Seară de pomină la ”Hora din Străbuni” (FOTO, VIDEO)

SPECTACOL… Centrul civic al Vasluiului a devenit neîncăpător pentru miile de vasluieni care au vrut să ia parte la ultima seară a festivalului Hora din Străbuni. Faptul că scaunele au fost insuficiente nu a contat pentru cetățenii bucuroși să vadă Vasluiul reînviat, plin de culoare, după ultimul an de pandemie. Cea de a treia seară a fost cea care a făcut întreaga populație să iasă din case și să se bucure de spectacol, alături de Mioara Velicu și Ansamblul ”Joc” din Republica Moldova, dar și de alte trupe talentate. Interpreta a mărturisit că poartă în suflet un regret, acela că nu a mai fost invitată de peste 10 ani să cânte la Vaslui, deși nu cunoaște motivul. Totuși, a lăsat deoparte trecutul și s-a dăruit cu toată ființa pentru publicul care a aclamat-o. Spectacolul s-a încheiat printr-un foc de artificii aplaudat cu patos de vasluieni.

Toate numerele au fost îndelung aplaudate de spectatori, în toate cele trei zile ale festivalului, întrucât cetățenii tânjeau după un astfel de eveniment de foarte mult timp. Nu doar publicul a apreciat spectacolul, ci și participanții. Interpreta Teodora Panainte, care a intrat pe scenă ca parte a Grupului ”Hora Vasluiului”, a transmis câteva cuvinte despre festival: ”Hora din Străbuni transformă Vasluiul din punct de vedere cultural, îl arată în altă lumina față de cea negativă, promovată de presa din țară. Vasluiul a devenit, timp de trei zile, nucleu al tradițiilor și frumosului”. De asemenea, spectacolul dinamic din ultima seară a epuizat chiar și participanții. Unul dintre membrii formației bulgare ”Gergyovden” a mărturisit că spectacolul a fost unul atât de dinamic și plin de energie încât nu reușește să-și revină nici până în prezent. ”A fost frumos, dar foarte obositor. Nici acum nu-mi pot reveni, sunt epuizat după spectacol. A fost ca o cursă pentru mine. Cu siguranță cea mai frumoasă seară pentru noi a fost cea de-a treia. Suntem entuziasmați să vedem toate pozele de la festival, deoarece nu am avut încă timp să le privim”, a declarat Minkov.

Mioara Velicu, rechemată la Vaslui, după 14 ani de ”exil”

Îndrăgita interpretă de muzică populară, Mioara Velicu, a încheiat ultima seară a festivalului, acompaniată de Ansamblul ”Joc”. Nostalgică, femeia a fost foarte emoționată  și surprinsă de invitație, deoarece a fost lăsată pe margine în ultimii 14 ani de zile. ”Ultima oară m-a invitat tot domnul Lucian Onciu, acum vreo 14 ani, tot la un spectacol, dar în Copou. De atunci nu știu de ce nu am mai fost invitată. Probabil cei care organizează spectacolele au preferințele lor și nu mă număr printre ele. Acum sunt extraordinar de bucuroasă să fiu aici. De data aceasta tot domnul Lucian Onciu mi-a făcut invitația. Fiind vorba de ”Hora din străbuni”, probabil s-au gândit să mă cheme, în urma succesului pe care l-am avut cu hora aceasta la Chișinău. Toată lumea a cântat cu mine. Chiar am scris în cartea de onoare că pe oriunde mergeam vorbeam de Vaslui, de locurile mele frumoase unde m-am lansat, de unde mi-am cules repertoriul și de unde am plecat cu bagaj foarte frumos la București”, a povestit interpreta. A purtat în suflet regretul că nu a putut concerta de atunci la Vaslui, alături de oamenii care au ajutat-o să se formeze încă de la începuturi, acest subiect fiind pentru ea ca o rană deschisă.  ”Îmi pare foarte rău că nu sunt invitată. De exemplu, îmi pare rău că nu am fost niciodată invitată la Zilele Vasluiului. Mă întrebau mereu colegii de ce nu mă duc la evenimente în zona mea, dacă de aici am început. De câte ori văd o mașină de Vaslui, zic ”Vaslui city”, pentru că am amintiri foarte frumoase și publicul de aici m-a format pe mine, cu cântecele mele pe care le-am lansat. În Vaslui am stat 16 ani la Trandafir de la Moldova. De aici am plecat cu un bagaj imens de cunoștințe. Ce înseamnă disciplină, seriozitate, bun simț, toate astea le-am luat de aici. Mă durea sufletul că nu am putut veni să cânt în zona asta atât de dragă mie: Vaslui, Galați, Bârlad. Eram chemată la Baia Mare, la Sighetul Marmației și aici nu și nu știu de ce. Mie îmi place să cânt pentru publicul meu. Mă dăruiesc și simt că mor de drag când sunt în fața oamenilor, mai ales că eu cânt live, nu bag CD-ul și dau din gură”, a mărturisit Mioara Velicu. Totuși, nu poartă pica nimănui și s-a bucurat să cânte pe meleagurile atât de dragi ei, încă o dată. ”Dar acum mă bucur că sunt aici. Am văzut că este foarte bine organizat și că este un festival internațional de mare valoare. Sunt onorată să cânt în încheiere cu Ansamblul ”Joc”. Dacă le va plăcea edililor o să mă mai invite și la alte spectacole. Sper să fie publicul mulțumit și eu mulțumită că le-a plăcut și că nu contează vârsta. Contează vocea, nu că sunt pensionară și contează că sunt aproape de oameni. De fiecare data aduc cântece noi, pentru că nu îmi place să trăiesc din amintiri. Vreau să bucur sufletul oamenilor care m-au făcut ceea ce sunt. Mă bucur că piața este aglomerată. Chiar mă temeam că nu vine nimeni că lumea se duce la serviciu luni și poate e obosită”, a transmis cântăreața.

”După primul an de pandemie, nu mai știam să mă îmbrac, să-mi pun basmaua în cap, nu știam ce să mai cânt”

Întrebată cum a resimțit pandemia, Mioara Velicu a spus că a fost un moment greu și confuz pentru ea. ”Perioada pandemică a fost groaznică pentru mine. Am fost departe de public, nu am putut să comunic și să mă urc pe scenă. După ce a trecut perioada mai dificilă și am avut câteva concerte, nu mai știam să mă îmbrac, să-mi pun basmaua în cap, nu știam ce să cânt, ce să fac. Un an de zile a fost groaznic, nu doar pentru mine, ci pentru toți artiștii. Mai ales în pandemia asta… Eu am reușit totuși să scot cântece în perioada asta. Nu am vrut să stau degeaba. ”Eu sunt mama la feciori” și alte două melodii de muzică ușoară cu Raul și mă simt foarte bine. Mă bucur că sunt sănătoasă. M-am și vaccinat. Acum ce o fi, o fi. Deocamdată nu am avut nici un fel de reacții. A fost o perioadă confuză și nu știu cât este de adevărat ce se vorbește, că noi, cei în vârstă suntem vizați. Că ar vrea statul să scape de noi și în toată lumea se întâmplă asta. Eu ce vină am? Am muncit la viața mea, am contribuit la stat cu bani. Deși am pensia mică, nu mă pot plânge pentru că am cântări și spectacole. Cel mai mult mă interesează dragostea publicului. Când n-o mai fi, stau acasă liniștită. Am căsuța la țară, mă apuc de cântat în baie, găsesc eu ceva de făcut. Dacă este să mă duc la Domnul, mă duc împlinită. Sigur că puteam mai mult, dar asta este. Eu m-am simțit împlinită când publicul m-a aplaudat și m-a iubit și asta îmi ajunge. Chiar dacă, după cum am spus și în alte interviuri, eu nu prea am diplome și medalii aproape deloc, cea mai mare medalie pentru mine a fost cea de la ”Chișinău”, de la Festivalul Radio Noroc. Am primit atunci premiul cu bucurie pentru că sala a fost în delir și m-am simțit fericită. Pentru astfel de momente trăiesc, să pot aduce bucurie publicului”, a explicat interpreta.