SMERENIE…Îndatã dupã praznicul Întâmpinãrii Domnului, Biserica a rânduit sã se facã pomenirea celor care L-au primit pe Iisus la templul din Ierusalim, si anume, dreptul Simeon si prorocita Ana. Numele acestora este amintit de Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 2 al Evangheliei sale, când este relatat episodul în care Fecioara Maria si dreptul Iosif L-au adus pe Pruncul Sfânt pentru a fi închinat la templul din Ierusalim. Aici, familia sfântã este întâmpinatã de cãtre Simeon, om drept si temãtor de Dumnezeu, care venise acolo din îndemnul Domnului pentru a-L întâlni pe Prunc. Luându-L în brate, Simeon a exclamat: „Acum slobozeste pe robul Tãu, dupã cuvântul Tãu, în pace, cã ochii mei vãzurã mântuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, luminã spre descoperirea neamurilor si slavã poporului Tãu Israel.„ (Luca 2, 29-32).
Pr. Andrei ZAGAN
Traditia bisericeascã ne spune cã Simeon ar fi fãcut parte din cei 70 sau 72 de întelepti care, la porunca regelui egiptean Ptolemeu al II-lea, au tradus cãrtile Vechiului Testament din limba ebraicã în limba greacã. Aceastã traducere a fost numitã Septuaginta (traducerea celor 70 de interpreti). Nu se stie cu exactitate când sau cât a durat traducerea Septuagintei, însã se stie cã regele de mai sus a condus Egiptul între anii 283-246 î.H. Asadar, putem concluziona cã dreptul Simeon avea peste 250 de ani (traditia vorbeste chiar de 360 de ani) în momentul în care L-a întâlnit pe Pruncul Iisus. Aceastã vârstã înaintatã i-a fost datã lui Simeon de cãtre Dumnezeu ca un fel de povarã pentru o clipã de poticnire în credintã. Lucrând la traducerea Septuagintei, el a ajuns la un text al prorocului Isaia: „Iatã, Fecioara va lua în pântece si va naste Fiu” (Isaia 7.14). El nu întelegea cum o fecioarã care nu a cunoscut bãrbat ar fi putut naste un fiu si, de aceea, a cãutat sã înlocuiascã cuvântul „fecioarã” cu „tânãrã”. Atunci, Dumnezeu l-a mustrat, printr-un înger, pentru sovãirea sa în credintã si i-a spus cã „nu va vedea moartea,pânã ce nu va vedea pe Hristosul Domnului„ (Luca 2, 26). Astfel, anii grei care îl împovãrau, l-au fãcut pe Simeon sã exclame atunci când l-a luat în brate pe prunc: „Acum slobozeste pe robul Tãu, dupã cuvântul Tãu, în pace, cã ochii mei vãzurã mântuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, luminã spre descoperirea neamurilor si slavã poporului Tãu Israel.„ (Luca 2, 29-32). Tot dreptul Simeon este si cel care îi proroceste Maicii Domnului calea suferintei ce avea sã o urmeze alãturi de Fiul ei: „si prin sufletul tãu va trece sabie ca sã se descopere gândurile din multe inimi.„ (Luca 2, 35). Un fragment din moastele sale îl putem gãsi la mãnãstirea Nechit din judetul Neamt.
Prorocita Ana, cea care ne aratã încã o datã, cã si femeia participã în mod direct la taina mântuirii neamului omenesc
Despre proorocita Ana, Sfântul Luca ne spune cã era fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser (din cele 12 semintii ale lui Israel) si cã era o vãduvã de 84 de ani, trãind în post si rugãciune, slujind lui Dumnezeu zi si noapte. Ni se mai spune cã ea prorocea despre Prunc tuturor celor din Ierusalim care asteptau mântuirea. Prin prorocita Ana care participã alãturi de dreptul Simeon la întâmpinarea Pruncului Sfânt în templu, ni se aratã din nou cã si femeia este participantã în mod direct la evenimentele importante din istoria mântuirii oamenilor. Iisus S-a întrupat din Fecioara Maria, este întâmpinat la templu si de proorocita Ana, este mereu înconjurat de femeile mironosite care, de altfel, au fost primele care au aflat despre învierea Domnului. Asadar, rolul femeii în mântuirea neamului omenesc nu este unul secundar, ci unul care determinã în mod concret realitãti ale istoriei crestine.
