Sf. Andrei, apostolul care a încreștinat românii și le-a adus pe Hristos!

OCROTITORUL ROMÂNIEISfântul Andrei este unul dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți. Acest lucru se datorează personalității și activității sale misionare. Pentru că a adus creștinismul în țara noastră, el este cinstit în mod deosebit de poporul român, care a făcut din ziua sa de prăznuire o sărbătoare bisericească națională. Care acum precede, poate nu întâmplător, Ziua Națională a României.

Apostolul care a încrestinat popoarele de la Dunăre s-a născut în Betsaida Galileia. A fost frate cu Simon-Petru și amândoi erau pescari ca și tatăl lor, Ioan. De altfel, cetatea Betsaida Galileii, situată pe malul Mării Ghenizaret, era locuită în mare parte de pescari, de aici și numele localității, care înseamnă „casă pescarilor”. Numele sfântului este grecesc și înseamnă „curaj” sau „bărbăție”. Cercetătorii presupun că Apostolul a avut și un nume evreiesc, pe care și l-a schimbat odată cu ieșirea la propovăduire. Mărturiile istorice ne arată că după o anumită perioadă, cei doi frați s-au mutat din Betsaida Galileii din cauza sărăciei din acea cetate. Astfel se explică faptul că ei sunt menționați că fiind locuitori ai cetății Capernaum.

Spre Mesia, prin Ioan Botezătorul

În acea perioadă, întregul popor iudeu aștepta venirea lui Mesia, proorocită cu sute de ani înainte. Râul Iordan devenise locul unde evreii mergeau pentru a-l vedea pe presupusul „Mesia”, dar care nu era altcineva decât Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul lui Iisus. Răspunzând chemării interioare, Andrei și fratele său, Simon-Petru, l-au cunoscut pe Ioan Botezătorul și au urmat poruncii sale de a trăi în pocăintă, asteptând pe Mesia. Se spune că cei doi frați, împreună cu un alt viitor apostol, Ioan, fiul lui Zevedeu, pescar că și cei doi, petreceau o mare parte din timp în preajma lui Ioan Botezătorul, ascultându-i învătătură. Viața aspră pe care o ducea Ioan Botezătorul, botezurile în râul Iordan, rugăciunile și postul, toate erau urmate de tinerii pescari. De la Sfântul Ioan au aflat și multe lucruri despre Mesia și despre semnele venirii Sale.

Primul chemat la apostolat

Momentul în care L-au cunoscut pe Iisus a fost determinant pentru viața lui Andrei și a fratelui său, căruia Mântuitorul i-a schimbat numele din Simon în Petru (Chifa, în limba aramaică). Au urmat zile în care nu s-au despărtit de Iisus, ascultându-i învătătură și intrând în rândul celor 70 sau 72 de ucenici pe care i-a avut Iisus. Cu toate acestea, cei doi pescari nu și-au părăsit familiile și nici ocupațiile zilnice. Astfel se explică faptul că Mântuitorul ii cheamă pe Andrei și Simon-Petru la apostolat în timp ce aceștia pescuiau pe Marea Galileii. „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreajă în mare, căci erau pescari. și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”, citim în Evanghelia după Matei la cap. 4, 18-20. Misiunea la care erau chemați cei doi era una diferită: să-L urmeze în permanentă, pentru a-I asculta învătătura, pentru a o vesti apoi în întreaga lume. De aici înainte, Andrei este prezent la cele mai importante evenimente din viață Mântuitorului: predicile Sale, minunile importante făcute de El, Cină cea de Taină, Patimile, Moartea, Învierea și Înăltarea la Cer. Iar faptul că în listele cu cei doisprezece Apostoli, prezentate de Sfânta Scriptură, Andrei este primul, ne arată că era respectat de ceilalți Apostoli și că era apropiat de Iisus.

Scythia – mediu prielnic pentru predică Sfântului Andrei

După Pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea primei comunități creștine la Ierusalim, Sfinții Apostoli au început să predice noua învătătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Prin tragere la sorți, Apostolii au primit anumite teritorii unde să predice. Conform tradiției bisericeșți și a mărturiilor istorice, Sfântul Apostol Andrei a primit teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar și teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. El a predicat și în Asia Mică, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunăre și Marea Neagră. Marele istoric Mircea Păcurariu, în celebra lucrare „Sfinți daco-români și români” arată că în aceste teritorii, locuite de geto-daci, „prin secolele VII-VI î.Hr. s-au așezat coloniști greci, care au întemeiat cunoscutele cetăti de pe tărmul apusean al Mării Negre: Tyras (Cetatea Albă), Histria (Istria), Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia) și altele. Mai târziu, teritoriile de pe tărmul apusean al Mării Negre, până înspre gurile Bugului, au făcut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, î.Hr.), dar în anul 28 d.Hr., cetățile grecești de aici au acceptat protectoratul statului român. În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost cucerit de români și anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria răsăriteană de azi), iar în 297, în timpul împăratului român Dioclețian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Sciția Mică). Anexarea acestui teritoriu, inclusiv a cetăților grecești pomenite mai sus, în cultură și formele de viată grecești și apoi române, a oferit condiții prielnice pentru predică Sfântului Apostol Andrei”.

Martir pentru Hristos

După succesul pe care l-a avut în Dobrogea de astăzi, unde mulțimile au fost înflăcărate de cuvintele sale, Andrei a revenit în Tracia, Grecia și Ahaia, lăsând ucenici pe teritoriile unde a păsit. A fost martirizat la Patras, în Grecia, lângă Corint. Tradiția ne arată că fost răstignit pe o cruce în formă de X, păstrându-se până astăzi denumirea de „Crucea Sfântului Andrei”. O altă tradiție arată că Andrei a fost legat de un stâlp din ordinul guvernatorului Aegeas, pentru a i se prelungi suferință. Nu se cunoaște exact dată martirizării, dar se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile împăratului Nero (54-68) sau chiar Dioclețian (81-96).

Ocrotitorul României și al altor state

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”.  Ziua de 30 noiembrie a fost declarată  sărbătoare bisericească națională. Sfântul Andrei este cinstit în mod deosebit și în Bisericile Rusiei și Greciei. Patriarhia Ecumenică din Constantinopol îl socotește chiar că întemeietor al acestui „scaun apostolic”. Este patron al Scoției, pe steagul scoțian fiind reprezentată crucea Sfântului Andrei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brügge, Patras etc.




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ