România are o producţie de grâu de aproape 7 ori mai mare decât pe vremea când era numită „grânarul Europei”, deşi românii se îmbolnăveau de pelagră

În timpul secetei din anii ’38 – ’39, ţara noastră avea o producţie de 700 kg de grâu la hectar, dar autorităţile au decis să exporte tot surplusul de producţie, ceea ce a generat o criză a pâinii şi implicit răspândirea pelagrei, numită popular „ciuma mălaiului”.

În anul 1938 a avut loc o secetă ce a acoperit toată Europa. În acel an media ţărilor europene la hectarul de grau a fost în jurul valorilor de 3-400 kg. Printr-un concurs de împrejurari asociat vremii, România a reuşit în acel an o productivitate de 700 de kg de grâu la hectar. Din cauza unor decizii neinspirate la nivel guvernamental, România şi-a exportat tot surplusul de producţie. Efectul s-a simtit imediat, o criză la nivel naţional generată de lipsa pâinii a avut loc în perioada 1938-1939, iar românii, în special cei de rând, s-au îmbolnăvit de pelagră – „ciuma” mălaiului”.

„Denumirea de grânarul Europei a fost nimic altceva decât o măgulire a orgoliului naţional pentru a genera vânzarea bunurilor şi a accelera decizia”, a declarat pentru „Adevărul” Cezar Gheorghe, consultant expert al Clubului Fermierilor Români.

De la seceta din 1938, la cea din 2019

Revenind la producţia din ultimii ani, consultantul a precizat că în toamna lui 2019 prognoza de producţie era estimată la 9.6 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,07 milioane hectare (producţie de 4,64 tone/ha). Seceta pedologică ce s-a instaurat treptat în România a generat pierderi însemnate, producţia finală de grau a fost de doar 6.7 milioane de tone. (producţie de 3.236 kg/ha în condiţii de secetă).   „Însă pe parcursul sezonului 2020-2021, fermierii ce au ţinut stocurile de grâu şi nu le-au vândut au beneficiat din plin de efectele aşteptării. Conjunctura la nivel european şi de bazin al Mării Negre a fost una asemănătoare României, astfel încât recolta agregată din cele două regiuni exprimate mai sus a fost foarte slabă. Astfel agregat cu efectele pandemiei, a fost generat un comportament al cumpărătorilor din ţările de destinaţie de stock piling. Având pe de o parte o lipsă de volume şi pe de altă parte o situaţie impredictibilă pe termen lung generate de efectele pandemiei, cumpărătorii au competiţionat. Ca şi când nu ar fi fost suficient, Rusia a început să îşi protejeze siguranţa alimentară şi a enunţat introducerea unei taxe de export la grâu în doua trepte, 25, respectiv 50 euro/tonă”, a explicat Cezar Gheorghe.   Potrivit acestuia, fermierii români au prins momentele de potenţial maxim de preţ, situate pe o plajă de 232-240 euro pentru o tonă de grâu livrată în portul Constanţa şi astfel au putut maximiza potenţialul unei recolte devastate de secetă.

Citeste mai mult: adev.ro/qw9ix9