În urmă cu 76 de ani, Nicolae Tănase aștepta să moară, cu o candelă arzând la capătul patului, într-un salon de spital din Sinaia. Rănit pe front, refuzase să îi fie amputat piciorul. Penicilina adusă de la americani i-a salvat viața și i-a dat ocazia să se întoarcă în satul natal, Gura Ialomiței, unde trăiește și astăzi, la 100 de ani. Aici s-a căsătorit, aici și-a crescut copiii și tot aici, la 7 kilometri de Dunăre în linie dreaptă, a adunat legende de pescuit, pe care le spune cu umor oricui le ascultă.
„În noaptea asta au început ploile. E bună ploaia pentru agricultură”, spune domnul Tănase privind pe fereastra casei sale din Gura Ialomiței. Cu câteva săptămâni înainte, tot în această cameră, unde-și păstrează medaliile și diplomele de veteran de război, și-a serbat și ziua de naștere, alături de familie. Pe 5 mai a împlinit 100 de ani.
„Cât am tras eu la spital, nici nu m-am gândit că apuc 100 de ani”, mărturisește, în timp ce se așază, cu gesturi sacadate, în scaunul de lemn, după ce refuză ajutorul fiului său. Încearcă încă să facă de unul singur tot ce se poate. În curte are și propriul solar la care lucrează încă, chiar dacă din această primăvară și-a pierdut vederea la ochiul drept și nu vede foarte bine nici cu stângul. Mâinile ridate și pătate de soare îi tremură involuntar, dar memoria îi e intactă și curată. Reține cu precizia unui ceas elvețian nume, replici și detalii ale unor întâmplări de-acum 70-80 de ani.
Citeşte întreaga ştire: Secretul unei vieți bine trăite de la un veteran de război, de 100 de ani. Să faci ce e mai bun cu ceea ce ți s-a dat
