Sfântul Andrei este unul dintre cei mai cunoscuti si mai îndrãgiti sfinti. Acest lucru se datoreazã personalitãtii si activitãtii sale misionare. Pentru cã a adus crestinismul în tara noastrã, el este cinstit în mod deosebit de poporul român, care a fãcut din ziua sa de prãznuire o sãrbãtoare bisericeascã nationalã.
Apostolul care a încrestinat popoarele de la Dunãre s-a nãscut în Betsaida Galileia. A fost frate cu Simon-Petru si amândoi erau pescari ca si tatãl lor, Ioan. De altfel, cetatea Betsaida Galileii, situatã pe malul Mãrii Ghenizaret, era locuitã în mare parte de pescari, de aici si numele localitãtii, care înseamnã „casa pescarilor”. Numele sfântului este grecesc si înseamnã „curaj” sau „bãrbãtie”. Cercetãtorii presupun cã Apostolul a avut si un nume evreiesc, pe care si l-a schimbat odatã cu iesirea la propovãduire. Mãrturiile istorice ne aratã cã dupã o anumitã perioadã, cei doi frati s-au mutat din Betsaida Galileii din cauza sãrãciei din acea cetate. Astfel se explicã faptul cã ei sunt mentionati ca fiind locuitori ai cetãtii Capernaum.
Spre Mesia, prin Ioan Botezãtorul
În acea perioadã, întregul popor iudeu astepta venirea lui Mesia, proorocitã cu sute de ani înainte. Râul Iordan devenise locul unde evreii mergeau pentru a-l vedea pe presupusul „Mesia”, dar care nu era altcineva decât Ioan Botezãtorul si Înaintemergãtorul lui Iisus. Rãspunzând chemãrii interioare, Andrei si fratele sãu, Simon-Petru, l-au cunoscut pe Ioan Botezãtorul si au urmat poruncii sale de a trãi în pocãintã, asteptând pe Mesia. Se spune cã cei doi frati, împreunã cu un alt viitor apostol, Ioan, fiul lui Zevedeu, pescar ca si cei doi, petreceau o mare parte din timp în preajma lui Ioan Botezãtorul, ascultându-i învãtãtura. Viata asprã pe care o ducea Ioan Botezãtorul, botezurile în râul Iordan, rugãciunile si postul, toate erau urmate de tinerii pescari. De la Sfântul Ioan au aflat si multe lucruri despre Mesia si despre semnele venirii Sale.
„Veniti si veti vedea”
Înainte de a-si începe activitatea misionarã, Mântuitorul Iisus Hristos a venit la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Aceasta se petrecea când Iisus avea 30 de ani si devenea major, conform traditiei iudaice. În momentul în care a venit la Iordan, Sfântul Ioan l-a recunoscut pe Iisus si a exclamat: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1, 29). Andrei si cu Simon-Petru erau si ei de fatã si au rãmas uimiti de faptul cã Mesia a iesit în lume asa cum proorocise învãtãtorul lor de la Iordan si cã a venit sã se boteze. A doua zi dupã Botezul Domnului, Ioan Botezãtorul stãtea pe malul râului cu Andrei si Ioan al lui Zevedeu, cãrora le spune din nou: „Iatã Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Cuvintele au fost un îndemn de a-I urma, de aici înainte, lui Iisus, Mesia Cel mult asteptat. Cei doi ucenici au pornit dupã Iisus, în dorinta de a-L cunoaste. Simtind prezenta lor, Iisus s-a oprit si i-a intrebat: „Ce cãutati?”. Rãspunsul celor doi aratã dorinta de a-I deveni ucenici: „Învãtãtorule, vrem sã stim unde locuiesti?”. La acestea, Iisus a rãspuns: „Veniti si veti vedea”, adicã urmati-Mi si veti deveni ucenicii Mei. Astfel, Andrei a devenit primul chemat la ucenicie, alãturi de Ioan al lui Zevedeu si Simon-Petru, care a primit de la fratele sãu mãrturisirea cã „a gãsit pe Mesia” (Ioan 1, 41).
Primul chemat la apostolat
Momentul în care L-au cunoscut pe Iisus a fost determinant pentru viata lui Andrei si a fratelui sãu, cãruia Mântuitorul i-a schimbat numele din Simon în Petru (Chifa, în limba aramaicã). Au urmat zile în care nu s-au despãrtit de Iisus, ascultându-i învãtãtura si intrând în rândul celor 70 sau 72 de ucenici pe care i-a avut Iisus. Cu toate acestea, cei doi pescari nu si-au pãrãsit familiile si nici ocupatiile zilnice. Astfel se explicã faptul cã Mântuitorul îi cheamã pe Andrei si Simon-Petru la apostolat în timp ce acestia pescuiau pe Marea Galileii. „Pe când Iisus umbla pe lângã Marea Galileii, a vãzut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, cãci erau pescari. Si le-a zis: «Veniti dupã Mine si vã voi face pescari de oameni». Iar ei, îndatã lãsând mrejele, au mers dupã El”, citim în Evanghelia dupã Matei la cap. 4, 18-20. Misiunea la care erau chemati cei doi era una diferitã: sã-L urmeze în permanentã, pentru a-I asculta învãtãtura, pentru a o vesti apoi în întreaga lume. De aici înainte, Andrei este prezent la cele mai importante evenimente din viata Mântuitorului: predicile Sale, minunile importante fãcute de El, Cina cea de Tainã, Patimile, Moartea, Învierea si Înãltarea la Cer. Iar faptul cã în listele cu cei doisprezece Apostoli, prezentate de Sfânta Scripturã, Andrei este primul, ne aratã cã era respectat de ceilalti Apostoli si cã era apropiat de Iisus.
Scythia – mediu prielnic pentru predica Sfântului Andrei
Dupã Pogorârea Duhului Sfânt si întemeierea primei comunitãti crestine la Ierusalim, Sfintii Apostoli au început sã predice noua învãtãturã adusã în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Prin tragere la sorti, Apostolii au primit anumite teritorii unde sã predice. Conform traditiei bisericesti si a mãrturiilor istorice, Sfântul Apostol Andrei a primit teritoriul dintre Dunãre si Marea Neagrã, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mãrii Negre. El a predicat si în Asia Micã, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunãre si Marea Neagrã. Marele istoric Mircea Pãcurariu, în celebra lucrare „Sfinti daco-romani si români” aratã cã în aceste teritorii, locuite de geto-daci, „prin secolele VII-VI î.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au întemeiat cunoscutele cetãti de pe tãrmul apusean al Mãrii Negre: Tyras (Cetatea Albã), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia) si altele. Mai târziu, teritoriile de pe tãrmul apusean al Mãrii Negre, pânã înspre gurile Bugului, au fãcut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, î.Hr.), dar în anul 28 d.Hr., cetãtile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunãre si Marea Neagrã a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rãsãriteanã de azi), iar în 297, în timpul împãratului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Micã). Anexarea acestui teritoriu, inclusiv a cetãtilor grecesti pomenite mai sus, în cultura si formele de viatã grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfântului Apostol Andrei”.
Martir pentru Hristos
Dupã succesul pe care l-a avut în Dobrogea de astãzi, unde multimile au fost înflãcãrate de cuvintele sale, Andrei a revenit în Tracia, Grecia si Ahaia, lãsând ucenici pe teritoriile unde a pãsit. A fost martirizat la Patras, în Grecia, lângã Corint. Traditia ne aratã cã fost rãstignit pe o cruce în formã de X, pãstrându-se pânã astãzi denumirea de „Crucea Sfântului Andrei”. O altã traditie aratã cã Andrei a fost legat de un stâlp din ordinul guvernatorului Aegeas, pentru a i se prelungi suferinta. Nu se cunoaste exact data martirizãrii, dar se presupune cã ar fi fost în timpul uneia dintre persecutiile împãratului Nero (54-68) sau chiar Diocletian (81-96).
Ocrotitorul României si al altor state
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotãrât în 1995 ca sãrbãtoarea Sfântului Andrei sa fie însemnatã în calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declaratã sãrbãtoare bisericeascã nationalã. Sfântul Andrei este cinstit în mod deosebit si în Bisericile Rusiei si Greciei. Patriarhia Ecumenicã din Constantinopol îl socoteste chiar ca întemeietor al acestui „scaun apostolic”. Este patron al Scotiei, pe steagul scotian fiind reprezentatã crucea Sfântului Andrei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. De asemenea, este patronul oraselor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brügge, Patras etc.
Mãrturii despre activitatea Sfântului Andrei în Dobrogea
Prezenta si predicarea Evangheliei Sfântului Andrei în Dobrogea de astãzi sunt dovedite de o serie de mãrturii istorice si arheologice. Pe lângã traditia pãstratã în zona Dobrogei de atâtea secole, pe lângã toponimele si hidronimele zonei, avem o serie de mentiuni în lucrãri istorice. Mircea Pãcurariu în lucrarea „Sfinti daco-romani si români” prezintã aceste mentiuni. Astfel, în lucrarea „Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul, din secolul al III-lea, si în „Istoria bisericeascã” a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (†339/340), din secolul al IV-lea, preluatã de la Origen din Alexandria (†254), se aminteste de activitatea misionarã a lui Andrei în Dobrogea. „Sfintii Apostoli ai Mântuitorului, precum si ucenicii lor s-au împrãstiat în toatã lumea locuitã pe atunci. Dupã traditie, lui Toma i-au cãzut sortii sã meargã în Partia, lui Andrei în Scitia, lui Ioan în Asia…”. Si alti scriitori bisericesti de mai târziu au preluat informatiile. De pildã, cãlugãrul Epifanie, în secolul al VIII-lea, în „Viata Sfântului Apostol Andrei”, scria cã printre popoarele evanghelizate de el se numãrau si scitii. În asa-numitul „Sinaxar al Bisericii Constantinopolitane” se preciza cã acest Apostol „a predicat în Pont, Tracia si Scitia”. În acelasi Sinaxar se mentioneazã cã Sfântul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria) pe un ucenic al sãu cu numele Amplias (Amplie), pe care Biserica Ortodoxã îl prãznuieste în fiecare an la 31 octombrie. Se presupune cã ucenicii Sfântului Andrei au întemeiat Episcopia Tomisului, cea mai veche atestatã documentar.
