistii au arãtat o oarecare tentã misoginã, însã profunzimea vocilor, putin dogite de tigãri si bere, m-a impresionat la maximum. Si asta nu e glumã proastã. Nici bunã nu e! E doar adevãrul meu subiectiv! În plus, pentru prima datã în viata mea, m-am simtit intelectual. Cã asa s-au adresat Tapinarii înainte de prima melodie “bunã seara, intelectuali din Vaslui”. Eu eram acolo, deci nu existã nicio îndoialã: sunt un intelectual din Vaslui! Ura!
